Călin Georgescu hipnotizează România. Scârbiți de oferta democratică a partidelor, românii au votat direct cu Rusia

Călin Georgescu reușește, în 2024, un scor apropiat de cel al lui Vadim Tudor în 2000: aproape 23% dintre românii care s-au dus la vot au votat cu el, un outsider al politicii românești care promite o Românie suverană, nealiniată, întoarsă către sufletul românesc și inima aia care cântă doine pe un picior de rai, pe care el însuși vine călare pe un cal alb. Nu glumesc, fix așa arată un clip de promovare al acestui candidat.

Pe lângă el, contondentul George Simion, aparentul perdant al acestui tur, adaugă 14% din voturi. Un total de 37%, un procent de care Vadim nu s-a apropiat nici măcar în turul doi al alegerilor din 2000, când obținea 28.34% în primul tur și 33.17% în final.

Un adevărat vot de blam la adresa partidelor democratice românești, cărora aproape 40% dintre românii care au mers la vot le-au transmis un mesaj pur și dur: oferta voastră politică este atât de proastă, încât suntem dispuși să votăm un necunoscut putinist și antieuropean, dar cu care avem mai multe în comun decât cu voi.

Acest vot va fi întors pe toate părțile în zilele care urmează. Vom afla tot felul de lucruri despre Călin Georgescu, omul anti-sistem care vine tocmai din sistem și care nu se jenează să-și afișeze cât se poate de articulat afiliația putinistă (iar nu filorusă, pentru că rușii nu prea au un cuvânt de spus în ceea ce se întâmplă în Rusia). Toate elementele discursului său și imaginile folosite au fost deja analizate de PressOne acum trei ani: este fix candidatul care bifează cap-coadă poveștile spuse de Rusia în spațiul estic.

Spre deosebire de George Simion, Georgescu n-a fost supus unei examinări „la pantofi”, cum se lamenta Marcel Ciolacu, al doilea mare perdant al serii. Poate că scheletele din dulap vor fi suficiente pentru a-i convinge totuși pe românii care au stat acasă (48% dintre cetățenii cu drept de vot) și care nu vor o Românie precum Rusia să vină la vot în turul doi și să voteze măcar de spaimă, dacă nu din convingere.

Dar nici nu e nevoie să-l zgâțâi prea tare, că ne spune – nu cu strigături, ca Diana Șoșoacă, nici îmbufnat, ca George Simion, tot ce vor românii verzi să audă: că suntem colonie occidentală, că multinaționalele ne prăduiesc, că noi n-avem treabă cu războiul din Ucraina, că poporul român este doritor de pace și sub conducerea lui o va primi, dar și că băile reci vindecă sufletul și inima, iar România trebuie să se întoarcă către meșteșuguri și tradiții, în anul 2024, în timp ce restul lumii se robotizează și trece în epoca AI.

Și, foarte important, că România lui Georgescu e aia în care merită să te întorci acasă, să nu mai slugărești printre străini, ci să ai un loc de muncă plin de sens chiar în locul de care ți-e atât de dor, de ani și ani de zile.

De ce au votat românii cu Georgescu? Pentru că mulți dintre ei nu sunt interesați de amenințarea Rusiei, dar sunt exasperați și extrem de frustrați de sistemul politic actual, în care nu se simt reprezentați de nimeni. Pentru că mulți dintre ei nu s-au atașat niciodată valorilor unei lumi deschise, prezente în Europa, ci tânjesc după România rurală și a orașelor mici, a tradițiilor și a cântecelor populare date tare la radio.

Totuși, când 43% din diaspora votează un candidat antieuropean, a cărui eventuală venire la Cotroceni ar distruge pur și simplu orice fel de poziție a României în Uniunea Europeană, te întrebi dacă acești oameni chiar au înțeles consecințele votului lor. România nu este nici Italia, nici Austria și nici măcar Ungaria, să-și permită la vârful statului politicieni ultranaționaliști și suveraniști. Nu are niciun fel de viitor în afara Europei, ba nici măcar ca oaie neagră în interiorul ei. Singura care exultă la alegerea lui este Rusia.

Abia am reușit, cu chiu, cu vai, să intrăm în Schengen, că românii au votat, de nervi, să ieșim cu totul din Europa. Dacă adunăm și procentele din diaspora ale lui George Simion, 55% dintre românii a căror viață se desfășoară în Europa Unită au votat practic împotriva propriei lor surse de trai. Nu e nimic nou sub soare, și britanicii au votat să iasă din Uniunea Europeană, iar acum regretă. Din nou, România nu este Marea Britanie, să-și permită astfel de experimente.

Când Ștefan Mandachi, cel care s-a zbătut atât de mult pentru autostrăzile din Moldova, i-a adus lui Georgescu cel puțin câteva sute de mii de voturi, te întrebi dacă și-a pus cumva problema că un președinte antieuropean și un guvern antieuropean nu îi vor termina autostrăzile din Moldova în momentul în care banii europeni vor fi tăiați?

PNRR-ul absolut detestat de către Călin Georgescu, care îl consideră o „sclavizare”, este de fapt principala sursă de bunăstare a României pentru următorii 10 ani, nu doar pentru că îi oferă miliarde și miliarde de euro, ci pentru că vine la pachet cu reformele vitale pentru România, adică exact alea amânate sine die de către sistemul politic pe care-l urăște domnul Mandachi (și nu doar el). Dar de unde crede eroul Moldovei că vor veni miliardele de euro pentru autostrăzile Moldovei, cu o Românie aruncată de bunăvoie și cu ochii larg închiși către sfera de dominație a Rusiei? Cum crede că va face președintele Georgescu reformele necesare statului român democratic, când candidatul vorbește pe limba Rusiei?

Votul de ieri nu este unul logic, ci este unul emoțional. Votul de ieri nu este, de altfel, nici unul informat. Sute de mii de români au votat cu Georgescu doar pentru că este din afara sistemului politic, sistem de care ei s-au săturat. 20.000 de români au votat cu Ludovic Orban, deși acesta anunțase deja că s-a retras din cursă în favoarea Elenei Lasconi – 20.000 de voturi care ar fi făcut toată diferența dacă alegătorii ar fi acordat o minimă atenție mesajelor celui pe care l-au votat. Despre ce fel de vot informat vorbim aici?

Suntem în plin teren al lipsei de logică, însă nervii din cabina de vot au niște explicații simple. Principalii vinovați pentru rezultat sunt corifeii din PSD și PNL, precum și oamenii din serviciile care s-au jucat atât cu legea, cât și cu candidații scoși din joben, doar-doar or netezi drumul celor două mari partide tradiționale spre capturarea totală a statului român. Cartonașul roșu arătat de cei care au venit la vot ar trebui, în principiu, să oprească această nebunie.

Votul de blam dat de români poate avea și efecte benefice. PNL și PSD au mare nevoie să-și schimbe rapid liderii. Din păcate, în timp ce PNL are alternativa Bolojan, în PSD reforma s-ar putea să fie fix în direcția inversă, iar liderii săi să considere că e timpul să o vireze în direcția AUR și a pesedismului tradiționalist. Nu de alta, dar multe filiale PSD vor deveni peste noapte filiale AUR, pentru că nu există diferențe ideologice notabile, în special la nivel rural și al micilor orașe, între cele două partide.

USR a reușit, în schimb, performanța de a coaliza mai multe voturi decât spera, chiar și cu o candidată venită nepregătită și care a învățat prea puțin din mers. Totuși, scorul ei este simțitor peste cel al partidului, iar timpul până la alegerile parlamentare este extrem de scurt pentru a crede că electoratul dezamăgit de prestația principalului partid modernizator din România se va mobiliza să-i crească acestuia procentele în Parlament.

Românii au vorbit la vot. Totuși, ieri au votat doar 52.55%. Există încă timp ca acea mare parte din români care a refuzat să voteze în primul tur să vină la urne pentru alegerile parlamentare, iar apoi pentru al doilea tur de prezidențiale, și să scape România de la sinucidere.

Însă, chiar și dacă acest lucru se va întâmpla, iar la Cotroceni și în Parlament vor veni politicieni care nu visează la o Românie precum Rusia, mesajul românilor care au votat deja trebuie auzit clar: politica făcută fără o legătură clară și constantă cu poporul duce la dictatură.

Iar dacă nu vrem așa ceva în România, e timpul să ne trezim din pumni.