Când nevăzătorii pot merge la cinema în România: „Nu mai avem scuze să lăsăm pe cineva în urmă”

A merge la cinema e poate una dintre cele mai obișnuite activități pentru persoanele tipice, un simplu plan pentru oricare zi din săptămână, nimic spectaculos, nimic ieșit din comun. Însă cum ar fi pentru o persoană nevăzătoare să meargă la cinematograf? Ce impact poate avea o astfel de inițiativă în viața ei? Cum înțelegem aceste nevoi de incluziune la nivel de societate și cum venim în întâmpinarea lor? 

Sunt doar câteva dintre întrebările la care Fundația Cartea Călătoare a răspuns, atunci când a lansat programul de incluziune socială „Filme accesibile pentru nevăzători, oriunde și oricând.” Am stat de vorbă cu cei care au dezvoltat proiectul, dar și cu persoane cu deficiențe de vedere, pentru a înțelege mai bine cât de necesare sunt astfel de programe la nivel național și de ce.

„Accesibilitatea nu este un moft”

„Accesibilitatea nu este un moft și nici o piedică în calea inovării, ci o nevoie clară a societății. Lucruri simple, activități cotidiene, pe care le facem zi de zi, pot fi adaptate să le fie utile și nevăzătorilor”, spune Marian Pădure, președintele Fundației Cartea Călătoare. 

Cu sprijinul Fundației Orange, Fundația Cartea Călătoare a dezvoltat un serviciu public gratuit prin care filmele artistice accesibilizate ajung mai ușor la nevăzătorii români. Astfel, în acest moment, prin aplicația MovieReading, 23 de filme artistice românești, noi și vechi, pot fi accesate de persoanele nevăzătoare, oriunde s-ar afla. Soluția digitală presupune crearea unor descrieri audio în limba română, în format special pentru nevăzători, care apoi se sincronizează cu coloana sonoră a filmului, indiferent de mediul în care este vizionat (la cinematograf sau în propria locuință), și transmite prin telefon descrierea audio, atât de necesară pentru persoanele ce nu pot percepe în mod direct elementele vizuale cheie din fiecare scenă.

Inițiativa va îmbunătăți accesul nevăzătorilor la arta cinematografică, în timp ce le oferă oportunitatea de a crea punți de comunicare cu familia sau comunitatea din care fac parte, prin proiecții de film accesibilizate, organizate în diferite orașe ale țării. 

Experiența utilizatorilor va fi și punctul de plecare pentru un dialog cu autoritățile privind soluțiile practice de implementare a Directivei Europene 2010/13/EU cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale, directivă ce stipulează foarte clar dreptul persoanelor cu dizabilități și celor vârstnice de a se integra în viața socială și culturală a Uniunii prin accesul la servicii media audiovizuale accesibile.

„E foarte interesant să știi ce se întâmplă în filmul ăla”

Conform statisticilor Autorității Naționale privind protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, în România, la 31 martie 2024, erau înregistrate 81.995 de persoane cu dizabilități vizuale (pe toate tipurile de grad de dizabilitate – grav, accentuat, mediu și ușor). 

Așa cum explică Marian Pădure, conform legislației privind încadrarea într-o categorie de persoane cu dizabilități, sunt considerate persoane nevăzătoare cei care sunt în categoria de dizabilitate gravă, adică peste 45.000 de persoane. Mihai Marieș se numără printre acestea. În vârstă de 43 de ani, originar din Baia Mare, Mihai a participat în iulie la evenimentul Orange Weekends, desfășurat în aer liber, unde, cu ajutorul aplicației MovieReading, a urmărit filmul „Două Lozuri”, în regia lui Paul Negoescu. 

„Mi-a plăcut întreaga experiență, deoarece îți vine foarte ușor să înțelegi ce se întâmplă în acel film. Aplicația îmi permite să sincronizez descrierea audio cu imaginile de pe ecran, iar astfel pot să înțeleg mai bine acțiunea, dar și modul în care sunt construite personajele. Pentru mine a fost foarte accesibil, mi s-a părut interesant și abia aștept să se accesibilizeze și filme străine”, a spus el.

Începuturile filmului accesibilizat pentru nevăzători în România

Luiza Carcadia, managerul proiectului, povestește cum Fundația Cartea Călătoare are aproape 27 de ani de când a fost înființată, timp în care oamenii de aici au realizat foarte multe lucruri utile pentru nevăzători, de la organizarea de cursuri de utilizare a computerelor cu voce sintetică, la conectarea la internet (încă din 1998) a tuturor școlilor pentru nevăzători din țară. „Apoi am înregistrat cărți audio pentru nevăzători și le-am distribuit prin intermediul bibliotecilor județene din țară, am susținut 10 ani revista audio «Radar», redactată de un grup de nevăzători pentru nevăzători, accesibilizăm partituri muzicale, promovăm notația muzicală Braille și de 20 de ani accesibilizăm filme artistice pentru beneficiarii noștri”, explică ea.

Înființarea fundației a avut și o motivație personală. Soțul Luizei a văzut doar până la vârsta de 20 de ani iar apoi, așa cum relatează ea, a încercat permanent să recupereze cât mai mult din informațiile la care nu mai avea acces. Bazele Fundatiei Cartea Călătoare au fost puse în 1996. „Însuși numele are o istorie interesantă. În perioada comunistă erau interzise de cenzură foarte multe cărți. Pentru a depăși granițele cortinei de fier, postul de radio Europa Liberă a înființat emisiunea „Cartea pe unde”. Aici s-au citit primele cărți interzise la acea vreme, „Ferma animalelor” și „1984” de George Orwell. Organizația noastră avea un scop similar, să treacă peste cortina orbirii toate informațiile vizuale la care nevăzătorii nu mai aveau acces”, explică Carcadia.

Accesibilizarea filmelor artistice pentru nevăzători devenise o realitate în occident în anii ’90, după cum adaugă Luiza, așa că în 2005, alături de alte organizații ale persoanelor cu dizabilități, cei de la fundație au contribuit la crearea primei legi pentru protecția persoanelor cu handicap din România (legea 448/2006). 

„Am propus atunci mai multe articole referitoare la accesibilizarea informațiilor, educației și culturii pentru persoanele cu deficiențe de vedere”, continuă ea. 

Două articole au produs revolta patronilor televiziunilor private. 

„Primul articol se referea la dublarea în limba română a știrilor vorbite în alte limbi și al doilea la obligativitatea televiziunilor de a transmite și filme artistice accesibilizate pentru nevăzători. Patronii de televiziune au susținut că producerea de astfel de filme costă foarte mult și depășește posibilitățile lor financiare. Nouă ni s-a refuzat de presa vremii chiar și dreptul la replică. În consecință, cele două articole au fost eliminate din lege, cu toate că dublarea știrilor nu producea costuri suplimentare.”

Revoltați de atitudinea televiziunilor, în 2005, echipa fundației, prin forțe proprii și fără finanțare au accesibilizat primul film artistic pentru nevăzători, „Ray”, peliculă despre viața muzicianului orb, Ray Charles, premiată cu Oscar în 2004. 

Filmul în varianta audio accesibilizată a fost publicat în revista audio Radar și s-a bucurat de mult interes din partea nevăzătorilor, așa că, în 2006, fundația a accesibilizat filmul românesc „Patru luni, trei săptămâni și două zile”. 

„În 2009, nevăzătorii clujeni au participat pentru prima oară alături de spectatorii obișnuiți la o proiecție specială a filmului „Cea mai fericită fată din lume” în cadrul TIFF și din acel moment am fost prezenți în festival fiecare an. În 2012, cu ajutorul Fundației Orange, am lansat o caravană cinematografică prin care am popularizat filmele accesibilizate în rândul nevăzătorilor din mai multe orașe din țară”, mărturisește Luiza.

Ce înseamnă și ce presupune accesibilizarea unui film pentru nevăzători

O persoană nevăzătoare, pentru a înțelege pe deplin acțiunea unui film, are nevoie de descrierea în cuvinte a scenelor vizuale de pe ecran. Odată cu aplicația MovieReading, cei cu deficiențe de vedere aud peste sonorul filmului o voce care le oferă informațiile suplimentare. „Deși pare simplu, nu este, pentru că descrierile suplimentare pot fi incluse doar în spațiile dintre dialogurile personajelor, mesajul explicativ trebuie să fie cât mai concis, cât mai precis și sugestiv posibil”, subliniază managerul de proiect.

Practic, orice informație vizuală care nu poate fi înțeleasă din contextul auditiv este descrisă – fiecare schimbare de scenă, locul în care se petrece acțiunea, schimbările de decor, intrarea noilor personaje, felul cum arată ele, indicații despre vârsta, aspect, îmbrăcăminte și stările lor emoționale în funcție de mimica feței. La majoritatea filmelor, Luiza scrie scenariul pentru descrierea audio, iar soțul ei verifică în repetate rânduri dacă filmul poate fi înțeles pe deplin de un nevăzător. Ulterior, colegii lor se ocupă de înregistrarea, de sincronizarea și de procesarea audio a întregului material.

Filmele finalizate sunt urcate pe platforma MovieReading sau combinate cu imaginea originală pentru a fi proiectată pe postul TV Cinemaraton, singurul post de televiziune din România care a transmis filme accesibilizate pentru nevăzători. 

Aplicația MovieReading (disponibilă în magazinele online Play Store și AppStore) a oferit mai multă libertate în diseminarea filmelor artistice accesibilizate. „Acum un spectator nevăzător are nevoie doar de telefonul său mobil și de căștile personale pentru a urmări un film accesibilizat la cinematograf, la televizor, sau pe orice alt dispozitiv pe care se transmite acel film. Singura condiție este ca filmul să existe deja pe platforma MovieReading”, spune Luiza. 

Filmele care urmează a fi accesibilizate sunt alese în baza a două criterii, după cum explică Luiza: cele mai vestite filme românești produse în trecut, dar și cele care care apar de obicei în premieră la marile festivaluri de film din România, cum ar fi TIFF. 

„Interesul nostru este acela de a da spectatorilor nevăzători posibilitatea să comenteze pe picior de egalitate cu ceilalți spectatori un produs cultural românesc. Am accesibilizat până în prezent peste 90 de filme artistice și câteva documentare, o parte dintre ele le-am postat pe platforma MovieReading (24 de filme până în prezent) și astfel pot fi urmărite oriunde și oricând de beneficiarii noștri”, adaugă ea. 

Printre producțiile disponibile se numără: Actorul și sălbaticii, Nea Marin Miliardar, Filantropica, Oameni de treabă, Horia, Nunți, botezuri, înmormântări, Visul.

„Nu doar că te scoate din casă, te simți în comunitate”

Simona Smulta locuiește în Timișoara și a mers la proiecțiile din cadrul festivalului „Ceau, Cinema!”, experiență despre care vorbește cu mare drag și despre care spune că i-a plăcut foarte mult. „Mi se pare o experiență tare faină, deoarece atunci când sunt în sala de cinema nu mai trebuie să întreb pe nimeni din jur ce se întâmplă, atunci când e un moment de liniște. MovieReading îți descrie foarte simplu ceea ce se întâmplă, dar sunt detalii care contează și care-ți dau ideea de ansamblu. Cu ajutorul lor, poți să-ți construiești un puzzle cu tot ceea ce se întâmplă în film. Îmi place modul în care sunt făcute descrierile narative și, cu ajutorul lor, am vizualizat fiecare film”, spune ea.

Simona este fana proiectelor celor de la Cartea Călătoare și este entuziasmată de faptul că acest tip de aplicație poate să transforme o activitate obișnuită în rândul persoanelor tipice în ceva normal și pentru nevăzători. „Nu doar te scoate din casă, te simți în comunitate, înțelegi ce se întâmplă în jurul tău și te bucuri la fel ca toți ceilalți. Cumva te duce într-o normalitate. Poți să mergi cot la cot cu altcineva să urmărești un film,  important. Cred că tot ceea ce ține de artă și cultură e un mijloc bun de dezvoltare personală, pentru oricine; un mijloc prin care poți investi în tine”, adaugă ea.

„Nu mai avem scuze să lăsăm pe cineva în urmă”

Luiza Carcadia vorbește despre cum platforma MovieReading permite utilizatorilor să urmărească un film artistic oriunde s-ar afla, în timp ce le oferă oportunitatea de a-și dezvolta o cultură cinematografică, cât mai apropiată de cea a persoanelor valide. 

„Lucrul cel mai important pentru spectatorii noștri este faptul că pot comenta un produs cultural în familie sau în grupul lor de prieteni. Este foarte stânjenitor să participi la o discuție pe un subiect popular și tu să fii singura persoană care nu înțelege despre ce se vorbește”, susține ea.

Simona Smultea apreciază foarte tare inițiativa celor de la Cartea Călătoare și vorbește cum datorită lor are ocazia de fi într-un mediul natural și normal. „Nu mă mai simt frustrată pentru că nu înțeleg ce se întâmplă într-un film. De multe ori, am renunțat să mă uit la filme, pentru că nu erau accesibile. Doar să aud niște dialoguri între persoane, nu merită. Însă, cu ajutorul descrierii narative, poți vizualiza acțiunea și poți înțelege pe deplin. Ar fi minunat să existe și filme internaționale. Când îi aud pe prietenii mei că vorbesc despre un anumit film sau serial, eu ce să le zic? Ar fi minunat să existe și posibilitatea asta, așteptăm”, încheie ea.

Președintele fundației vorbește despre cum aplicația a fost dezvoltată în Italia, țară unde filme și serialele sunt dublate în limba țării respective, așa cum se întâmplă și în Spania, spre exemplu. Pe Netflix, majoritatea filmelor cu sunet original în engleză au și descriere audio.

„De ce nu ar putea și nevăzătorii din România să aibă parte de asta? Producătorii de filme trebuie încurajați ca după finalizarea unui film, înainte de proiecție, să realizeze și o versiune accesibilă, cu subtitrare îmbogățită pentru cei cu deficiențe de auz și descriere audio pentru nevăzători. Avem atât de multă tehnologie, încât nu cred că mai avem scuze că lăsăm pe cineva în urmă”, încheie el.