Ce înțeleg, de fapt, bucureștenii din referendumul lui Nicușor?

De pe un panou în Piața Amzei, Nicușor ne privește relaxat, tuns, într-un tricou cool și cu o combinație de culori neon ce ar funcționa la fel de bine pentru lansarea unui brand adresat bulei creative din București. Panoul nu trece neobservat.

Nici campania lui Nicușor, dusă mai mult în social media (cu excepția panourilor din care nu se înțelege mare lucru fără context), care are un aer fresh, cumva în continuarea liniei de comunicare a lui Nicușor de la locale. 

Marin Preda, specialist în comunicare, e și el intrigat.

„O să fiu superficial. Mă miră Nicușor. Dar nu mă refer la doctrină, ci la fashion. Apare pe prea multe pliante, cu prea multe outfituri. Ba pe verde, cu referendum și hanorac, ba pe albastru cu USR și costum cu cravată, ba pe roșu cu REPER și același combo costum și cravată. Asta după ce acum câteva luni apărea ba cu vestă reflectorizantă, ba la costum fără cravată. Păi cum să-l cred că «un oraș, nu 7» când schimbă 7 ținute?”

La ce întrebări vor răspunde bucureștenii la referendumul de duminică?

1. Sunteți de acord ca primarul general al municipiului București să emită autorizațiile de construire pe întreg teritoriul administrativ al orașului?

2. Sunteți de acord ca repartizarea între Primăria municipiului București și primăriile de sector a impozitelor pe venit și a taxelor și impozitelor locale colectate de la bucureșteni să fie aprobată de către Consiliul General al Municipiului București?

3. Sunteți de acord ca Primăria București să finanțeze și să implementeze un program de educație pentru sănătate și prevenire a consumului de droguri în toate școlile din București?

Referendumul lui Nicușor pune pe masă trei teme mari, fiecare cu greutatea ei – dar și cu întrebări care lasă loc de interpretări.

Prima, despre buget: de ce ar trebui Primăria Generală să aibă mai mulți bani și sectoarele mai puțini? A doua, despre autorizațiile de construcție: ce ar însemna pentru oraș dacă doar primarul ar semna pe toate proiectele? Și a treia, poate cea mai surprinzătoare, despre educația antidrog în școli: ce legătură are asta cu administrația locală?

Întrebările sunt mari, iar răspunsurile nu sunt întotdeauna evidente. Dar, dacă e să-i dăm credit lui Nicușor, totul pare să se lege într-o viziune mai amplă despre cum ar trebui să fie gestionat Bucureștiul. 

Întrebarea rămâne: oamenii văd și ei acest fir roșu? Am întrebat câțiva cetățeni ai Bucureștiului ce știu și ce cred despre referendumul de duminică. 

„Ce treabă au drogurile cu bugetul?”

Alin are 38 de ani și e psiholog. Cum zice chiar el, nu prea știe pe ce lume politică trăiește. Lucrează toată ziua în cabinet, așa că ultimul lucru care îl interesează e cine cu cine în politică. Afișul cu Nicușor i-a atras însă atenția.

„Nu am mai văzut așa ceva. E atipic, nu? Arată cool, arată pus pe treabă, arată modern. Mi se pare uman și sincer. Este unul dintre puținele postere care nu îmi provoacă sentiment de respingere”.

Știe însă la ce se referă? „Vag. Dar am încredere în Nicușor. Probabil votez da”. Chiar și la întrebarea cu drogurile? E uimit că există această întrebare. Știe că s-au mai făcut astfel de programe și că s-au făcut foarte prost, mai ales că el, în cabinet, lucrează mult cu copii. „Nu e important doar că ceva se face, ci mai ales cum se face”. 

Desigur, întrebarea despre droguri e bulversantă pentru multă lume. „Ce treabă au drogurile cu bugetul? Ăsta nu e un referendum despre cum se împart banii și cum se dau autorizațiile?”, se întreabă Oana, antreprenoare. Cum a aterizat întrebarea în referendumul lui Nicușor sau ce au drogurile cu PUZ-urile? A fost introdusă de consilierii locali PSD, intens preocupați mai mult de consum decât de marele trafic. Tehnica „sandwich”. Unde intră doi poate intra și al treilea.

Sau, cum spunea altcineva, „trebuie să fie de acord cetățenii cu asta? Pentru organizat târg de Crăciun de ce nu se face referendum?”

Oana nu crede că referendumul e o idee prea bună. „Nu întrebi cetățenii astfel de lucruri”. Dar dacă tot avem referendum, ce crede totuși despre temele lui? „Mi se pare că o parte mult prea mare din taxe merge la sectoare. Practic, Primăria Generală nu rămâne cu nimic, se bazează pe banii de la Guvern. Nu poate gândi proiecte mai mari. Hai să ne gândim la câți bani sunt la sectorul 1, de exemplu. În ultimii ani, nu s-a făcut absolut nimic în sector. Ce se întâmplă cu banii ăia? Eu am încredere în Nicușor și merg pe mâna lui. Dacă s-a ajuns aici și el crede că e bine, votez Da. Cred sincer că Nicușor e singura noastră șansă să se pună stop dezvoltării imobiliare haotice. În ceea ce privește PUZ-urile și autorizațiile de construcții, da, cred că e singura șansă ca Bucureștiul să arate cât de cât decent și unitar.”

„O poartă deschisă pentru orice nebun vine după”

Nu de aceeași părere sunt Ana și Gheorghe. Au peste 70 de ani, locuiesc în cartierul Ferentari, unde au avut toată viața un mic business. Ana nu știe prea bine ce implică referendumul, Gheorghe da. Amândoi însă consideră că e o mare escrocherie, că primarul general vrea să pună mâna pe toți banii orașului și să nu împartă cu nimeni. „E o păcăleală, de ce să ia el tot? Oricum n-a făcut nimic.” Cei doi bucureșteni vârstnici nu cred că banii și deciziile ar trebui să stea la un singur om, ci li se pare corect cum sunt împărțite acum, între primarul general și primarii de sector. 

Undeva între pro și contra se situează Lucia. Are 40 de ani și e liber profesionist. „Prima oară când am văzut panourile, am crezut că sunt felicitări pentru primarul reales. Mi-a curmat soțul meu suferința spunându-mi despre ce e vorba. Mi se pare că se folosește de alegeri pentru cvorum și că se bazează pe pool-ul lui de votanți.

Am încredere în el că e bine intenționat, dar dacă vrea să mute la el și aprobările pentru orice tip de cheltuieli, asta înseamnă și mai multe întârzieri pe proiecte. Înțeleg că preferă să aibă control pentru că n-are încredere în altcineva. În general, însă, nu mi se pare o idee bună să fie un singur om care să dețină controlul a orice. Prea multă putere. Dar e posibil să fie nuanțe în cazul PMB pentru că în administrația publică se fac de obicei multe mojicii cu banii. Totuși, cel puțin la nivelul meu de înțelegere, mi se pare o idee proastă sa se mute la PMB banii și autorizațiile. Este o poartă deschisă pentru orice nebun vine după. Dacă iese Firea peste 4 ani la PMB și are toți banii întregului București pe mână? Și puterea de a emite orice autorizație?”

„Referendum? Ce referendum?”

Florin are 25 de ani, este lucrător social la un ONG și student. Prima oară, referendumul i s-a părut greu de descifrat. Ce a înțeles, însă, din el? „Sunt două chestiuni, prima despre bugetarea primăriei, a doua e ceva cu PUZ-uri. Să aibă mai multă putere Primăria București. Atenție, nu doar primarul. Primarul e cel mai important personaj, dar nu e vorba doar de el. Sunt departamente, structuri, oameni, nu hotărăște singur. Asta îmi liniștește un pic teama că, dacă vine altul care e super corupt, poate să facă lucruri nasoale cu puterea asta. OK, Nicușor e bine intenționat, a explicat ce are de plătit, ce puțini bani sunt, că nu poate să facă toate lucrurile promise. Nu pot să zic că îl iubesc foarte mult, e de dreapta, nu se aliniază cu compasul meu politic, dar e un om cinstit, care vrea să facă ceva. E un lucru bun.”

Ce părere are însă de întrebarea cu privire la droguri? „În ecuația asta, am văzut la o conferință de presă a lui Ciolacu, care zicea că ANA trebuie mutată de la Ministerul Afacerilor Interne la Ministerul Sănătății. Sunt de acord de principiu cu educația antidrog în școli. Dar cine o face? ANA, Ministerul de Interne sau Ministerul Sănătății? Totuși, ce treabă au una cu alta? Bugetarea cu drogurile?”

Desigur, sunt și oameni care habar nu au că se face referendum în weekend. „Referendum? Ce referendum?”, întreabă Claudia, medic. „Nu am auzit de asta”, zice Mihai, programator. „Ce referendum, doamnă? De referendum îmi arde mie?”, zice cineva de la parcări lângă un panou prin cartier. „Am auzit ceva dar chiar nu mă interesează”, zice o studentă.

Acesta nu este însăsingurul referendum local organizat odată cu alegerile de duminică. Odată cu modificarea legii referendumului, s-a deschis ușa și pentru alte consultări locale. Vom mai avea două, pe lângă cel din București, de data asta pe 8 decembrie, odată cu turul 2 de prezidențiale. 

Unul dintre ele e în Giurgiu. Întrebările la care vor răspunde cetățenii sunt:

1. Sunteți de acord cu construirea unui incinerator de deșeuri medicale sau alte tipuri de deșeuri în intravilanul municipiului Giurgiu?

2. Sunteți de acord cu desființarea Direcției Poliției Locale și reorganizarea ei sub forma unui compartiment funcțional, în cadrul Aparatului de specialitate al primarului?

Al doilea va avea loc în comuna Corunca, lângă Târgu Mureș, iar locuitorii sunt chemați la urne pentru a-și exprima acordul sau dezacordul cu privire la intenţia unui dezvoltator imobiliar de a construi zece blocuri de locuinţe în zonă.

O concluzie nu există. Oamenii nu știu prea multe despre referendumul lui Nicușor și nici nu există mai mult decât o pagină scurtă pe site-ul primăriei, unde să vezi dezvoltate negru pe alb implicațiile sau măcar mai multe explicații. Ele sunt mai degrabă disparate, în social media sau prin diverse interviuri pe care primarul le dă. Nicușor Dan pare să mizeze pe popularitatea foarte mare pe care o are după alegerile locale pentru a capitaliza voturi la referendum.

Să nu uităm însă – referendumul este unul consultativ. Conform legii, el este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, ceea ce se poate întâmpla, ținând cont de suprapunerea cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente. Dar schimbarea se poate produce, apoi, doar ca urmare a promulgării unor legi în Parlament, care să schimbe organizarea Bucureștiului. 

Referendumurile locale nu sunt o premieră în România, dar rămân rare și cu impact limitat. După 1989, inițiativele au vizat reorganizări administrative sau subiecte punctuale. De exemplu, în județele Harghita și Covasna, au existat inițiative de organizare a unor referendumuri locale privind autonomia Ținutului Secuiesc, fără succes însă. 

În alte capitale europene, consultările locale sunt mai frecvente și vizează subiecte precum urbanismul sau bugetele participative. La Berlin, în 2021, locuitorii au votat într-un referendum pentru exproprierea proprietăților marilor corporații imobiliare, iar la Paris, în 2023, s-a organizat un referendum pentru interzicerea trotinetelor electrice, iar anul acesta unul pentru creșterea taxelor pentru SUV-uri.

În comparație, Bucureștiul testează terenul cu întrebări complexe, dar fără să ofere deocamdată prea multe explicații sau dezbateri publice. Un astfel de referendum poate reprezenta însă un început către o formă de guvernare care să includă mai mult vocea și implicarea directă a cetățenilor. 

Acest material face parte din proiectul Platforma 2024, implementat de Asociația Tech and Tonic în parteneriat cu PressOne și finanțat prin proiectul PROTEUS al Fundației Transatlantice, cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate sunt însă numai ale autorilor și nu reflectă în mod necesar cele ale Uniunii Europene sau ale Consiliului European pentru Inovare și ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA), nici ale TF/GMF. Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.