Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt CuriosAjută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
DoneazăPentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.
Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.
La numai zece luni de la realegerea sa, președintele francez Emmanuel Macron, care a vrut să impună cu forța o reformă a pensiilor, se confruntă cu o criză politică fără precedent. Francezii se mobilizează nu doar împotriva prelungirii vârstei legale de pensionare la 64 de ani, ci și împotriva unei negări a democrației, în favoarea unei practici de a guverna singur, fără a asculta poporul.
Marina Rafenberg, jurnalistă franco-greacă stabilită în Grecia din septembrie 2014, corespondentă a cotidianului Le Monde din Atena și colaborator pentru Agenția France Presse și alte publicații franceze (Le magazineGEO, Le Courrier des Balkans, le Journal du Dimanche), explică pentru PressOne de unde se trage de fapt, furia francezilor care protestează de aproape două săptămâni împotriva reformei pensiilor.
You can read the English version of this story here.
Nu mai locuiesc în Franța de mai bine de șapte ani, sunt corespondent în Grecia, în mare parte pentru ziarul Le Monde. Când am ajuns la Paris, în urmă cu câteva zile, mi-am găsit țara mai furioasă ca niciodată, iar pe francezi mai obosiți ca niciodată de faptul că nu sunt ascultați de conducătorii lor. Transporturi blocate, gunoieri în grevă, licee și universități ocupate de studenți – situația este explozivă.
Și la Atena au avut loc o serie de demonstrații de la sfârșitul lunii februarie, în urma catastrofei feroviare care a provocat moartea a 57 de persoane (despre care a relatat pe larg și PressOne). În Grecia, manifestanții denunță lipsa de acțiune a guvernului pentru întreținerea serviciilor publice, exprimându-și frustrarea față de un guvern care nu ține cont de avertismentele sindicatelor cu privire la deficiențele sistemului feroviar și care nu ascultă tinerii, care sunt revoltați de violențele poliției și însetați de justiție socială.
Timp de aproape un deceniu, grecii au fost supuși unor măsuri dure de austeritate impuse de creditorii țării (Banca Centrală Europeană, Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional). După șocul austerității, al scăderii salariilor și al creșterii șomajului, poporul grec s-a resemnat în ultimii ani și în țară nu au avut loc mari mobilizări. S-a trezit abia cu câteva luni înainte de alegerile legislative, bulversat de moartea unor tineri studenți într-un accident de tren care putea fi evitat – dacă statul grec și-ar fi protejat cetățenii.
Vrem să putem relata despre toate evenimentele semnificative care se întâmplă în lume. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.
Până la urmă, în ambele țări, aspirațiile tinerilor către un stat social și împotriva tuturor formelor de autoritarism sunt aceleași. Vorbim de aceeași criză de încredere într-o putere deconectată de grijile populației. Se poate observa și aceeași violență în gestionarea tensiunilor din timpul manifestațiilor.
La Paris, pe 23 martie, populația franceză a ieșit în stradă cu entuziasm și hotărâre, în procesiuni gigantice – 3,5 milioane de persoane au manifestat în Franța, potrivit Confederației Generale a Muncii -, stârnind admirația unora dintre greci. „Măcar ei luptă pentru drepturile lor”, remarca un grec pe o rețea de socializare. Demonstrațiile au fost în general pașnice, dar au fost marcate de violențe la final, poliția afirmând că aproximativ 1.500 de „huligani” s-au infiltrat în Paris la capătul traseului marșului. Au fost arse coșuri de gunoi, au fost aruncate cocktailuri Molotov și pietre în poliție. Aceasta a răspuns la rândul său cu gaze lacrimogene și lovituri de baston.
Televiziunile și reprezentanții guvernului s-au grăbit să acuze extrema stângă, pentru a discredita mișcarea pașnică și pentru a speria o parte a francezilor care se tem de haos. Pe rețelele de socializare și într-o altă parte a presei, mărturiile despre arestările susținute ale poliției se înmulțesc. Într-o înregistrare obținută de Le Monde, un tânăr este umilit de către brigada motorizată, care îi adresează insulte homofobe și rasiste. Originar din Ciad, e amenințat de un ofițer că îl va face să părăsească teritoriul francez.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curiosVineri, 24 martie, comisara pentru drepturile omului la Consiliul Europei, Dunja Mijatović, s-a declarat alarmată de „utilizarea excesivă a forței” împotriva manifestanților care se opun reformei pensiilor în Franța.
„Actele sporadice de violență ale unor manifestanți sau alte acte reprobabile ale altora în timpul unei demonstrații nu pot justifica utilizarea excesivă a forței de către agenții statului. De asemenea, astfel de acte nu sunt suficiente pentru a-i priva pe demonstranții pașnici de exercitarea dreptului la libertatea de întrunire”, a continuat ea. Organizația Reporteri fără frontiere (RSF) a subliniat, de asemenea, că jurnaliștii care acopereau mitingurile au fost ”supuși la numeroase arestări arbitrare, agresiuni și intimidări din partea forțelor de ordine”, în ciuda faptului că toți erau ”clar identificați” ca profesioniști din presă.
Pentru a zecea oară consecutiv, pe 28 martie, sindicatele franceze au făcut apel pentru manifestații împotriva reformei pensiilor, care prevede creșterea vârstei legale de pensionare la 64 de ani în 2030 și accelerarea prelungirii stagiului de cotizare la 43 de ani, din 2027. Această reformă a fost adoptată pe 16 martie datorită articolului 49.3 din Constituție, care permite guvernului să „forțeze” o lege fără a avea nevoie de o majoritate absolută în Adunarea Națională (camera inferioară a parlamentului francez, n.red).
Deși trei sferturi dintre francezi se opun acestei măsuri, această adoptare cu forța a cristalizat furia populației. La fel și cuvintele președintelui Emmanuel Macron. Marți, pe 21 martie, cu puțin timp înainte de manifestație, el a declarat că „mulțimea” din stradă nu are „nicio legitimitate în fața poporului care se exprimă suveran prin reprezentanții săi aleși”. El a omis să menționeze că aceștia din urmă nu au putut vota pentru sau împotriva proiectului de lege din cauza utilizării articolului 49.3 și că o moțiune de cenzură prezentată de opoziție a fost respinsă la diferență de nouă voturi.
După apariția sa televizată, peste 70% dintre telespectatorii supuși unui sondaj de opinie spuneau că nu sunt convinși de încercarea președintelui de a justifica necesitatea acestei reforme. În cadrul demonstrațiilor, Emmanuel Macron este înfățișat în costumul regelui Ludovic al XVI-lea, executat în 1793 în timpul Revoluției Franceze. Culmea ridicolului, pe 28 martie președintele francez trebuia să-l primească pe regele Charles al III-lea la Castelul de la Versailles. Vizita a fost în cele din urmă anulată din cauza tulburărilor din Franța.
Tonul arogant al președintelui, disprețul său față de „mulțime”, practica sa solitară de exercitare puterii, ignoranța față de sindicate, toate fuseseră deja denunțate de adversarii săi și de francezi în timpul mișcării „vestelor galbene”, din octombrie 2018, în urma creșterii prețului carburanților auto, și în timpul pandemiei Covid-19. După victoria sa în 2022 împotriva lui Marine Le Pen, candidata partidului de extremă dreapta Rassemblement National, Emmanuel Macron promisese că a înțeles că trebuie să își revizuiască metoda de guvernare. „Francezii s-au săturat de reformele care vin de sus”, a declarat el câteva săptămâni mai târziu.
A doua zi după aflarea rezultatelor celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2022, Pierre Rosanvallon, specialist în istoria democrației și a modelului politic francez, declara la postul de radio France Inter: „Deși actualul președinte a devenit un diplomat profesionist (…), el este încă un elev nu foarte avansat în ceea ce privește ascultarea societății și, dacă ar trebui să îi stabilim un program de progres personal pentru următorii ani, ar fi în acest domeniu, cel al ascultării, al empatiei, al înțelegerii cetățenilor.” În cazul în care președintele nu va face progrese în acest domeniu, avertiza deja istoricul, „ o întreagă gamă de furie și frustrare s-ar putea manifesta în stradă și prin izbucniri de violență”. Pierre Ronsavallon nu a fost, în mod evident, ascultat de președintele Republicii.
În spatele acestei mobilizări destul de târzii a tineretului francez pe tema pensiilor se află această aspirație pentru mai multă democrație, pentru o reînnoire a exercitării puterii de către cetățean, care nu se poate limita la vot și alegeri.
Pentru Pierre Rosanvallon, democrația nu se poate rezuma la prezentarea la urnele de vot odată la cinci ani. Statul trebuie să fie un actor al dialogului. Ori Franța, ca și alte țări europene, suferă de o criză de reprezentare. O prăpastie separă aleșii de cetățeni. Alegătorii francezi votează sistematic pentru a bloca extrema dreaptă și nu pentru un program, din convingere sau ideologie. Absenteismul este în continuă creștere, iar candidații sunt aleși doar de o minoritate de cetățeni.
Această criză a sistemelor noastre democratice este, în cele din urmă, cea mai gravă amenințare. Dacă țări europene precum Franța nu reușesc să își mențină democrația vie, să se transforme pentru a permite cetățenilor să se implice mai mult și se afundă într-un autoritarism foarte îndepărtat de idealurile care au ghidat crearea unei comunități europene după cel de-al Doilea Război Mondial, ele riscă să se scufunde în abis.
Iranul este deja încântat să vadă cum țara care dă lecții în materie de drepturi ale omului se scufundă în haos și a cerut în mod ironic Franței, pe 24 martie, să evite violența și să „asculte” manifestanții. Potrivit unui sondaj recent Ifop/Fiducial pentru JDD și Sud Radio, extrema dreaptă, Rassemblement National, este, de asemenea, cea care este întărită de acest protest actual și de exercitarea puterii de către un președinte care, în mod clar, nu mai pare să reprezinte toți francezii.
Soarta reformei se află acum în mâinile Consiliului Constituțional, care va stabili dacă conținutul legii și modul în care a fost dezbătută sunt conforme cu Constituția. Mobilizarea nu pare să se stingă. În fiecare zi, apar mitinguri spontane în marile orașe.
Al doilea mandat al președintelui Emmanuel Macron abia a început, dar se anunță lung și complicat.
Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca
Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.
Descarcă formularul de AICI.
Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.
Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.
Poți găsi aici lista adreselor.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt Curios