Cum a fost la protestul împotriva distrugerii parcului IOR. „Noi am crescut aici, cunoaștem fiecare piatră, fiecare alee”

Participanții la manifestația din IOR au venit cu pancarte, cu biciclete, copii și animale de companie, iar atmosfera a fost una foarte prietenoasă, cu un singur „instigator” autodeclarat și care a recunoscut că se știe cu cei care au interese în zona retrocedată, fiind unul dintre apropiații celor care vor să dezvolte „parcul de distracții” Disney Mania. 

Deși Grupul de Inițiativă Civică a cerut încă de săptămâna trecută în mod explicit ca întâlnirea comunității să nu fie speculată de politicieni pentru a-și înfrumuseța agendele politice sau pentru a-și face campanie electorală, la gura de metrou Titan din intersecție și-a făcut apariția și Robert Negoiță, primarul Sectorului 3. A fost imediat înghițit de un grup de pensionari, dar nu numai, care-i cer socoteală pentru mutilarea grădinilor blocurilor din cartier. 

Din 20 de oameni, s-au făcut peste 1.000 

„Ce a slăbit! O fi bolnav…”, observă, mai mult pentru ea însăși, o pensionară din mulțime, care-l vede pentru prima dată pe primar în carne și oase.   

Primarul se bâlbâie în explicații care au legătură și cu parcul și cu lucrările din Sectorul 3. Majoritatea oamenilor îl lasă în urmă și pleacă spre zona retrocedată, la chemarea Grupului de Inițiativă Civică IOR-Titan, care-și începe traseul printre copacii puși la pământ prin otrăvire, ardere și tăiere. 

PressOne a relatat pe larg despre acest subiect:

Exclusiv. Cel mai verde sector nu mai e chiar așa de verde: din cenușa Parcului IOR răsar clătite și tiribombe

Cine dă foc parcului IOR?

Bine ați venit în „Sectorul Beton”. Locuitorii sectorului 3, furioși pe dispariția spațiilor verzi din jurul blocurilor. „Evident că nu ne-a întrebat nimeni nimic” 

Vrem să investigăm în continuare jaful făcut la adresa pădurilor și spațiilor verzi din România. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

O primă oprire e făcută între gurile de metrou. Acolo, Cristian Rădulescu, reprezentant al Grupului de Inițiativă Civică IOR-Titan, salută cei peste 1000 de oameni prezenți și, cu bannerul „Nu cedăm parcul IOR” în față, face o prezentare a traseului prin cele 12 hectare de parc transformate în peisaj postapocaliptic. Cristian îndeamnă oamenii să se cunoască între ei, să discute despre ce se întâmplă acolo, să se cunoască ca vecini, ca oameni care trăiesc împreună în același spațiu, așa cum ar trebui să facă orice comunitate unită. 

De aici se pleacă într-o zonă unde există cioturi de copaci sănătoși tăiați, care au fost bandajați simbolic pentru a critica așa zisele „toaletări”. Oamenii merg încet pe aleea care pornește de la gura de metrou și se minunează de felul în care arată defrișările: 

„Zici că au trecut rușii pe aici”, spune un bătrân. 

„Cu copacul ăsta ce au avut? Abia a înflorit! Uită-te la el! Ce ticăloși!”, spune o doamnă trecută de vârsta a doua unei prietene, arătând spre un corcoduș în floare tăiat cu drujba. 

La a doua oprire, când grupul de oameni, care acum, după estimările jandarmilor din teren, ar ajunge spre 1200 de persoane, se lasă așteptat minute bune, Cesiana Cojocaru, membră a Grupului de Inițiativă, povestește despre aleea care leagă gura de metrou de la bulevard de parcul IOR. Aceasta a avut și are un loc special în inima comunității, fiind o galerie de corcoduși care în fiecare primăvară făceau un adevărat spectacol atunci când înfloreau toți – o poză cu ei în floare apărând chiar și în The Guardian.

Acum, au mai rămas în picioare doar 2-3, iar peisajul e dezolant. 

Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan a îmbrăcat locul în mod simbolic cu bandă pe care scrie „FOREST CRIME SCENE”, iar Cristi Neagoe le spune oamenilor o poveste personală din acel loc, din copilăria sa, amintindu-le astfel că parcul a fost acolo dintotdeauna.

O doamnă în vârstă ia și ea cuvântul, povestind cum această zonă a fost dintotdeauna parc în memoria colectivă a celor care au crescut în zonă. 

„Noi am crescut aici, cunoaștem fiecare piatră, fiecare alee. Aici era și un loc de joacă pentru copii, foarte frumos. Copiii noștri au învățat aici și să înoate și să schieze, să meargă pe bicicletă. Este inadmisibil, uitați-vă câte blocuri sunt în jur… Unde se duc oamenii aceștia? Eu aici locuiesc. Aleea de lângă lac este supraîncărcată, n-ai loc unde să te miști. Parcul ăsta trebuie să rămână al nostru. Este al nostru. Nu se poate așa ceva. Noi putem să avem decizia”, spune femeia la portavocea Grupului de Inițiativă Civică IOR-Titan.   

Ultimul punct de pe traseul protestului e chiar în mijlocul „zonei retrocedate”, unde Cristi Șoimaru le vorbește oamenilor despre întregul demers al inițiativei, despre câte e de importantă o comunitate unită, pentru ca cetățenii să-și redobândească dreptul la o viață sănătoasă, ceea ce e imposibil de realizat fără protejarea spațiilor verzi. 

„Pe noi nu ne interesează culoarea politică. Pe noi ne interesează cauza publică. Ce vrem noi să fie acest parc?”, întreabă Cristi Șoimaru, iar oamenii răspund cât pot de tare: „Parc!”. 

„Îi rugăm pe toți aleșii, pentru aceast lucru au fost votați, pentru asta sunt plătiți, să găsească modalitățile legale pentru a realiza acest lucru. Ne-am săturat de promisiuni. Vrem să vedem soluții. Să se așeze la masă, să găsească soluțiile legale. Ne-am săturat să dea cartoful fierbinte de la unul la altul, în timp ce această zonă e mai murdară și mai distrusă”, mai spune Șoimaru, moment în care mulțimea începe să scandeze „Stop defrișare!” 

De 7 ani locuiesc lângă parcul IOR. Sunt bucureștean și am ales să mă mut aici tocmai pentru că am crescut în alte zone din București lipsite de spații verzi, cum ar fi cartierul Militari. În imediata apropiere a parcului mi-am întemeiat o familie, iar primele zile din viața fiicei mele le-am petrecut cu plimbări dese pe aici, cu precădere în minunata zonă sălbatică, acum retrocedată. 

După otrăviri ale naturii, incendieri și instalarea în zonă a unor așa ziși antreprenori cu castele gonflabile, trambuline, clătite, gherete cu mici etc., dar și după ce instanța a dat o decizie care a transformat cele 12 hectare de parc în proprietate privată, zona sălbatică a început să fie defrișată ilegal, rasă, la propriu. Copaci de 30 de ani au fost puși la pământ, sute de arbori și pomi au fost tăiați fără niciun aviz, totul în decursul a doar 2 luni. Peisajul este acum unul postapocaliptic. 

Revolta mea n-a fost singulară și am descoperit rapid că mai mulți cetățeni din zonă îmi împărtășeau frustrarea și supărarea. Am început să comunicăm, să cerem ajutorul unor ONG-uri de mediu (cu precădere Greenpeace) și în decursul unei singure luni am reuși să ne organizăm și facem o întâlnire cu toți oamenii din comunitatea care-și dorește ca parcul IOR să fie reîntregit, ca defrișările ilegale să fie oprite, ca parcul să rămână parc. Cam asta e, pe repede înainte, povestea felului în care a apărut pentru mine Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan și evenimentul „Nu cedăm parcul IOR”.

Cei aproximativ 20 de oameni care au pus bazele acestei inițiative sunt foarte diferiți, vin din medii diferite, au joburi foarte diferite, provin din generații diferite, unii s-au născut aici, au copilărit aici, alții s-au mutat în cartier de doar câțiva ani, avem viziuni diferite asupra vieții și poate ne chiar ghidăm după ideologii total opuse, dar parcul ne-a legat pe toți.

În social media, bulele noastre poate ar intra în conflict, ar exploda, dar offline ne-am dat seama că diferențele dintre noi nu sunt atât de mari, că putem să comunicăm foarte bine și că toți ne dorim să trăim în armonie, în general, și cu un parc reîntregit. E o lecție că atunci când oamenii se întâlnesc în offline pentru a face bine, diferențele nu sunt așa de mari cum ar putea să pară în online. 

Din 20 de oameni s-au făcut 10.000

Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan a generat alături de Greenpeace și o petiție, prin care, în doar câteva zile înainte de acțiunea civică din zona retrocedată din IOR, s-au strâns peste 10.000 de semnături (în momentul scrierii articolului erau 12.600 de semnături).

„Un oraș nu poate să respire cărămizi, borduri și betoane. Orașul este construit din comunități iar acestea se destramă în absența unui mediu natural sănătos. Dezvoltarea economică a comunităților noastre nu trebuie să se facă în detrimentul spațiilor verzi, prin distrugerea parcurilor, ci dimpotrivă, prin ocrotirea și extinderea acestora. Chiar în timp ce citești aceste rânduri, așa-numita „zonă retrocedată” din Parcul IOR este distrusă într-un ritm amețitor, printr-o manieră de-a dreptul ticăloasă: otrăvirea copacilor, tăieri ilegale și incendieri recurente, timp în care autoritățile închid ochii la distrugerea naturii de lângă noi.

Singurul și cel mai important obstacol în calea betonării parcului IOR suntem noi. Trebuie să acționăm împreună acum! Cerem liderilor politici și autorităților abilitate să creeze un plan de reîntregire pentru Parcul IOR, să oprească degradarea premeditată a „zonei retrocedate” și să protejeze de urgență această oază verde de dimensiuni considerabile și extrem de importantă pentru București!”, scrie în primele paragrafe ale petiției. 

Membrii GIC IOR-Titan spun că acesta este doar începutul și că vor continua să organizeze acțiuni de mobilizare a întregii comunități din jurul parcului, pentru a pune pe agenda autorităților locale recâștigarea suprafețelor mari de spațiu verde pe care întregul sector, care se și promovează ca „cel mai verde”, le-a pierdut în ultimii ani.