De ce a redeschis instanța dosarul de kompromat: „Probele pe care procurorul și-a întemeiat soluția au fost evaluate subiectiv”

Dosarul de kompromat închis de procuroarea Nicoleta Rotaru, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (PCAB), în octombrie 2023, a fost redeschis joia trecută, pe 5 septembrie 2024, după ce o judecătoare de la Curtea de Apel București a constatat că „probele pe care procurorul și-a întemeiat soluția au fost declarațiile intimaților și ale petentei, evaluate subiectiv”. 

Judecătoarea a arătat, în motivarea sentinței, că „subiectivismul” procuroarei s-a manifestat pe două mari direcții: pe de o parte a respins nejustificat probe a căror administrare am solicitat-o, probe care ar fi putut contribui la identificarea autorilor infracțiunilor cercetate, iar de cealaltă parte „a acordat credibilitate” polițiștilor audiați, „în pofida unor evidente contradicții chiar între susținerile aceleiași persoane, de la un moment la altul, dar și a lipsei de coroborare cu alte probe”.

După doi ani și șapte luni, acest dosar o va lua aproape de la zero. 

Pe lângă subiectivismul procuroarei de caz, pe care aceasta l-a pus de facto în slujba unor potențiali suspecți, judecătoarea a constatat că urmărirea penală a fost „deficitară” și „incompletă”: procuroarea nu a administrat probe „solicitate motivat”, a făcut erori de interpretare a unor probe, iar pe altele le-a interpretat „defectuos”.

Aceasta este, pe scurt, concluzia care stă la baza redeschiderii dosarul în care, în februarie 2022, am reclamat scurgerea dintr-o unitate de elită a Poliției Capitalei – Serviciul de Investigații Criminale – a unei probe și a unor informații folosite ulterior într-o campanie de kompromat împotriva mea. 

În dimineața zilei de 17 februarie 2022 am denunțat la Serviciul de Investigații Criminale furtul unor fotografii personale, pe care o persoană necunoscută mi le-a trimis printr-un mesaj pe Facebook, cu o zi înainte, fotografii pe care le-am descoperit mai apoi încărcate pe mai mult de 30 de site-uri pentru adulți. 

Cu o captură a mesajului primit de la respectivul necunoscut, am mers la Serviciul de Investigații Criminale să reclam violarea vieții mele private și furtul fotografiilor.

Acesta a fost momentul în care, din instituția care ar fi trebuit să mă protejeze și să afle autorii acestor infracțiuni, Poliția Capitalei s-a transformat în agresorul meu. 

Captura de ecran, furnizată ca probă, și informația că 5 fotografii ale mele sunt încărcate pe site-uri pentru adulți, s-au scurs rapid din Poliția Capitalei. 

4 ore și 22 de minute mai târziu și captura, și fotografiile erau publicate pe site-ul infractorului fugar Cristian Rizea, de unde au fost preluate și redistribuite de alte circa 80 de portaluri online, într-o evidentă operațiune coordonată de kompromat. 

Lucrurile nu s-au oprit aici. 

După ce am aflat că Poliția Capitalei a divulgat o informație și o probă protejate de secretul anchetei penale, l-am informat pe ministrul de Interne Lucian Bode despre acest lucru de o gravitate extremă. Două ore mai târziu, o altă operațiune a fost pusă rapid în aplicare la nivelul Ministerului de Interne: mușamalizarea scurgerii probei din Poliție. 

Un articol identic cu cel apărut pe site-ul lui Cristian Rizea a fost publicat pe site-ul patrianoastra[.]com, articol antedatat pentru a da impresia că fotografiile mele și captura de ecran au fost publicate pe acest site cu mai bine de 4 ore înainte de-a o încredința poliției.

Primul semnal că parchetul pregătește îngroparea cazului

Din februarie 2022 și până în decembrie 2023 – adică un an și zece luni – am dus o luptă aprigă cu Parchetul Curții de Apel București pentru a-mi găsi dreptatea. 

O luptă inegală, disproporționată, în care am simțit că mă lupt cu un întreg sistem – Poliție, Parchet, servicii de informații -, care și-a coagulat resursele și influența pentru un scop comun: protejarea vinovaților. 

Dacă e să îmi reproșez ceva legat de acest dosar, este faptul că am anunțat public ce mi se întâmplă abia după șase săptămâni, timp în care am așteptat ca polițiștii și procurorii să investigheze ceea ce am reclamat: că o probă pe care am predat-o Poliției, care urma să investigheze violarea vieții mele private, a fost publicată și propagată în aceeași zi pe internet.

Am fost copleșită de enormitatea situației: o instituție a statului român se folosea de plângerea mea penală nu pentru a-i identifica pe cei care au comis o infracțiune împotriva mea, ci pentru a declanșa o operațiune de intimidare și discreditare a mea. 

M-am simțit vinovată că dețineam niște fotografii personale, făcute în locuința mea, care mi-au fost sustrase în condiții încă neelucidate și care au fost folosite de persoane necunoscute pentru a duce în derizoriu munca mea de jurnalist. 

Mai puternică decât vinovăția a fost consternarea față de modul în care instituțiile statului – Poliție și Parchet – tergiversau prin tot felul de tertipuri și tactici anchetarea faptelor reclamate de mine, protejându-i astfel pe cei care se făceau vinovați de o infracțiune extrem de gravă într-o instituție precum Poliția Română: divulgarea unei probe dintr-un dosar penal în aceeași zi în care acesta a fost deschis. 

Pe 4 aprilie 2022, când am denunțat public implicarea Poliției într-o operațiune de kompromat împotriva mea, nici măcar nu fusesem audiată în calitate de persoană vătămată, deși audierea unei persoane care reclamă o infracțiune ar trebui realizată „de îndată”. Trecuseră 45 de zile de la depunerea plângerii.

La acel moment, dosarul abia fusese înregistrat la Parchetul Curții de Apel București (PCAB), după ce, anterior, Parchetul Judecătoriei Sector 4 (PJS4) a început urmărirea penală doar pentru violarea vieții private – adică pentru publicarea fotografiilor pe zeci de site-uri pentru adulți, dar nu și pentru divulgarea capturii de ecran din Poliție și publicarea ei de către infractorul fugar Cristian Rizea, care la acea dată trăia de 4 ani în libertate la Chișinău. 

De altfel, această decizie a PSJ4, de a ignora complet infracțiunea pe care am reclamat-o explicit în plângere, cea de divulgare a unei probe protejate de secretul anchetei penale, a fost cel mai puternic semnal că se pregătește îngroparea cazului și, implicit, exculparea făptașilor. 

Când am constatat că PSJ4 a hotărât să nu investigheze deloc infracțiunea reclamată, mai aveam o singură opțiune: să vorbesc public despre această a doua tentativă de mușamalizare – o mușamalizare la nivelul sistemului judiciar a unei fapte penale comise și apoi mușamalizate la nivelul Poliției. 

Mai exact, o întreagă infrastructură a statului român pusă în mișcare, prin mijlocirea unui infractor fugar, mai întâi pentru intimidarea și discreditarea mea și, mai apoi, pentru a oferi impunitate celor vinovați.

Tacticile de clasare 

După ce dosarul a ajuns pe 4 aprilie la PCAB și până pe 12 mai 2022, am avut impresia că procuroarea Nicoleta Rotaru e interesată să soluționeze cauza și să descopere vinovații. 

Pe 12 mai 2022, procuroarea Rotaru mi-a cerut să-i predau benevol telefonul pentru a-l percheziționa, cerere care m-a consternat: eu eram cea care reclamase scurgerea probei, nu un potențial suspect. În mod inexplicabil, procuroarea nu a cerut, însă, și percheziția telefoanelor ofițerilor de poliție care și-au plimbat imaginea între ei, pe WhatsApp, încălcând astfel multiple proceduri și reguli interne. 

Instantaneu am tras concluzia că, în loc să-i investigheze pe ofițerii care au deținut și plimbat între ei captura de ecran, publicată în aceeași zi pe internet, procuroarea mă investiga pe mine, persoana vătămată. 

Din acest moment, am avut certitudinea ancheta va fi dirijată astfel încât, în final, dosarul să fie închis. 

Deciziile procuroarei Rotaru, care au dus la soluția de clasare, au fost următoarele: 

• a disjuns părți din dosar, astfel încât faptele să nu fie investigate împreună, iar tabloul complet, clar, încărcat de detalii care demonstrau comiterea multiplelor infracțiuni, să nu fie conturat; 

• în loc de un singur dosar, care să investigheze toate infracțiunile, au rezultat astfel cinci dosare: cel de la Parchetul Curții de Apel, unul înregistrat la Parchetul General, unul înregistrat la Parchetul Tribunalului București, unul înregistrat la Parchetul Judecătoriei Sector 1 și unul înregistrat la Parchetul Judecătoriei Sector 4;

• procuroarea Rotaru mi-a respins 15 cereri de probe făcute după data de 12 mai 2022, motivând că solicitările mele „sunt neîntemeiate”; 

• probele au fost interpretate exclusiv în favoarea potențialilor infractori și pentru protejarea acestora, nu pentru a afla adevărul. 

Deciziile procuroarei Nicoleta Rotaru au fost considerate corecte de superiorii ei: de fostul procuror-șef al PCAB, Viorel Cerbu, dar și de actualul procuror-șef Florin Mircea Popa, care mi-au respins, la rândul lor, toate contestațiile în care reclamam faptul că procuroarea de caz ignoră probe care ar fi putut duce la identificarea făptașilor.

Protecție pe cale ierarhică

Nu doar că mi-au respins cererile, dar mi-au impus să plătesc de fiecare dată cheltuieli judiciare tot mai mari, în valoare totală de circa 2.000 de lei. 

Deciziile șefilor Parchetului Curții de Apel București au fost validate, la rândul lor, atât de fostul procuror general al României, Gabriela Scutea, cât și de actualul procuror general al României, Alex Florin Florența. 

De altfel, la Parchetul General am trimis mai multe memorii și plângeri în care am cerut reunirea tuturor dosarelor, denunțând faptul că disjungerea lor reprezintă o strategie pentru a le clasa mai ușor. 

Toate solicitările mi-au fost respinse până în data de 10 octombrie 2023, când, în mod neașteptat, procurorul general adjunct al României, Aurel Sebastian Vălean – în prezent pensionar -, mi-a comunicat că cererea de reunire a dosarelor este nu doar legală, ci și una perfect justificată. 

Vălean mi-a comunicat o adresă în care scria că „Este imperios necesară tratarea și lămurirea cauzei în formă reunită pentru o bună înfăptuire a actului de justiție”. 

Acea adresă conținea și o informație esențială: că „s-au luat măsuri de impulsionare a soluționării cauzei până la finalul lunii octombrie 2023”. 

Iar măsurile care mi-au fost anunțate ceremonios de procurorul general adjunct Aurel Sebastian Vălean s-au înfăptuit rapid, în termenul stabilit de Parchetul General. Ce nu s-a înfăptuit a fost, însă, justiția. 

Trei dintre cele cinci dosare au fost reunite cu cel deja instrumentat de procuroarea Nicoleta Rotaru, iar după nici două săptămâni dosarul a fost clasat. 

În ziua în care am terminat de redactat, împreună cu avocatul, plângerea împotriva soluției de clasare și am trimis-o la PCAB, am început să protestez în fața sediului comun al Parchetului General și al Parchetului Curții de Apel București. 

Pe 10 decembrie 2023 anunțam public, pe Facebook, faptul că în acea zi se împlineau 9 zile de când am început să protestez împotriva soluției de clasare, aflată la acel moment pe masa procurorului șef de la Parchetul Curții de Apel, Florin Mircea Popa. 

Decizia de a protesta, până la primirea soluției din partea șefului PCAB, am luat-o pentru că simțeam că nedreptatea și abuzul mă sufocă, mă zdrobesc emoțional și mental. 

A fost un protest solitar împotriva modului în care dosarul a fost instrumentat, dar și a soluției care spunea că publicarea repetată a unor fotografii intime, făcute în locuința personală, nu reprezintă o violare a vieții private. 

Am denunțat public „un uriaș act de nedreptate, de injustiție”, dar și modul în care procurorul a ignorat intenția, premeditarea și forma continuată a faptei de violare a vieții private, deși fotografiile mele personale fuseseră publicate pe internet.  

În acea postare scriam că „nu pot accepta decizia de clasare a dosarului, în condițiile în care ancheta nu a fost făcută corespunzător, iar acte de urmărire penală esențiale fie nu au fost făcute deloc, fie au fost făcute de mântuială, întotdeauna în favoarea vinovaților și cu scopul evident de a îngropa adevărul”.   

Procurorul-șef Florin Mircea Popa, șeful procuroarei Nicoleta Rotaru, a menținut sec decizia de clasare a dosarului, confirmând, sub semnătură proprie, că decizia este una legală și temeinică. 

Cum e motivată redeschiderea dosarului

După nouă luni de apăsătoare așteptare, o judecătoare de la Curtea de Apel București (CAB) a admis pe 5 septembrie 2024 plângerea pe care am făcut-o împotriva soluției de clasare și a desființat soluțiile procuroarei Nicoleta Rotaru cu privire la următoarele infracțiuni: (1) violarea vieții private; (2) divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice și (3) fals informatic. 

Judecătoarea de la CAB a consemnat, joia trecută, toate aceste lucruri în motivarea deciziei de redeschidere a dosarului. 

Iată cum a justificat judecătoarea de la CAB, pe scurt, desființarea soluțiilor de clasare pentru cele trei infracțiuni, despre care procuroarea Nicoleta Rotaru a afirmat fie că nu sunt prevăzute de legea penală, fie că nu există în materialitatea lor.

1. Violarea vieții private, faptă care se referă la publicarea multiplă a fotografiilor mele personale și la divulgarea către alte persoane și către public a capturii de ecran, despre care procuroarea Nicoleta Rotaru a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală. 

„Soluția dispusă de procuror referitor la această infracțiune este neîntemeiată, fiind rezultatul pe de o parte, a unei erori de interpretare și pe de altă parte, a unei urmăriri penale deficitare, cauza urmând a fi trimisă la procuror pentru reluarea și completarea urmăririi penale”.

Judecătoarea de la Curtea de Apel București a arătat că modul în care procuroarea Nicoleta Rotaru a interpretat articolul din Codul Penal despre violarea vieții private, mai exact faptul că publicarea repetată a unor fotografii personale nu reprezintă o infracțiune, este „străină de voința legiuitorului, [interpretare care] ar crea impunitate pentru oricine ar viola viața privată a unei persoane”. 

2. Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, faptă care se referă la scurgerea informației despre fotografiile mele personale încărcate pe mai multe site-uri pentru adulți și a unei probe (captura de ecran) din Poliția Capitalei, despre care procuroarea Nicoleta Rotaru a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală. 

„Soluția dispusă de procuror cu privire la această infracțiune este neîntemeiată, urmând a fi desființată și cauza trimisă la procuror pentru continuarea cercetărilor. Judecătorul constată că probele pe care procurorul și-a întemeiat soluția au fost declarațiile intimaților și ale petentei, evaluate subiectiv. În pofida unor evidente contradicții chiar între susținerile aceleiași persoane, de la un moment la altul, dar și a lipsei de coroborare cu alte probe, procurorul a acordat credibilitate susținerilor intimaților și nu a administrat și alte mijloace de probe, solicitate motivat de petenta Șercan Emilia”.

3. Fals informatic, faptă care se referă la încercarea de mușamalizare a scurgerii capturii de ecran din Poliție prin publicarea și antedatarea unui articol pe site-ul patrianoastra[.]com, faptă despre care procuroarea Nicoleta Rotaru a stabilit că nu există în materialitatea ei.

„Soluția dispusă de procuror cu privire la această infracțiune nu este întemeiată, fiind, și în acest caz, consecința modului defectuos de interpretare a unor mijloace de probă administrate și pe de altă parte, a caracterului incomplet al urmăririi penale, urmând a fi desființată și cauza trimisă la procuror pentru completarea urmăririi penale”.

Închiderea dosarului a fost, așadar, o consecință a evaluării subiective a probelor în favoarea polițiștilor suspectați de divulgarea unei probe dintr-un dosar penal, iar apoi de mușamalizare a scurgerii. 

La subiectivismul procuroarei, constatat de judecătorul CAB, se adăugă erorile de interpretare și interpretarea defectuoasă a unor mijloace de probă, urmărirea penală deficitară și caracterul incomplet al acesteia. 

În aprilie 2024, dosarul aflat în cercetarea Parchetului General, care îl viza pe fostul ministru de Interne Lucian Bode, anchetat pentru favorizarea făptuitorului, abuz în serviciu și omisiunea sesizării, a fost și el redeschis de instanță, însă doar pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului. 

La două ore după ce, pe 18 februarie 2022, am vorbit cu ministrul Bode, anunțându-l despre scurgerea unei probe dintr-un dosar penal, un articol identic cu cel de pe site-ul infractorului Cristian Rizea a fost publicat pe site-ul patrianoastra[.]com și antedatat, pentru a se lăsa impresia că respectiva probă a fost publicată cu peste patru ore înainte ca eu să o încredințez poliției. 

Judecătoarea de la Înalta Curtea de Casație și Justiție a constatat că procurorul Mihai Hondor de la Parchetul General, pensionat între timp, nu a cercetat deloc faptele reclamate, stabilind, de asemenea, că acestea au un „caracter complex, coordonat și organizat”, care „prezintă o gravitate deosebită pentru statul de drept”. 

Și judecătoarea de la Înalta Curtea de Casație și Justiție, care a redeschis dosarului care îl vizează pe Lucian Bode, dar și cea de la Curtea de Apel București, care a redeschis dosarul principal de kompromat, au stabilit că aceste dosare trebuie reunite, iar faptele cercetate împreună. 

Despre „caracterul complex, coordonat și organizat” al infracțiunilor care m-au vizat în februarie 2022, la o lună după ce am dezvăluit că teza de doctorat a premierului de atunci Nicolae Ciucă este plagiată, vorbește în motivarea de săptămâna trecută și judecătoarea de la Curtea de Apel București. 

„Susținerile din acea încheiere referitoare la caracterul complex, coordonat și organizat al presupusei activități infracționale prin care i-a fost încălcat petentei dreptul la viața privată, la demnitate și dreptul la propria imagine sunt asumate pe deplin și de Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București”.

Magistratul arată, de altfel, legătura dintre activitatea mea profesională și dezvăluirile despre tezele de doctorat plagiate ale unor oameni politici sau funcționari cu poziții cheie în instituțiile statului:

„Judecătorul de cameră preliminară apreciază că această campanie a cărei victimă este petenta nu este străină de contextul – de notorietate – al investigațiilor realizate în decursul timpului de aceasta, în principal al devoalării caracterului plagiator al tezelor de doctorat ale unor persoane cu funcții importante în stat, inclusiv în Poliția Română”.

Dincolo de toate celelalte susțineri, judecătoarea pune în centrul deciziei „aflarea adevărului”, cu atât mai mult cu cât faptele investigate sunt de o „gravitate deosebită pentru statul de drept”.  

„Activitatea de defăimare a acesteia precum și presupusa activitate infracțională de mușamalizare a scurgerii capturii de ecran din poliție prezintă o gravitate deosebită pentru statul de drept și este necesar să fie cercetate complet, astfel încât, pe bază de probe să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la autorii acestora”. 

***

Timp de 2 ani și 7 luni am văzut zi de zi, nemijlocit, cum un întreg sistem menit să protejeze cetățeanul în fața abuzurilor se întoarce, cu cinism și impunitate, împotriva cetățeanului, protejând infractorii și amplificând astfel abuzul. 

Natura meseriei mele a făcut ca întreaga campanie declanșată împotriva mea să fie îndeaproape urmărită de instituții internaționale de apărare a libertății presei, care au publicat periodic articole și comunicate și au trimis constant autorităților memorii prin care au cerut o anchetă corectă, completă și rapidă pentru identificarea făptașilor. În plus, cazul meu a fost consemnat în fiecare an în rapoartele UE și SUA privind funcționarea statului de drept în România. 

Nimic din toate acestea n-a împiedicat Parchetul General să transmită în jos, pe cale ierarhică, mesajul că dosarul trebuie îngropat definitiv. 

Am decis să vorbesc despre acești 2 ani și 7 luni pentru că e un caz ilustrativ pentru funcționarea justiției. Arată cum întreaga ierarhie a unor instituții publice precum poliția și parchetele – a căror misiune e apărarea legii și protecția cetățeanului – acționează coordonat pentru a-i proteja pe cei care au comis fărădelegi.