De ce e posibil ca cea mai mare problemă pentru Gen Z să fi început în anii 2010

Orice discuție care s-ar purta despre Gen Z ignoră sau abordează razant o situație: rețelele sociale au modificat comportamentul tinerilor. Un psiholog a început să poarte acest război și ridică unele dileme importante.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Jonathan Haidt a enervat unii oameni odată cu publicarea cărții „The Anxious Generation: How the Great Rewiring of Childhood Is Causing an Epidemic of Mental Illness”. Altora le-a dat niște răspunsuri. El dezbate ipoteza că social media transformă comportamentul noilor generații și nu într-o manieră pozitivă. În contextul în care și în România, de câțiva ani, se vorbește despre cum telefoanele ar trebui interzise în școală – complet! – merită analizat ce spune Haidt despre impactul a ce e pe telefon, nu al telefonului în sine. 

Am ajuns la el după o serie de articole și podcasturi ale lui Cal Newport, care și-a făcut un renume din a vorbi despre productivitate. În 2016, a publicat un articol în care susținea că dacă ții la cariera ta, nu trebuie să mai folosești social media. Teza lui era simplă: fără social media și notificări, telefonul tău „deștept” e la fel de util ca primul iPhone: dai telefoane, verifici un mail, te uiți la YouTube, navighezi pe internet (site cu site) și asculți muzică. Sigur, și alte câteva lucruri, dar nu te mai atrage, ci e mai mult util. 

În 2024, Jonathan Haidt duce discursul către tineri – Gen Z acum, Gen Alpha, și ce mai vine. Duoul telefon – social media, consideră Haidt, a creat un „dresaj” digital și emoțional.

Are parte și de critici, desigur. 

Haidt propune câteva abordări: 

• Fără smartphone înainte de 10 ani.
• Fără social media până la 16 ani. 
• Fără telefon în clasă sau cu totul la școală.
• Mai multă interacțiune reală cu mai puțină supervizare din partea părinților.

Tentația distragerii și izolarea de lumea reală

Haidt pornește de la „atracții”. Orice om, indiferent de vârstă, e atras de divertisment. Dar cei mai tineri sunt mai maleabili de sursa divertismentului. Iar atunci când ți-e greu, o „evadare” poate fi în distracții. Chiar și așa, omenirea a reușit să se și dezvolte. Asta deoarece cortexul nostru prefrontal complet format ne ajută să ne exercităm controlul impulsurilor. Tinerii au însă acces la atât de multe distracții ca un adult, dar creierul lor nu este la fel de capabil să le reziste. 

Psihologul identifică o perioadă cheie: 2009–2010, când au apărut platformele social media super-virale (cu algoritmi puternici în spate care să maximizeze timpul petrecut pe ele), iar notificările au devenit ceva obișnuit. Tag-uri în poze, mentions în statusuri, cineva a făcut ceva și Facebook crede că ar trebui să te uiți, undeva pe Instagram cineva a mai publicat ceva – și tot așa. Aceste alarme digitale creează o atracție constantă. Iar platformele au „linie directă” către noii utilizatori. 

Cum subliniam și în analiza Apple Vision Pro, în joc e cea mai importantă marfă: timpul fiecăruia. Iar lumea reală concurează acum cu cea virtuală, doar că cea dintâi are mai puțin distracții și culori frumoase decât cealaltă. Iar interacțiunile sunt acum mediate de ecrane.

Haidt consideră că asta duce la o copilărie și adolescență mai sedentare, mai solitare și mai virtuale. De unde și caracterul modelator al social media, intermediat de telefon. 

Mai departe, psihologul trage concluzia că mixul acesta duce la anxietate și depresie în rândul adolescenților. Fenomenul a fost amplificat în 2020, odată cu pandemia, când conceptul de limitare fizică a interacțiunii era impus prin lege. Digitalizarea a fost văzută drept soluția perfectă pentru context. Doar că a și dezvoltat obiceiuri pentru care n-a venit „notificarea” că nu sunt sănătoase pe termen lung. 

Soluția propusă de psiholog nu e doar tăierea accesului complet. Ci echilibrul între viața reală și cea virtuală, între stimuli reali și cei digitali.

Totodată, părinții și educatorii trebuie să fie conștienți de semne și să ofere sprijin.

Și dacă e isterie fără fundament?

Jonathan Haidt a fost deja criticat că e superficial în abordare și că nu există studii concludente. Ce-i drept, au mai existat în istorie momente de isterie în masă: că tiparul va distruge mintea oamenilor, că televizorul le va distruge concentrarea. Și tot așa. 

Și, într-adevăr, nu există încă niciun studiu definitiv care să arate că social media distruge atât de grav pe cât susține acest psiholog în lucrarea lui. Și să fie acesta un răspuns valabil pentru toate țările sau în special pentru Europa și SUA? Principala acuzație la adresa lui e asta: că vede corelații acolo unde nu sunt. 

Haidt a admis că nu sunt studii, dar a evidențiat și că nu există altă explicație pentru creșterea procentelor de tineri care susțin că au anxietate și depresie. Și oferă și o alternativă.

E posibil ca schimbările – rate de anxietate, depresie și suicid mai mari – să fie cauzate de normele sociale în schimbare și de o evidență mai clară la nivel de sistem medical. Dar acestea nu oferă o explicație pentru declanșarea acestora în acea perioada a începutului anilor 2010. Critica poate fi mutată și pe criza economică. Doar că efectele acesteia s-au diminuat în timp. Ceilalți parametri nu s-au redus. 

Lipsa dovezilor definitive pentru fiecare țară în parte sau pentru fiecare continent în parte cu privire la un declin al sănătății mintale a adolescenților nu înseamnă că nu se întâmplă ceva.

În comparație cu telefonul, de exemplu, uitatul la TV e o acțiune pasivă. Uitatul la ecranul telefonului, pe de altă parte, presupune o acțiune. Altfel nu apare nimic acolo. Și oricât de biased ar fi Haidt în abordarea lui – e aproape de pensie, detestă social media și altele – sunt semnale la care părinții sau chiar tinerii pot fi atenți. E telefonul, cu tot ce are pe el, o sursă de escapism sau e cea mai bună unealtă pentru viață? Că poate fi ambele, dar doar una alimentează alienarea și depresia.