De la refugiat la antreprenor. Ucrainenii care își deschid afaceri în România dau de birocrație, dar și de o piață promițătoare

La aproape nouă luni de la declanșarea războiului în Ucraina, 4,7 milioane de refugiați și-au părăsit casele, au renunțat la viața pe care o știau și au căutat ajutor și un nou început în Europa. Foarte mulți dintre ei au tranzitat România, însă doar 76.155 au ales să și rămână aici. 

Ucrainenii fugiți din calea războiului au de înfruntat acum o nouă realitate, o nouă cultură și o nouă limbă, însă au început să se integreze, să-și înscrie copiii în școli și să-și caute locuri de muncă. 

4.850 de ucraineni și-au găsit un loc de muncă în România, după 24 februarie, data la care Federația Rusă a hotărât să le distrugă țara. Statul român s-a implicat în procesul de integrare al acestora și a încercat să le ofere soluții pentru a-și putea găsi job-uri mai rapid. 

Vrem să documentăm în continuare realitățile dure ale războiului din Ucraina și provocările întâmpinate de refugiații ucraineni în România. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.Redacția PressOne

Mulți ucraineni refugiați au găsit în România și un mediu prosper pentru afaceri, mai ales în domenii precum IT, consultanță, transporturi, construcții sau comerț. De pe 24 februarie și până la final de august 2022, au fost înregistrare 152 de companii cu acționat ucrainean în România.

Dorința de a susține antreprenorii ucraineni și de a-i ajuta să-și deschidă un business aici a fost preluată și de Asociația Pentru Bine și agenția Next Advertising, care au lansat proiectul UA made in RO și platforma cu același nume, unde au invitat ucraineni cu idei de afaceri să se înscrie, cu șansa de a câștiga 11 premii de 4.000 de euro, cât și acces la o serie de workshopuri special create pentru ei. Câștigătorii urmează să fie aleși până pe 16 decembrie, iar apoi afacerile lor vor fi lansate pe uamadein.ro.

Pentru a înțelege mai bine cum a fost să-și deschidă un business la noi în țară și cum privesc acest lucru, am stat de vorbă cu 4 antreprenori ucraineni, dar și cu un moldovean care s-a stabilit în România după război.

Un business ucrainean care ajută și alți refugiați: „Singur nu poți să faci nimic”

Imediat după începerea războiului, în clipa în care s-a dat legea marțială în Ucraina, Vasile Mihalko a plecat din Slatina, un mic oraș aflat la graniță cu Sighetu Marmației și s-a stabilit alături de familie la Cluj. Aici, alături de un alt ucrainean, care a studiat în București, Liviu Țiple, a deschis un delivery cu mâncare tradițională ucraineană. 

Întreg procesul de a pune afacerea pe picioare a început în martie, iar în iunie au gătit primul preparat în bucătăria aflată pe strada Cloșca, la numărul 12. Cei doi și-au dorit să fie 100% autentici, dar și să-și ajute conaționalii, așa că atât bucătarii, cât și angajații din cadrul restaurantului vin din Ucraina. 

„Am ales Clujul, deoarece este un oraș foarte dezvoltat, față de altele din apropierea casei noastre din Ucraina. Însă e destul de greu să-ți deschizi o firmă în România, mai ales din cauza limbii și a legilor, care diferă puțin de cele ucrainene. Statul român ajută mult ucrainenii, dar pe ramura de business sau alte afaceri, încă nu am întâlnit ceva care să fie de ajutor. Cea mai mare problemă cu care ne-am confruntat a fost birocrația și am așteptat foarte mult după acte”, spune el.

În tot procesul înființării firmei, Mihalko a apelat la ajutorul cunoștințelor sale din România și mai ales la oameni care au o experiență în domeniu, pentru că altfel nu s-ar fi descurcat singur. El recomandă tuturor celor care vor să-i ia exemplul să nu ezite în a cere ajutor. „Trebuie să-ți găsești persoane pe care te poți baza și care să te poată ajuta la nevoie. Singur nu poți face nimic, mai ales în situația de acum. Ai nevoie de foarte multe lucruri atunci când vrei să-ți deschizi o afacere în străinătate, dar cel mai mult ai nevoie de sfaturi și îndrumări de la persoanele de încredere”, adaugă Vasile. 

Omul de afaceri susține că România este deschisă oportunităților de afaceri pentru străini, iar treaba asta i se pare un avantaj, deoarece țările sunt vecine, iar aici, așa cum menționează, găsești mulți traducători care te pot ajuta, dar și mulți români care au fost des în Ucraina și îți pot da sfaturi. Bărbatul speră că războiul se va termina curând și mărturisește că își dorește să rămână pe piața din România: „A fost un drum foarte greu până aici și nu mi-ar plăcea să renunț.”

„Pentru mine, România este cea mai bună alegere”

Alexandru Diordiev este unul dintre oamenii care pot ajuta alți refugiați să-și deschidă o afacere în România. Tânărul de 36 de ani s-a născut în Moldova, dar de la vârsta de 20 de ani locuiește în Ucraina, la Odesa. Așa cum povestește, prima oară a lucrat la încărcat marfă într-un depozit. În șase luni a devenit distribuitor și și-a deschis propria lui afacere. 

„Timp de 15 ani am deschis mai multe showroom-uri, cafenele de tip fast-food și am participat activ la protecția și sprijinul antreprenorilor din Ucraina. Imediat după începerea războiului m-am implicat în acțiuni de voluntariat. În aprilie am decis să mă mut în România, la București, unde mi-am propus să organizez o comunitate de antreprenori ucraineni care sunt uniți de un scop comun și de dorința de a trăi și a se dezvolta într-o comunitate europeană românească”, relatează el.

Alex a înființat comunitatea de afaceri a ucrainenilor în România la început de mai, iar Asociația Ucrainenilor din România a înregistrat-o în luna septembrie. 

A venit singur în România. Și-a închiriat un apartament și, cu ajutorul unor prieteni români, a apelat la serviciile unui avocat, și-a deschis cont în bancă, dar și un SRL. Alex susține că există cu adevărat o comunitate de ucraineni în România, iar cu ajutorul celor de aici a reușit să intre în contact cu diferiți oameni de afaceri, să organizeze evenimente și să ajute ajute concret refugiații antreprenori. 

„Viața pașnică din Ucraina, cu care eram toți obișnuiți, era activă și interesantă. Cine s-ar fi putut gândi că în 2022 ar putea izbucni un război? Mutarea într-o altă țară este o provocare uriașă pentru ucraineni, din toate motivele, de la cultură și mentalitate și până la limbă și legi, dar trebuie să mergem mai departe. Suntem o națiune puternică și vom face față dificultăților care au căzut peste destinul nostru”, mai spune moldoveanul care se consideră ucrainean la suflet.

Concret, Alex a organizat mai multe întâlniri pe servicii juridice, contabile și bancare și astfel ucrainenii au primit informații despre sistemul financiar din România, cum se desfășoară contabilitatea la întreprindere sau care sunt pedepsele pentru încălcarea legilor în domeniul fiscal și financiar. „Am organizat întâlniri și cu privire la deschiderea școlilor și grădinițelor din București. Uneori invităm și psihologi la întâlniri, pentru a oferi sprijin psihologic celor care au nevoie. Știți, este foarte greu pentru ucraineni acum”, adaugă el.

Tânărul crede că proiectul său „unește oameni” și își dorește ca atât ucrainenii să învețe de la antreprenorii români, cât și invers. Momentan spune că sunt priviți drept „concurență”, dar crede că asta va genera și o „mai mare calitate a serviciilor.” 

Alex a avut și el de înfruntat birocrația din România și spune că ăsta este cel mai mare dezavantaj în procesul cu statul și autoritățile române. Cu toate astea, crede că „s-au făcut destule” la nivel legislativ în România, „pentru a deschide ușor o companie, un cont și pentru a intra în legătură cu un contabil.” 

„Îmi place modul în care statul român tratează afacerile și ține cont de interesele antreprenorilor. Nu am ales întâmplător România, deoarece am studiat fiscalitatea, legislația și atitudinea față de mediul de afaceri din alte țări europene.

„Pentru mine, România este cea mai bună alegere. Economia românească este similară cu cea ucraineană, deoarece există porturi maritime și fluviale, un sector agrar dezvoltat, producție și prelucrare proprie, sectorul de servicii, precum și o industrie ușoară și grea”, precizează Alex. 

El spune că este abordat constant de ucraineni care vor să-și deschidă afaceri la noi în țară și îi încurajează pe toți să se adapteze la noua cultură și limbă, chiar dacă este complicat, deoarece va fi în interesul lor. „Sunt sigur că ucrainenii vor putea să-și împărtășească experiența și să o preia de la antreprenorii români”, încheie Alex.

„Marketingul în România este mai puțin dezvoltat ca-n Ucraina”

Denis Sedacov are 47 de ani și este coproprierarul unei companii imobiliare din România, „New City România.” Imediat după declanșarea războiului, bărbatul din Kiev s-a mutat alături de soție și cei patru copii în România, la un prieten foarte bun. Denis are peste 27 de ani experiență în vânzări de bunuri imobiliare și împreună cu prietenul său a deschis în vară o companie imobiliară pe piața românească. 

„Compania este specializată în lucrul cu dezvoltatorii, adică vindem case și apartamente în 15 complexuri rezidențiale din București și Ilfov. Pentru a deschide business-ul am apelat la serviciile unui avocat și ale unui contabil. Partenerul local avea deja relații de colaborare cu ei, așa că întreg procesul a durat aproximativ două săptămâni”, spune Sedacov. Ucraineanul simte că a luat decizia bună de a se dezvolta antreprenorial în România, inclusiv pentru că afacerile din diferite țări ale UE nu plătesc TVA atunci când își furnizează servicii/vând bunuri reciproc, dacă ai un certificat fiscal special. 

„Treaba asta este foarte relevantă pentru noi, deoarece cumpărăm servicii de la corporații aflate în alte țări ale UE. Principalul avantaj al pieței locale este că marketingul în România este mai puțin dezvoltat ca-n Ucraina, așa că vedem oportunități bune de integrare a experienței noastre pe piața imobiliară de aici”, adaugă Denis, care apelează și la serviciile comunității create de Alexandru Diordiev: „Datorită comunității obținem cu ușurință informații despre piețele locale, dar construim și noi relații de afaceri și prietenie.”

„În România taxele sunt mai mici în comparație cu alte țări europene”

Oksana Epshtein a ajuns în România în martie, din orașul Dnipro, alături de fiul ei de cinci ani, Eugen. Inițial, Oksana a fost cazată de o româncă în apartamentul ei, dar ulterior a apelat la serviciile unei companii pentru a-și închiria propria locuință. Ucraineanca este analist financiar și lucrează pentru Worldwide Clinical Trials, companie specializată în cercetări medicale, cu sedii în aproape toate țările din Europa, inclusiv în România. 

„Înainte de război am lucrat la oficiul din Ucraina. După ce am ajuns în România, mi-am transferat contractul de muncă la sediul de aici. Echipa din România m-a întâmpinat sufletește și continuă să mă ajute în toate dificultățile, dacă este nevoie. Colega mea Mihaela ne-a ajutat pe mine și pe Eugen să găsim un apartament la început”, spune Oksana. 

Femeia spune că s-a integrat rapid în piața muncii din România, iar cont și-a deschis într-o singură zi, pentru că banca avea documentele atât în română, cât și în ucraineană, lucru care a ajutat-o foarte mult. „Îmi place că în România toate afacerile se fac oficial, iar cotele impozitului pe profit sunt foarte apropiate de cele ucrainene, plus că taxele sunt mai mici în comparație cu alte țări europene. Forma oficială de muncă facilitează controlul finanțelor și înțelegerea responsabilităților fiscale”, încheie ea.

„Principala dificultate a fost timpul de așteptare”

Yana Mahonea a ajuns în România în primăvara lui 2022, din Kiev, alături de fiul ei de șapte ani. Aici, în luna iunie, alături de alte trei ucrainence, a hotărât să dezvolte o afacere în domeniul frumuseții.

 „În luna iulie am deschis o companie pentru hair-styliști, unde suntem distribuitori exclusivi ai brandului BAEHR, specializat în produse profesionale, instrumente și echipamente pentru saloanele de frumusețe”, explică tânăra în vârstă de 30 de ani. Așa cum povestește, pentru a-și pune afacerea pe picioare, Yana a apelat la serviciile unei firme de avocatură.

 „Grupul de specialiști ne-a însoțit în toate etapele, de la consiliere privind fiscalitatea și alegerea formei de activitate a organizației și până la deschiderea propriu-zisă a companiei”, spune ea. 

Chiar dacă rezultatul a fost unul pozitiv, Yana s-a confruntat la rândul ei cu birocrația țării noastre.

„Principala dificultate a fost timpul de așteptare. De exemplu, deschiderea unui cont bancar a durat două luni lungi, iar perioada de verificare și activare a durat atât de mult, deoarece nu toți co-fondatorii sunt rezidenți ai României. Merită subliniată și lipsa de competență sau atitudinea neglijentă a angajaților din anumite organizații, lucru care a afectat negativ timpul de organizare al unor procese. Din fericire, dificultățile au fost nivelate de o atitudine pozitivă față de caz, deoarece doar optimismul și dragostea pentru ceea ce faci te ajută să-ți atingi obiectivele”, a explicat antreprenoarea. 

În ceea ce privește succesul afacerii, Yaha consideră că piața frumuseții din România nu este atât de dezvoltată ca-n Ucraina, fapt care le creează multe oportunități.

„Avem un bagaj bogat de cunoștințe și experiențe acumulate, iar acum încercăm să le reproducem și în România. Avantajul muncii aici este că țara se află în UE, iar condițiile sunt relativ favorabile pentru funcționarea întreprinderilor mici”, încheie ea.

Acest material face parte dintr-o serie de articole susținută de Asociația Zi de Bine, care urmărește să documenteze provocările întâmpinate de refugiații ucraineni în România, dezinformarea cu privire la acest fenomen, dar și soluțiile de integrare pe termen lung sau modelele punctuale de succes.