Doctoratul lui Mircea Geoană, sub semnul unui lung șir de ilegalități, concesii și derogări

• Dincolo de plagiatul din lucrarea științifică a lui Mircea Geoană, parcursul doctoral al acestuia, întins pe 12 ani, stă sub semnul unui lung șir de ilegalități, concesii și derogări primite într-un interval în care avea statutul de ambasador al României în SUA și ministru de externe în guvernul PSD, condus de Adrian Năstase. 

• PressOne prezintă, astăzi, informații exclusive care arată că Mircea Geoană a deținut în mod ilegal, pentru cel puțin 6 ani, calitatea de doctorand, în condițiile în care ar fi trebuit exmatriculat după 1998. Numărul 2 în NATO a susținut teza de doctorat abia în 2005, deși fusese înmatriculat la doctorat în 1993. 

• Nicolae Istudor, rectorul ASE, spune că a căutat în arhive documente care să explice cum a rămas Mircea Geoană vreme de 12 ani student doctoral, dar că „nu am găsit o bază legală clară despre cum s-a reușit prelungirea [studiilor lui Mircea Geoană] până în 2005”.

• După ce PressOne a prezentat, ieri, dovezi solide că cel puțin 78 de pagini din cele 279, cât totalizează teza de doctorat, au conținut plagiat preluat fără atribuire din diverse surse, Geoană a reclamat „un atac murdar”, „un atac politic” și „o campanie fake news”. 

• Într-o discuție purtată vineri cu Mircea Geoană, pentru a-i cere un punct de vedere cu privire la conținutul plagiat din teza sa, acesta spunea că e „sănătos” să fie verificat, pentru că „sunt o persoană publică, cu responsabilități publice, e normal să fie așa”, dar și că „pe ceea ce înseamnă plagiat, eu sunt mult mai aproape de opiniile dumneavoastră, decât de alții […] sunt absolut pe linie cu dumneavoastră și cu orice altcineva care face asta de o manieră, cum să zic, echilibrată și obiectivă”.

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, a deținut în mod ilegal calitatea de doctorand al Academiei de Studii Economice (ASE) pentru cel puțin șase ani – între 1998 și 2004 –, deși nu mai îndeplinea criteriile legale. 

În septembrie 2004, Biroul Executiv al Senatului ASE a oferit o perioadă de grație pentru  doctoranzii înmatriculați înainte de 1 noiembrie 1996, care aveau examenele luate și referatele susținute. 

Actualul secretar general adjunct al NATO intra în categoria doctoranzilor înmatriculați înainte de 1 noiembrie 1996: a fost admis la studii în 1993, în domeniul Relații Economice Internaționale, prin decizia rectorului nr. 21/21.06.1993, potrivit ASE. 

Rectorul Academiei de Studii Economice, profesorul Nicolae Istudor, a admis că Mircea Geoană ar fi trebuit exmatriculat de la doctorat și că nu a „găsit o bază legală clară despre cum s-a reușit prelungirea până în 2005”. 

Întrebat dacă Mircea Geoană nu trebuia automat exmatriculat de la doctorat în 2004, Istudor spune că acum lucrurile nu mai pot fi îndreptate, chiar dacă ar sta așa. 

Prelungire de studii în loc de exmatriculare 

Pe 18 iulie 2005, ziua în care își susținea doctoratul la ASE, Mircea Geoană se afla la un pas de exmatriculare. 

La acel moment, era beneficiarul unui termen de grație primit din partea Biroul Executiv al Senatului ASE, care expira peste 12 zile, adică la 1 august 2005. 

Geoană a obținut titlul de doctor cu calificativul „foarte bine” după 12 ani și 28 de zile de la înmatricularea sa ca student doctorand, la data de 21 iunie 1993. 

Într-un răspuns scris primit de la ASE, universitatea spune că nu știe dacă secretarul general al NATO a urmat cei 12 ani de studii la frecvență sau la fără frecvență. 

Acest detaliu este important pentru a determina perioada în care Mircea Geoană a deținut legal statutul de doctorand. 

În 1993, când Geoană a fost admis la ASE, studiile doctorale erau reglementate de prevederile din perioada comunistă, mai exact de Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2910/1967. 

Legislația nu prevedea doctoratul la fără frecvență, ceea ce înseamnă că Mircea Geoană a fost admis automat la studii cu frecvență. De asemenea, documentul stabilea durata stagiului de pregătire la „cel mult 4 ani”. 

ASE precizează într-un răspuns scris că, „din documentele existente la dosar, nu rezultă forma de învățământ la care a fost înmatriculat [Mircea Geoană], însă perioada de desfășurare a programului doctorat corespunde formei de învățământ fără frecvență”. 

Rectorul Nicolae Istudor a confirmat pentru PressOne, ieri, că la dosarul de doctorat al lui Mircea Geoană nu există nicio cerere de transfer de la studii cu frecvență la studii fără frecvență. 

Raportându-ne la Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2910/1967, Geoană ar fi trebuit să finalizeze doctoratul în 1997. 

Printre condițiile de finalizare a studiilor din acest document se afla și obligația promovării unor examene, în primii doi ani, și prezentarea unor referate. 

Potrivit ASE, actualul secretar general adjunct al NATO a susținut și promovat trei examene în cadrul programului de pregătire: 

(1) la economie mondială, pe 16 februarie 1995; 

(2) la economie comparată, pe 20 aprilie 1995; 

(3) la economie politică, pe 22 decembrie 1995. 

Ultimul examen, cel la economie politică, l-a dat în afara perioadei legale de doi ani, însă Geoană a găsit o soluție care să acopere acest lucru. 

Potrivit ASE, la 4 decembrie 1995, Mircea Geoană „a solicitat prelungirea studiilor doctorale cu o perioadă de 6 luni”, iar rectorul instituției a explicat că prelungirea a vizat intervalul de doi ani necesar, la acel moment, pentru susținerea examenelor obligatorii. 

Cererea i-a fost aprobată de Biroul Executiv al Senatului ASE după două săptămâni, pe 18 decembrie 1995, iar pe 22 decembrie 1995 Geoană susținea și examenul la economie politică. 

Două luni mai târziu, în februarie 1996, Geoană își prelua postul ambasador al României în Statele Unite ale Americii (SUA).   

Prin același răspuns, ASE mai precizează că, „pentru o durată durată similară (n.a. – 6 luni) s-a aprobat întreruperea programului de pregătire doctorală prin Decizia nr. 71/06.05.1998, în baza cererii depuse de domnul Geoană la data de 06.04.1998”.  

Rectorul ASE a explicat că Geoană a solicitat o întrerupere de studii de un an, însă universitatea i-a aprobat doar 6 luni, cu aplicare imediată. 

O lună mai târziu, deși se afla în perioada de întrerupere de studii, Geoană susținea două referate obligatorii în programul de pregătire, ambele în aceeași zi: 2 iunie 1998.

Geoană nu ar fi avut dreptul să susțină respectivele referate la acel moment, fapt confirmat și de rectorul ASE, Nicolae Istudor: „Este curios cum a susținut în perioada întreruperii. Nu pot să îmi dau seama. Poate a fost încurcată prelungirea cu întreruperea. Nu am idee. Aici nu se leagă lucrurile”. 

„Nu găsim o explicație legală pentru deciziile luate” 

Revenind la perioada celor 12 ani în care a avut calitatea de doctorand, Mircea Geoană ar fi trebuit să susțină teza în iunie 1997, dacă ar fi fost respectată perioada de finalizare a studiilor doctorale de 4 ani, prevăzută la înmatriculare. 

Luând în considerare și cererile de prelungire și de întrerupere a studiilor, termenul limită de susținere a tezei de doctorat se extinde până în iunie 1998. 

După acest interval, Mircea Geoană s-a aflat în afara termenelor legale, ceea ce ar fi trebuit să ducă la exmatricularea sa de către ASE. 

Academia de Studii Economice a precizat, în scris, că „în urma  verificărilor existente în arhiva instituției, nu a fost identificată vreo decizie de exmatriculare emisă pe numele domnului Mircea Dan Geoană”.  

Totuși, universitatea nu a explicat clar, cu informații factuale, ce prevederi au permis ca Mircea Geoană să fie doctorand între iunie 1998 și 30 septembrie 2004, dată la care toți doctoranzii înmatriculați înainte de 1996 au obținut de un termen de grație de 11 luni pentru susținerea doctoratului. 

Rectorul ASE, Nicolae Istudor, admite că nu poate explica cum a rămas Mircea Geoană doctorand atât de mulți ani, fără să i se pună în vedere susținerea tezei.

Acesta a explicat, însă, cum s-a ajuns la prelungirea din 2004, care i-a permis lui Geoană să obțină doctoratul, în final. 

În 2004, secretariatul Școlii Doctorale de la ASE a făcut o analiză a situației doctoranzilor care nu mai îndeplineau legal această calitate și a înaintat către Biroul Executiv al Senatului ASE „o adresă de exmatriculare” a studenților înmatriculați înainte de 1996. 

În loc să aprobe exmatricularea, Biroul Executiv al Senatului ASE a aprobat, pe 30 septembrie 2004, o prelungire a stagiului acestor doctoranzi cu 11 luni, adică până la 1 august 2005. 

Printre cei care au primit acest termen de grație din partea Biroului Executiv al Senatului ASE, fiind astfel aduși într-o situație de aparentă legalitate, se afla și Mircea Geoană. 

„Nu am găsit o bază legală clară despre cum s-a reușit prelungirea [studiilor lui Mircea Geoană] până în 2005. A fost un vid de legislație pentru că, practic, nu găsim o explicație legală pentru deciziile luate”, declară Istudor.  

Întrebat dacă Geoană nu trebuia exmatriculat automat, Istudor spune că „Chiar dacă ar sta lucrurile așa, ce am mai putea face noi, acum, ca să îndreptăm o chestie de acum 20 de ani? E complicată treaba. Ce aș putea face eu, ca rector? Într-adevăr, o analiză pertinentă, dacă și documentele și legea ne ajută, putem să facem și să spunem, da, a fost în afara termenului. Dar, încă o dată, la vremea aia era atât de ambiguă legislația, încât Biroul de Senat a dat o prelungire. Nu se știe dacă a avut o bază legală sau nu”. 

Afirmația lui Istudor nu este exactă. 

Legislația aplicabilă la acel moment stabilea clar durata studiilor doctorale: 4 ani la cu frecvență și 6 ani la fără frecvență. Prevederile au fost schimbate, iar termenele s-au modificat abia începând cu 2005, anul în care a fost introdus sistemul Bologna, care a redus la 3 ani doctoratul cu frecvență și la 4 ani la fără frecvență.

„Știu că a fost o presiune a termenului. Asta îmi aduc aminte”

Într-o discuție avută în cursul zilei de vineri, 28 iunie, cu Mircea Geoană, acesta spune că nu mai ține minte că a susținut teza de doctorat cu 12 zile înainte să-i expire termenul după care trebuia exmatriculat, „dar știu că a fost o presiune a termenului. Asta îmi aduc aminte și asta m-a făcut să finalizez pentru că era vorba de multă muncă”.

„Presiunea termenului” de finalizare a lucrării și de susținere a acesteia se vede nu numai în conținutul plagiat. 

Lucrarea de doctorat a secretarului general adjunct al NATO lasă impresia că a fost redactată și asamblată de mai multe persoane, deoarece stilul de scriere și de organizare diferă în multe părți ale acesteia.

Așa cum am arătat în investigația publicată ieri pe PressOne, în prima parte a lucrării sunt incluse mai multe referiri la persoana autorului, de tipul „în partea a doua mă voi referi”, „în partea a treia voi face”, „voi face o serie de aprecieri”, „voi prezenta”, „calitatea de ministru al afacerilor externe al României a determinat, în mod inevitabil participarea mea…”, „această experiență […] m-a ajutat să formulez…”. 

Aceste referințe dispar subit din capitolele lucrării în care am descoperit dovezi de conținut preluat fără atribuire, prin încălcarea normelor de originalitate.   

Întrebat dacă a avut vreun ajutor din partea altor persoane la realizarea lucrării, având în vedere că pare „lucrată la mai multe mâini”, Mircea Geoană a declarat că această impresie poate fi lăsată de faputul că teza a fost realizată în „etape diferite” și că „modul meu de abordare e destul de eclectic”.

„Eu sunt un tip care sunt foarte harnic, adică sunt perseverent, dar sunt și eclectic în ceea ce fac. Și atunci mai sunt și influențat de ultima lectură, mai sunt influențat de ultimul contact. […] Deci dacă e ceva care e aparent neomogen, e mai degrabă legat de timp decât de metodă. Adică am făcut-o…[…] Dar dacă e ceva neomogen e legat, cred, că mai degrabă de modul meu de a lucra un pic în salturi, așa, și e o chestiune lungită în timp și în perioade diferite ale experienței mele”, a mai declarat Geoană.

Cum s-au întrecut referenții în laude pentru un plagiat 

Comisia de susținere care a decis să-i acorde titlul de doctor lui Mircea Geoană, pentru o teză cu conținut parțial plagiat, a fost formată din profesorul Gheorghe Dolgu, conducătorul de doctorat, și din trei referenți, profesorul Ovidiu Rujan, de la ASE, profesorul Gheorghe Cretoiu, de la Universitatea din București, și cercetătorul științific I Marcel Moldoveanu, de la Institutul de Economie Mondială. 

Toți patru au apreciat teza ca una „de excepție”, însă, din conținutul rapoartelor depuse, transpare o evaluare superficială a lucrării, limitată la câteva secțiuni, precum Cuprinsul, Introducerea, Contribuțiile proprii, Concluziile sau Bibliografia. 

Niciunul dintre cei patru profesori nu a sesizat conținutul plagiat și nu a remarcat, de exemplu, abundența de date statistice neatribuite sau inconsistența bibliografiei.   

Așa cum arătam în textul de ieri, în Bibliografia doctoratului sunt menționate 81 de lucrări, semnate de 76 de autori, individual sau în coautorat, și 12 articole semnate de 11 autori, individual sau în coautorat, deși în notele de subsol sunt citate doar 36 de lucrări – cărți și articole.

Acest lucru arată că Mircea Geoană a inclus în indexul tezei de două ori și jumătate mai multe lucrări decât cele citate efectiv, lucru inadmisibil, deoarece în bibliografie sunt incluși  doar autorii citați, cu referință extinsă la lucrările lor.

De exemplu, referirea lui Mircea Geoană la Nadia Comăneci din secțiunea Contribuții proprii, pusă în relație cu parcursul european al României – „România are nevoie de un parcurs european de nota zece, gen Nadia Comăneci” -, a fost apreciată de îndrumătorul de doctorat, Gheorghe Dolgu. 

„Pentru România, pentru care aderarea cu rigorile ei reprezintă principalul vector de modernizare, politică, economică, socială, juridică și instituțională fără precedent prin rapiditate și magnitudine, el subliniază necesitatea unui parcurs european exemplar «gen Nadia Comăneci», adică de nota zece, precum și necesitatea unui pact de cooperare între forțele politice în numele asigurării reușitei integrării”, consemnează profesorul Dolgu. 

Acesta mai precizează că „am constatat că criteriile 1, 2 și 3 de evaluare a tezei de doctorat sunt îndeplinite”. 

Într-un răspuns primit de la ASE la o cerere în care am cerut să-mi comunice care au fost „criteriile 1, 2 și 3” în vigoare în 2005 și invocate de profesorul Dolgu, universitatea precizează că „criteriile sunt prevăzute în referatele de specialitate ale membrilor comisiei de susținere a tezei de doctorat și se referă la:

• originalitatea cercetării; 
• relevanța științifică; 
• impactul potențial al rezultatelor cercetării și măsura în care teza aduce contribuții substanțiale la cunoaștere;
• literatura de specialitate relevantă în domeniu”. 

Profesorul Ovidiu Rujan, de la ASE, menționează în referatul său că teza a beneficiat de „o documentare excepțională”, la care s-a adaugat și „experiența practică cu totul ieșită din comun” a autorului. 

Acesta remarcă, spre final, că lucrarea „are o deosebită valoare atât teoretic, cât și practic” și „constituie o remarcabilă contribuție românească la analiza mutațiilor din lumea contemporană”. 

Laude la adresa lui Geoană a avut și profesorul Gheorghe Crețoiu, de la Universitatea din București. 

Acesta apreciază datele și indicatorii economici necitați sau neatribuiți din lucrarea lui Geoană: „Teza de doctorat face dovada unei documentări impresionante a autorului, atât în privința literaturii de specialitate cuprinzând în majoritate lucrări apărute în anii 2000, cât și în privința datelor și indicatorilor economici utilizați. În această privință, teza reprezintă o bază de documentare solidă și deosebit de utilă pentru studiul economiei mondiale contemporane”. 

Ultimul referent, cercetătorul Marcel Moldoveanu de la institutul de Economie Mondială, își încheie aprecierea față de lucrarea lui Geoană într-o șarjă de volute laudative: „Structura bine definită a Tezei de doctorat elaborată de domnul Mircea Dan Geoană, reflex al consultării unei ample bibliografii de specialitate, susține fără echivoc imperativul acestui demers analitic, ce reliefează un ridicat grad de probitate științifică, etalat atât de metodologia adecvată, cât și de percepția realistă a fenomenelor”.

Geoană admite că și-a umflat CV-ul 

În timpul discuției avute vineri, 28 iunie, cu Mircea Geoană, am descoperit că acesta și-a umflat CV-ul, lucru recunoscut de secretarul general adjunct al NATO, în final. 

În 1993, când a devenit doctorand la Relații Economice Internaționale la ASE, Mircea Geoană nu avea studii economice. 

Avea o diplomă de inginer, obținută în 1983 la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic București – actuala Universitate Politehnică București –, și era proaspăt absolvent al Facultății de Drept a Universității din București. 

Nici activitatea profesională nu îl recomanda, teoretic, pentru a fi admis la un doctorat într-un domeniu atât de tehnic precum Relații Economice Internaționale: timp de șapte ani fusese inginer la Energomontaj București (1983 – 1990), iar în 1991 se angajase în Ministerul Afacerilor Externe. 

Neobișnuitul acestei situații a dus la descoperirea unui neadevăr în CV-ul public al lui secretarului general adjunct al NATO. Acesta menționează că între 1991 și 1994 a fost director în Ministerul Afacerilor Externe, însă timp de doi ani, 1991-1992, nu s-a aflat în țară, fiind la Paris, unde urma studiile L’École Nationale d’Administration (ENA). Această informație greșită apare inclusiv în CV-ul de pe pagina oficială a NATO. 

Acum, într-o discuție purtată despre studiile sale doctorale, Mircea Geoană admite că ar trebui să menționeze mai clar lucrurile în CV-ul său, însă timp de peste 30 de ani, informația a fost prezentată eronat. 

Iată partea de interviu, publicat integral ieri de PressOne, în care Geoană recunoaște umflarea CV-ului. 

Emilia Șercan: Dumneavoastră v-ați înscris la ASE, deși nu aveați la momentul respectiv nici studii și nici experiență profesională în economie.

Mircea Geoană: Eu am făcut ENA (n.a. – L’École Nationale d’Administration) în 1991 – 1992, care e școala de administrație din Franța, pe care nu știu cum să o încadrăm la noi, post grad după denumirea engleză (n.a. – post graduate, adică postuniversitară), iar școala de administrație din Franța e o școală completă. E o școală care nu e de diplomație. E o școală de administrație publică, de economie, de chestii europene […]

E.Ș.: Deci dumneavoastră ați făcut ENA în același timp cu Dreptul, pentru că ați absolvit Dreptul [în România] în 1993.

M.G.: Eu am făcut ENA în 1991-1992 și Dreptul cred că l-am terminat un pic înainte, am început în 1987. 

E.Ș.: CV-ul dumneavoastră arată că ați terminat Dreptul în 1993, chiar în anul în care v-ați înscris la doctorat.

M.G.: Deci, nu mai știu anii pe dinafară. Dar zic că interesul meu de a merge de la, să zic, de la o capabilitate intelectuală la cealaltă m-a urmărit tot timpul. Adică, asta am făcut și ENA m-a scos mult din zona, să zic, de studii nici măcar juridice, și m-a dus într-o zonă mult mai complexă: administrație publică, economie, macroeconomie, lucruri pe care le înveți la o școală de calibrul ăla. Și de acolo lucrurile s-au legat. Mi-am dat seama că am un pic de deficit pe partea de economie, în sensul public al termenului, în sensul de cunoștințe […] Am acumulat din diverse zone interesul și pentru zona asta și mi se părea că e normal, pentru un tânăr care vrea să învețe, să-și completeze educația. Am plecat de la asta, nu știam că o să fac politică pe vremea aia.

E.Ș.: Vreau să revin asupra faptului că dumneavoastră ați făcut, practic, doi ani de zile concomitent Dreptul și ENA, ceea ce e foarte complicat, pentru că pentru ENA trebuia să fiți la Paris, pentru Drept în București. Cum ați făcut lucrul ăsta?

M.G.: Păi, dreptul era la fără frecvență.

E.Ș.: Da, știu că era la fără frecvență, dar, totuși, Dreptul nu e o facultate simplă.

M.G.: Nu este și am terminat-o foarte bine, ca dovadă că am făcut-o bine. Deci, nu, le-am făcut. Le-am făcut, adică toate lucrurile care sunt în CV-ul meu sunt autentice.

E.Ș.: Remarc că și lucrați în același timp.

M.G.: Adică în perioada de ENA? Atunci făceam studii.

E.Ș.: Dar în CV-ul dumneavoastră apare că v-ați angajat la Ministerul Afacerilor Externe în 1991. 

M.G.: Nu, nu. Am avut pauză. Când am plecat la ENA am avut pauză de aproape doi ani de zile.

E.Ș.: Dar lucrul ăsta nu e menționat în CV.

M.G.: Poate ar trebui să fie mai clar.

E.Ș.: În CV spuneți că ați început să lucrați în Ministerul Afacerilor Externe în 1991. 
M.G.: Am întrerupt partea cu Ministerul de Externe pe durata studiilor. Este o chestie standard la Externe, când mergi la școlarizare. Și am revenit. Eu am fost bursier al guvernului francez, asta nu scrie în CV, că nu treci toate detaliile în CV. Deci eu am fost la școală full-time în Franța și, evident, că școala înseamnă și mai multă flexibilitate de program, și m-am ocupat și de Drept, și l-am terminat.

Editor: Mona Dîrțu