Exercițiu NATO la Borcea cu avioane F-16. Este România pregătită de poziția sa strategică pe flancul estic al NATO?

Imaginea celor două avioane F-16 poziționate de-o parte și de alta a aeronavei în care ne aflăm trebuie să fie și priveliștea din cabina unui avion militar rusesc care se apropie de spațiul aerian al NATO. În momentul în care o aeronavă trece de un anumit punct-limită, fără semnal transponder și fără o notificare prealabilă, centrul de operațiuni al Alianței declanșează o alarmă.

Scena descrisă la început, însă, a fost un exercițiu. Avionul interceptat – un C-27J Spartan – aparținea Forțelor Aeriene Române, cu jurnaliști la bord, în drum de la București la Borcea, lângă Fetești. Aici se află Baza Aeriană 86, de unde NATO monitorizează spațiul aerian de pe flancul său sud-estic.

De la sfârșitul anului trecut, piloții de vânătoare turci sprijină misiunea Enhanced Air Policing South, o misiune introdusă după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 pentru a menține integritatea spațiului aerian al NATO.

De 8 ani, jurnalismul pe care îl practicăm este în primul rând în serviciul public al cititorilor. Așa că ne-am dori să vă cunoaștem mai bine, prin intermediul unui sondaj anonim, de maxim 5 minute. Îl puteți completa aici: sondaj PressOne.

Unul dintre cei doi piloți ai avioanelor F-16 este din Turcia. Pe brațul drept poartă o insignă cu portretul lui Atatürk, fondatorul statului turc. Numele său nu poate fi publicat, dar o stea și o coroană de lauri pe umăr indică rangul său: maior. E în misiune în România de zece zile. În acest timp, „am zburat în două situații reale pe care noi le numim scramble” (decolare în maxim 15 minute, într-o situație de urgență, n.r.), povestește el. „În afară de asta, zburăm în misiuni de antrenament aici, cu prietenii noștri aliați.”

În caz de urgență, există diferite moduri de abordare a țintei. „O putem inspecta, putem interveni. Sau, dacă este vorba de o aeronavă care are probleme, o putem ajuta să aterizeze în siguranță pe un aerodrom”, spune maiorul.

Alături de două avioane de luptă F-16, este aliniat un avion francez Rafale. Trei dintre ele se află în prezent la bază, sunt în vizită pentru cinci zile pentru a se antrena împreună, dar nu fac parte în prezent din misiunea NATO de supraveghere aeriană.

Un pilot francez, care se prezintă cu porecla Max, explică faptul că natura unei misiuni depinde de locație. „Dacă este vorba de un teritoriu internațional, oricine are dreptul să zboare acolo, fie că este vorba de un avion din Rusia sau de altă naționalitate”, spune el. Jumătate din față îi este acoperită cu o pânză neagră. „Noi doar efectuăm verificări, pentru a ne asigura că frontierele țărilor noastre sunt în siguranță”. Avioanele vor fi apoi escortate. „În cazul unei intruziuni în spațiul aerian, așteptăm ordinele prin radio”, spune Max, „și apărăm frontiera”.

Interacțiunile cu aeronavele rusești au loc, de obicei, în spațiul aerian internațional. Este mai puțin obișnuit ca avioanele Kremlinului să intre pe teritoriul NATO. Cu toate acestea, în decembrie, avioane germane și române au fost chemate la fața locului, pentru că o dronă rusă a încălcat spațiul aerian românesc și s-a prăbușit în apropierea comunei Grindu. Însă Alianța nu a considerat că acesta a fost un atac deliberat.

Resturi de drone au aterizat, însă, în mod repetat pe teritoriul României, care are cea mai lungă graniță cu Ucraina dintre toate statele membre NATO. În timp ce NATO s-a concentrat mult timp asupra Poloniei și a statelor baltice de pe flancul său estic, în urma invaziei ruse din februarie 2022, România a devenit centrul atenției – iar balanța de putere pare că s-a schimbat.

Un grup de luptă multinațional al NATO a fost format rapid sub conducerea Franței și desfășurat în România. Comandantul său adjunct, generalul francez Loďc Girard, a explicat recent că acesta urmează să se transforme într-o brigadă în primăvara anului 2025.

„O brigadă de peste 4.000 de soldați și câteva sute de vehicule blindate va fi desfășurată din Franța în România pentru câteva săptămâni”, a spus el. Soldații s-ar antrena în România și s-ar întoarce în țările lor de origine la sfârșitul exercițiului – mai puțin batalionul francez staționat permanent.

Știe România ce să facă cu poziția sa geostrategică?

Analistul Armand Goșu confirmă că poziția strategică a României a catapultat-o în centrul geopoliticii occidentale, în special în ceea ce privește regiunea de importanță strategică a Mării Negre.

România are o importanță centrală pentru transportul de bunuri militare către Kiev, de exemplu. Rapoartele privind documente scurse de la Departamentul american al Apărării susțin că ar fi jucat un rol la fel de important ca și Polonia în sprijinirea Ucrainei.

România furnizează ea însăși arme și, deși păstrează tăcerea cu privire la volum, Romtehnica, compania MApN, este în topul exportatorilor români în Ucraina. În plus, piloții ucraineni urmează să fie instruiți pe F-16 la Borcea în viitor.

Armand Goșu nu e optimist: „Nu, România nu este pregătită. Nici din punct de vedere politic, nici militar, nici economic, România nu este pregătită să își asume un rol de lider în politica de securitate europeană și transatlantică”, spune el.

Expertul critică infrastructura degradată și echipamentul precar al armatei. În cazul unei operațiuni NATO la granița de est a României, „transferul de echipament militar din Germania în Dobrogea ar dura cinci zile, dintre care patru zile pentru a traversa România de la vest la est”, spune el.

„Nu există nicio autostradă care să traverseze Munții Carpați în România, iar viteza trenurilor este mai mică decât acum 100 de ani, ajungând la 30 km pe oră pe unele porțiuni ale călătoriei”.

O altă problemă majoră, spune el, este faptul că elita politică înăbușă orice progres în lupta împotriva corupției. Sistemele de justiție, de sănătate și de educație din România și capacitatea de a atrage capital străin sunt la fel de proaste, potrivit lui Goșu.

„În schimb, avem sute de generali cu pensii uriașe care ar prefera ca România să părăsească UE decât să cedeze la cererea Bruxelles-ului de a le impozita pensiile”. El adaugă: „Sub președintele Klaus Iohannis, România a regresat vizibil”, și citează și depopularea și pierderea forței de muncă calificate.

În ciuda oportunităților geopolitice care au apărut pentru țară, el concluzionează, prin urmare: „Nu am mari speranțe.”

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.