Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt CuriosAjută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
DoneazăPentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.
Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.
Călin Georgescu, un candidat extremist care cândva părea mai mult o memă, câștigă primul tur al alegerilor prezidențiale din România.
Spre deosebire de alți politicieni-memă ajunși nesperat de sus, precum Trump și Simion, Georgescu pare aterizat de nicăieri, fără să fi beneficiat de un brand personal puternic sau o mișcare grassroots construită în timp. Eu cred că Georgescu a fost, pur și simplu, omul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit și plasat de mâna potrivită.
Când tastez cuvintele acestea, deznodământul primului tur de prezidențiale pare hotărât: Georgescu și Lasconi merg în turul 2. Dacă rezultatele nu sunt date peste cap de o contestație minune a perdanților, poporul merge în finală cu dreapta-zero-taxe și cu dreapta neolegionară.
Pe la 5-6 dimineața, când verificam frenetic pagina de rezultate a Autorității Electorale Permanente, în spațiul public deja apăruseră primele voci care luau de guler analiștii și institutele de sondare publică pentru că n-au reușit să prezică o surpriză de asemenea proporții. Analiștii, experții și sociologii de partid care se tot perindă pe la televiziuni sunt perfect criticabili. Dar cine spune acum că o răsturnare de situație ca asta putea fi prevăzută, mănâncă foarte mult cozonac cu rahat.
Adevărul este că au fost niște alegeri cu totul și totul speciale. În context românesc, poți să le compari cel mult cu ce s-a întâmplat în 2000, când românii au avut de ales între Iliescu și Vadim Tudor. Atunci, după eșecul de a reforma statul iliescian, ouăle „dreptei curate” (discutabil cât de curată era) se împrăștiau în prea multe coșuri, dezbinare care îi permitea candidatului de extremă-dreapta să ajungă într-o finală nesperată cu arhitectul României post-revoluționare.
Însă asemănările se opresc aici. În 2024, votantul de extremă-dreapta are de ales din 3 opțiuni: AUR-Simion, „independentul” Călin Georgescu și Șoșoacă-SOS. La prezidențiale, varianta Șoșoacă a picat, după ce Curtea Constituțională a decis că politiciana pune în pericol ordinea constituțională. În infinita lui înțelepciune, Sistemul a hotărât că Georgescu – om cu dosar penal pentru că i-a spălat pe Zelea Codreanu și Ion Antonescu – nu reprezenta un pericol.
Și atunci, electoratul extremist de la prezidențiale a fost scindat doar în 2 tabere: votanții lui Simion și votanții lui Georgescu. Terheș nu se pune, toate sondajele îl dădeau drept cantitate neglijabilă și așa s-a și dovedit a fi. Dar cantitate neglijabilă a părut și Georgescu, mare parte din campanie. N-a participat la nicio dezbatere faraonică organizată de marile televiziuni de știri. Un sondaj din 5 noiembrie nici nu-l băga în seamă. O săptămână mai târziu, un sondaj îl dădea cu 1%. Abia cu 3 zile înainte de alegeri avea să apară unul care-l plasa abia pe locul 5, cu 8%.
Dacă finala se juca între Ciolacu și celălalt extremist, Simion, nu cred că era nimeni surprins. Cu toate bubele lui, nu poate spune nimeni că, în ultimii 4 ani, liderul AUR n-ar fi muncit zi-lumină pentru a construi o mișcare suveranistă cu șanse reale la alegerile de anul acesta.
A bătut țara în lung și-n lat, a organizat caravane medicale, a amenințat sistemul cu bătaia, s-a pozat cu mânecile suflecate printre sinistrații de la Pechea și a promis case ieftine pentru milioane de români. A coborât printre oameni, „la firul ierbii”, și le-a ascultat durerea. Bifează toate „calitățile” pe care ar trebui să le aibă un politician populist de succes. Degeaba.
Cu toate eforturile lui și popularitatea din social media – care i-au creat pentru o clipă iluzia că ar fi un „fenomen Trump” autohton – Simion este depășit nu doar de Ciolacu și Lasconi, ci și de un „independent” despre care până recent nu auzise foarte multă lume.
Sigur, este un „independent” cultivat de AUR încă de la începuturile sale, când îl vehicula drept potențial premier și îl numea președinte de onoare al partidului – s-au dezis de el abia după ce Georgescu și-a exprimat în termeni prea expliciți simpatiile legionare. Este un background documentat pe larg la vremea respectivă, atât în Libertatea, cât și în PressOne. De asemenea, presa putinistă din România, dar și figuri devenite între timp mainstream îl propun de peste un deceniu ca pe o soluție tehnocrată la crizele României. Deci nu a apărut de nicăieri.
Dar pe numere din social media și ca apariții în presa tradițională, Georgescu era o prezență mult mai discretă decât camarazii săi suveraniști, Simion și Șoșoacă. Popularitatea sa din online a explodat abia pe ultima sută de metri, pe TikTok, dar și în podcasturi electorale. De regulă, televiziunile îl invitau doar la emisiuni obscure, la care se uită doar părinții moderatorului și unde avea prestația unui Simion mai radical și elitist. Și foarte plictisitor. Abia în clipuri scurte, asezonate cu muzică agresivă care inspiră „bărbăție”, reușește să pară mai puțin anost.
Și atunci e foarte tentant să dai vina pe TikTok, unde Georgescu a rupt în ultimele săptămâni. Sigur, avântul de acolo a fost umflat de algoritmi care favorizează gândirea apocaliptică, de reguli ușor de eludat, probabil și de boți cumpărați prin entități cu IP mai puțin românesc. Dar George Simion este chiar și acum regele neîncoronat al TikTok-ului, unde are mai mulți followeri decât Georgescu. Este un mediu în care politicianul AUR se simte ca peștele în apă de foarte mult timp și-n care a câștigat notorietate ușor, călărind valul anti-sistem generat de pandemie, război și inflație. În 4 săptămâni, Georgescu și-a bătut joc de toată influencereala lui Simion.
Expert Forum speculează că felul în care campania lui a folosit platforma, cu hashtaguri vagi și fără a se referi în mod direct la Georgescu, ar fi generat confuzie printre votanții anti-sistem, care altfel s-ar fi dus către AUR. E posibil ca asta să fi contribuit la succesul lui din primul tur. Dar TikTok nu poate fi singura explicație. Anecdotic, printre cunoștințe și neamuri extinse, am auzit deja prea multe voci care au pus ștampila pe el mai mult la mișto, pentru că apărea acolo ca „independent”, dar fără a ști exact cum arată și ce vrea de la noi.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curiosIar cei care l-au văzut sau auzit via TikTok/podcast-uri spun că părea deștept și serios. Că le zice bine și frumos. Au înțeles ceva din ce zice? Mai mult sau mai puțin. E ceva cu pace între popoare, renașteri spirituale, pământuri strămoșești furate de străini și demnitate națională, deci n-are cum să fie de rău.
Plus că a lucrat la ONU, deci ăsta e om mare, dom’le! Unde mai pui că nu se ține de golăneli, ca Simion, și nici nu-ți sparge timpanele, ca Șoșoacă.
Este o formă de admirație lingușitoare, izvorâtă probabil dintr-un simț al inferiorității intelectuale, pe care am întâlnit-o și într-o emisiune TVR 3 analizată în urmă cu 5 luni:
„Mă, când te apuci și faci strategia de dezvoltare a unui țări, nu ești fiștecine (sic!). (…) Mi s-a părut extrem de important că am fost căutat și solicitat să fac acest interviu de către domnul Călin Georgescu. M-a onorat faptul că un personaj de calibrul domniei sale a ales emisiunea aceasta”, îl măgulea Tudor Barbu, director TVR 3, în luna iunie a acestui an.
Succesul unuia precum Georgescu indică și o ignoranță generală privind istoria recentă a țării. La scurt timp după afișarea primelor rezultate, niște mii de români se înghesuiau pe dex.ro să afle ce înseamnă „legionar”, „antisemitism” sau „rusofil”. Probabil printre ei se află și votanți care mai întâi au ștampilat, apoi au intrat repede pe net, să vadă care e faza cu „legionarismul” ăsta despre care vorbesc analiștii la TV.
Iar destui alții l-au votat știind foarte bine ce înseamnă acești termeni.
Pentru că în contextul pandemiei, dar și al războiului criminal dus de Israel în Gaza, politicienii și influencerii de extremă-dreapta au profitat de paranoia generală pentru a (re)normaliza antisemitismul și ideile legionare. Dacă Simion a încercat să-și dea o spoială de respectabilitate și moderație (unde respectabil înseamnă să te pozezi zâmbitor cu reprezentanții regimului Netanyahu ), Diana Șoșoacă și-a asumat în termeni expliciți pornirile antisemite. Antisemitismul lui Georgescu e doar o variantă mai „marketabilă” a celui șoșocist.
Suveraniștii au găsit un teren foarte fertil pentru cultivarea acestui tip de ură, pentru că România nu este o țară care și-a confruntat cum se cuvine trecutul sângeros și participarea voluntară la Holocaust. Cândva, chiar un fost purtător de vorbe al social-democrației românești nega la televizor că România ar fi participat la Holocaust.
De decenii bune, inclusiv în comunism, școala ne servește mitul că în istoria lor românii au fost ori eroici, ori victime. Niciodată agresori. Este un mit la a cărui perpetuare au muncit și elemente ale Bisericii Ortodoxe Române, poate aceleași care acum au ajutat campania lui Georgescu.
Dar cum nu putem da vina doar pe TikTok, o greșeală la fel de mare este să o atribui exclusiv ignoranței, nepăsării și antisemitismului românesc. Sunt ingrediente pe care le găsești și la alte mese, chit că nu în aceeași cantitate. Doar că la aceste mese, care aparțin sistemului, găsești și foarte multă fudulie nejustificată.
PNL s-a îmbătat cu sondaje făcute pe genunchi pentru a-și alimenta iluzia că vidul de carismă numit „Ciucă” va ajunge, printr-o minune dumnezeiască, în turul 2. Geoană a făcut ce știe el mai bine: a mințit și s-a flatat pe sine până l-a sculat din „degradarea biologică” pe Băsescu și am uitat cu toții că a fost mare sculă pe la NATO. Sau că lui Băsescu i se mai zicea și Petrov.
Ciolacu era sigur că intră-n turul 2 – și pe bună dreptate, pentru că toată România era sigură de același lucru. Însă l-a stresat atât de tare ideea că odată ajuns acolo va avea de înfruntat un candidat „acceptabil”, încât ar fi negociat, indirect, un blat cu Simion. Probabil credea că poate repeta scenariul din 2000 și că electoratul userist-liberal se va alinia cuminte în spatele lui, doar-doar ne scapă de „diliul” de la AUR. Țeapă. Pare că în unele fiefuri roșii s-a transferat prea mult și, la încheierea numărătorii, a rămas cu insuficiente voturi pentru a se califica în finală.
Sunt convins, de asemenea, că au existat votanți din fiefuri PNL-iste care au mers cu Georgescu doar de-ai nabii, ca pedeapsă pentru aroganța și incompetența cuplului Iohannis-Ciucă. Sau pentru mariajul nefiresc, dar repetat, cu PSD. De la USR nu știu dacă a furat mai mult el sau Simion, cert e că extrema-dreaptă câștigă votul din diaspora, unde, istoric vorbind, dreapta liberală sau moderat conservatoare era cândva campioană. Se spulberă și mitul diasporei mai informate și educate care ne scapă de „Ciuma Roșie”. Ne-a scăpat, dar am dat de-o Ebola în cămașă rozaliu-aurie ca soarele sfânt de pe cer.
Există, desigur, și explicații economice pentru ce s-a întâmplat. Nivelul inegalității este încă la cote suficient de mari încât să producă tensiuni sociale constante, la inflație tot ieșim campioni pe Europa, iar prețurile locuințelor sunt de nesuportat pentru mulți tineri români. Deși la multe alte capitole se poate argumenta, cu indicatori macro, că România este în cel mai prosper punct al istoriei sale, creșterea economică s-a dovedit a fi doar pentru unii, nu pentru toți.
Dar nu văd cum un om atât de elitist ca Georgescu – care s-a învârtit toată cariera prin cercurile înalte ale puterii și care se crede mai presus de „gloată” – poate atrage de partea lui furia legitimă a celor ocoliți de „belșugul” integrării UE. De ce Călin și nu George, care promite cerul și pământul și care se filmează zi-lumină mimând empatia pentru cei nevoiași? Ce-l face pe Georgescu mai credibil, când el pare aterizat de pe cu totul altă planetă? Privirea inteligentă?
Poate Simion a fost tras în jos de insinuările homofobe repetate care au circulat în ultima vreme, fiind amplificate public și de Diana Șoșoacă. Poate l-a afectat asocierea cu Mihail Neamțu, acest etern cal troian. Sau poate a pierdut din cauza rasismului persistent din rândurile electoratului curtat, pentru că imediat după ce a devenit evident că nu merge mai departe, l-am văzut pe Iulian Capsali numindu-l „rom”, dar în alți termeni, care nu pot fi reproduși aici.
Poate, dar nu cred. Fără a nega aportul factorilor înșirați până acum, Călin Georgescu pare și un produs al acelei aripi a serviciilor care aberează protocronist despre măreția și unicitatea poporului român. Aceiași securiști – activi sau pensionați – dispuși să închidă ochii la cercurile pro-putiniste (deci potențial periculoase pentru siguranța națională a unui stat UE și NATO) în care se învârte Georgescu de atâția ani, pentru că și ei se învârt în aceleași cercuri.
În general nu gust narațiunile conspiraționiste despre securiști și agenți dubli puși cu mâna în politică. Sunt simpliste și rareori sunt însoțite de dovezi. Dar în contextul în care Simion își moderase discursul și semnala constant că e pentru rămânerea României în NATO și UE, activarea unui plan B de către o putere străină și ostilă nu mai pare atât de SF. Mai ales când acest plan B ne este vânturat pe sub nas, prin aliați putiniști, de atâta timp.
„Călin Georgescu nu a declarat venituri și cheltuieli și a confirmat acest fapt și în intervenții publice”, scrie Expert Forum despre campania politicianului neolegionar. Dacă nu ești plătit de nimeni, nu ești nici omul unor servicii care funcționează în regim de sat fără câini, nu beneficiezi de susținerea oficială a unui partid mare și cei mai mulți votanți au auzit de tine în ultimele săptămâni, cum reușești să câștigi o campanie fără venituri și fără cheltuieli? Este o întrebare la care doar timpul ne va putea răspunde. Dacă ni se va mai permite să căutăm răspunsuri.
Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca
Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.
Descarcă formularul de AICI.
Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.
Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.
Poți găsi aici lista adreselor.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt Curios