Corespondență din Franța. Extrema dreaptă, la porțile puterii

Rassemblement National, partidul de extremă dreaptă condus de Marine Le Pen, a obținut aproape 30% din voturi la primul tur al alegerilor legislative din Franța. Pentru Franța, o țară care a dat naștere drepturilor omului și care este un tărâm al imigrației, ascensiunea la putere a unei asemenea formațiuni ar pune în pericol valorile devizei sale: libertate, egalitate, fraternitate.

„Aceasta nu este o seară ca oricare alta. Lecția din această seară este că extrema dreaptă e la porțile puterii”, a avertizat duminică, într-un ton grav, actualul prim-ministru, Gabriel Attal, după anunțarea rezultatelor primului tur al alegerilor legislative franceze.

• Cu aproape 30% din voturi, Rassemblement National (RN) depășește uniunea de stânga, Noul Front Popular (28%) și partidul președintelui Emmanuel Macron (20%).

• Rezultatul celui de-al doilea tur, care va avea loc pe 7 iulie, va depinde în mare măsură de poziția centriștilor și a dreptei, care pot chema la susținerea unui candidat de stânga sau pot cere candidatului lor clasat pe locul trei în primul tur să se retragă.

• La mai bine de 20 de ani după șocul din 21 aprilie 2002, când Jean-Marie Le Pen a ajuns în al doilea tur al alegerilor prezidențiale împotriva lui Jacques Chirac, barajul împotriva extremei drepte, care unea toate partidele republicane, nu mai este o certitudine.

Prim-ministrul a fost clar: trebuie „să împiedicăm Rassemblement National să obțină o majoritate absolută în al doilea tur, să domine Adunarea Națională și astfel să guverneze țara cu proiectul său funest.”

Extrema dreaptă și-a lustruit imaginea, ajutată de condescendența lui Macron

Președintele Emmanuel Macron a făcut, de asemenea, apel la o „largă reuniune clar democrată și republicană” în fața RN. Însă acest apel nu a fost urmat de toți liderii centriști și de dreapta. O parte din dreapta (Les Républicains), moștenitoare a Generalului de Gaulle și a luptei sale împotriva extremei drepte, s-a declarat favorabilă unei alianțe cu RN. Este etapa finală a banalizării partidului fondat de foști SS, nostalgici ai regimului colaboraționist de la Vichy din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și foști militanți din Algeria franceză.

Născut din dezindustrializare și șomaj în masă, partidul de extremă dreaptă s-a impus în 50 de ani și a reușit să-și lustruiască imaginea schimbându-și numele original (care era Front National), denunțând declarațiile antisemite ale fondatorului Jean-Marie Le Pen și adoptând un program social, dar întotdeauna acordând prioritate „francezilor de origine”.

În 2017, Marine Le Pen a obținut 21,4% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale. La alegerile legislative din 2022, RN a strâns 18,7% și a obținut 4,2 milioane de voturi. Astăzi, RN devine primul partid din Franța cu 30% din voturi. A cucerit 10,4 milioane de alegători francezi. Conducând campania pentru alegerile europene, Jordan Bardella, în vârstă de doar 28 de ani, s-a impus ca un tânăr abil, manevrând perfect rețelele sociale precum TikTok și vorbind unei Franțe rurale, părăsită de serviciile publice.

De două decenii oficiile poștale, maternitățile, secțiile de poliție, liniile de tren mici se închid. Sentimentul de abandon și declasare al unei părți din populație este exploatat de partidul de extremă dreaptă, care vrea să le apere și să le pună în competiție cu o Franță multiculturală, în principal urbană, care trăiește în suburbii.

Franța satelor vrea să-și ia revanșa față de elitele pariziene, față de locuitorii imigranți din periferiile urbane care, conform retoricii extremei drepte, trăiesc din ajutoare sociale.

Alegătorii Rassemblement National, conform unui sondaj recent al Comisiei naționale consultative pentru drepturile omului (CNCDH), în proporție de 84%, consideră că trăiesc mai prost astăzi decât acum câțiva ani – aproape de două ori mai mult decât electoratul centrist. RN a înțeles că trebuie să adopte un program social pentru a răspunde la pierderea puterii de cumpărare a francezilor, dar în realitate acest partid a votat împotriva tuturor reformelor care ar fi putut îmbunătăți situația celor mai defavorizați: au votat împotriva creșterii salariului minim, împotriva înghețării chiriilor, împotriva mesei de 1 euro pentru studenți în cantinele universitare.

Emmanuel Macron a întărit acest sentiment de distanță socială față de cetățeni, care au avut treptat impresia că nu sunt ascultați. Cu condescendență, nu a acceptat să dialogheze cu populația, sindicatele sau asociațiile. A vrut să-și pună în aplicare reformele cu orice preț.

Într-un interviu acordat ziarului Le Monde, fostul secretar general al CFDT, unul dintre cele mai importante sindicate din Franța, Laurent Berger, explică: „În momentul reformei pensiilor, în 2023, am asistat la o formă de disoluție socială: mobilizarea împotriva acestui proiect reflecta așteptările lumii muncii care nu au fost ascultate. Am spus atunci că acest refuz poate duce la un haos democratic.

De asemenea, s-a produs o disoluție teritorială în țară, din cauza disprețului afișat față de toți cei care contribuie la viața teritoriilor, adică aleșii locali și societatea civilă – în special asociațiile. Și, în final, există o fractură morală, care rezultă din ruptura dintre politică și cetățeni.”

Propaganda extremistă

Ascensiunea fulminantă a extremei drepte s-a bazat și pe o rețea de mass-media, achiziționată de un antreprenor catolic și reacționar, Vincent Bolloré. Pe canalele și posturile de radio ale grupului miliardarului, subiectele legate de imigrație, faptele diverse oribile privind violurile, agresiunile, ocupările ilegale de locuințe ocupă un loc predominant.

Invitații au poziții radicale și opiniile mai temperate nu sunt întotdeauna reprezentate. Alegătorii RN intervievați în presa franceză spun că sunt speriați de haos și că le e teamă de invazia imigranților, chiar dacă trăiesc în sate liniștite, fără populație străină. „Dar nu suntem proști, ne uităm la TV”, răspunde un simpatizant al extremei drepte într-o emisiune la France TV.

Faptele nu trebuie să fie reale, ele sunt de ordinul percepției, iar RN a înțeles că o alegere rapidă, organizată în mai puțin de trei săptămâni, poate fi câștigată mizând pe frică și emoție.

Dar votul RN este acum și o alegere de convingere și un plebiscit pentru un program profund discriminatoriu. Alegătorii extremei drepte dau acum drumul discursurilor violente. Conform Comisiei naționale consultative pentru drepturile omului, 54% dintre alegătorii RN se declară rasiști.

Aceste ultime trei săptămâni de campanie electorală au fost marcate de atacuri violente la adresa jurnaliștilor de origine magrebiană, a militanților de stânga, a cetățenilor francezi de origine străină. La Avignon (sud), o brutărie unde lucrează un angajat de origine ivoriană a fost incendiată și acoperită cu mesaje xenofobe. În regiunea pariziană un șofer de autobuz a fost amenințat și lovit de un partizan al RN.

În programul său, RN a renunțat la măsuri sociale precum reforma pensiilor, dar nu și la adoptarea de legi discriminatorii care contravin chiar declarației drepturilor omului și ale cetățeanului, care precizează că „oamenii se nasc și rămân egali în drepturi.”

RN dorește să interzică cetățenilor cu două naționalități accesul la anumite meserii, în special în înalta funcție publică, diplomație sau profesii strategice și sensibile. 3,5 milioane de francezi sunt binaționali, dar dincolo de impactul real al acestei măsuri, ea reflectă o obsesie a extremei drepte de a crea categorii între francezi. În același spirit, RN dorește să conteste Jus soli, care permite copiilor născuți pe teritoriul francez din părinți străini să obțină cetățenia la 18 ani. Este un fundament republican bazat pe legea din 1889, pe care se sprijină întregul sistem de integrare. Nici măcar regimul de extremă dreaptă de la Vichy nu s-a atins de acest drept.

În fața pericolului ca extrema dreaptă să ajungă la putere și să exacerbeze tensiunile între comunități s-a format un Front popular care unește partidele de stânga, similar celui din 1936. Dar în cadrul Frontului Popular, unii membri ai „France Insoumise”, condusă de Jean-Luc Mélenchon, sunt acuzați că nu au calificat drept terorist atacul Hamas din 7 octombrie în Israel și că au vorbit despre agresiuni antisemite „marginale”, contrazicând cifrele alarmante ale Ministerului de Interne. Unii alegători centriști nu iartă aceste poziții. Vor decide ei pe 7 iulie să facă un baraj în fața extremei drepte?

Urmările alegerilor se anunță dificile. Președintele Republicii evocă chiar posibilitatea unui „război civil”. Fără a merge atât de departe, Franța ar putea să se regăsească, indiferent de scenariu, fără majoritate în parlament, o situație inedită și periculoasă având în vedere contextul internațional și războiul din Ucraina.