Geopolitica de stadion: cum au reacționat presa sârbă și kosovară la scandalul produs de ultrașii români pe Arena Națională

Promovarea naționalismului pe stadioanele din Balcani nu este neobișnuită. Când vine vorba de Serbia, aproape că nu există meci fără scandarea “Kosovo e Serbia”. Și fanii străini sunt conștienți de acest lucru. Ultrașii din țările care nu recunosc Kosovo, cum ar fi Slovacia, Grecia, Cipru și România, nu pierd niciodată o ocazie de a-și arăta devotamentul față de fanii gazdă, prin scandarea despre Kosovo-ul sârbesc.

Când clubul cipriot APOEL a vizitat recent clubul de fotbal sârb Vojvodina în cadrul calificărilor pentru Conference League, primul lucru pe care fanii acestuia au început să-l strige când au intrat în stadionul sârb a fost “Kosovo e Serbia”. Fanii gazdă au început să aplaude entuziasmați și să salute oaspeții, înainte de a se alătura, la rândul lor, scandării.

Deoarece grupurile de ultrași hardcore din majoritatea țărilor din regiune sunt în general naționaliști de extremă dreaptă, susținerea reciprocă în promovarea naționalismului aproape că e de așteptat pe stadioane.

Un microbist obișnuit din Serbia probabil că nici nu știe la ce se referă numele de „Basarabia”. Cu toate astea, dacă aud fanii români scandând că Kosovo e Serbia, se vor alătura bucuroși cu „Basarabia e România”. E despre un sentiment de unitate, care reprezintă una dintre principalele valori ale grupurilor de ultrași. Dacă un grup susține tendințele naționaliste ale altui grup, oricare ar fi ele, nu va exista conflict, iar grupurile se vor percepe reciproc ca “frați”. Dacă nu există o înțelegere reciprocă, grupurile se vor ciocni, atât în tribune, cât și pe străzile orașelor, căutând diferite modalități de a umili grupul rival.

Cum au reacționat mass-media din Serbia și Kosovo la incidentele din România?

Imediat după ce meciul România – Kosovo a fost întrerupt din cauza sloganurilor naționaliste din tribune și jucătorii din Kosovo au părăsit terenul, declarațiile incendiare au început să se răspândească în presa din Kosovo. Așa cum dictează obișnuita narațiune balcanică a urii, reportajele nu puteau continua fără a menționa „fascismul” și fără a desemna indivizi care ar fi fost public umiliți în numele întregii națiuni.

Un politician din Kosovo a declarat că nu va exista niciun compromis în fața “micilor fasciști turbofolk” (turbofolk este un termen pentru muzica mainstream sârbească), declarație preluată de mai multe publicații (precum Kosovarja, Gazeta Express sau Albanian Post).

Alte publicații s-au luat la întrecere în a găsi indivizi din scena politică românească cu care să se conecteze la sloganurile naționaliste. Și au găsit cu ușurință declarații ale politicianului de dreapta George Simion (unul dintre fondatorii grupării „Uniți sub Tricolor”), care se potriveau perfect cu narațiunea lor.

Pe de altă parte, în mare parte a presei sârbești gestul fanilor români a fost, cum era de așteptat, primit cu entuziasm. Principala narațiune a tabloidelor pro-guvernamentale sârbești cu politici editoriale declarat naționaliste s-a rezumat la a-și bate joc de jucătorii din Kosovo pentru că au părăsit meciul din cauza mesajelor din tribune. 

“Shiptarii au fugit de pe teren din cauza scandării <<Kosovo e Serbia>>” scria Informer în ediția sa tipărită, în timp ce pe site-ul său tabloidul a încercat, de asemenea, să justifice comportamentul ultrașilor români într-un articol cu titlul “Shiptarul și-a apucat părțile intime! Portarul a provocat fără rușine românii!” Termenul “shiptar” este un nume peiorativ pentru albanezi în limba sârbă și reprezintă un discurs instigator la ură, dar tabloidele pro-guvernamentale îl folosesc liber ori de câte ori e nevoie să alimenteze ura interetnică.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Un portal sârbesc a caracterizat evenimentele de la meciul dintre România și Kosovo ca fiind „rușinoase”. Ceea ce ar fi fost ar fi fost în regulă, dacă „rușinea” din text s-ar fi referit la comportamentul ultrașilor. Cu toate acestea, conform Sportal, singurul lucru rușinos a fost comportamentul crainicului român de la meci, deoarece acesta a implorat fanii să înlăture bannerele controversate și să înceteze scandările.

Ceea ce probabil ilustrează cel mai bine modul în care atât media din Kosovo, cât și din Serbia au raportat superficial incidentele de la meciul din România este că bannerul “Basarabia e România” a fost doar vag menționat. E clar, deci, că presa locală se preocupă doar de a pune alte paie pe focul care alimentează cazanul deja în fierbere al naționalismului intern. O discuție ca atare despre fenomenul naționalismului pe stadioane nu atrage clickuri și profit și nu se viralizează, așa că mass-media neprofesionistă îl neglijează, chiar dacă este chiar esența problemei pe care o relatează.

Povestea nu a început acum

Cu mai puțin de un an în urmă, la Frankfurt, grupele pentru calificările Campionatului European de Fotbal au fost stabilite prin tragere la sorți. Probabil că microbiștii români au respirat ușurați, având în vedere echipa națională a primit o sarcină relativ ușoară. Cu toate acestea, chiar și atunci, fanii familiarizați cu toate circumstanțele care înconjoară acest sport au putut intui o potențială problemă, care se prefigura deja de ceva timp. România a picat în aceeași grupă cu echipa națională din Kosovo, un teritoriu care și-a declarat independența față de Serbia în 2008, dar care încă nu este recunoscut de multe țări din întreaga lume – inclusiv de România.

Iar problema exista deja, nu în teren, ci în tribune, cu mult înainte de incidentul de ieri. Când membrii grupării de ultrași „Uniți sub tricolor” au vizitat Serbia în anii anteriori pentru meciurile externe ale echipei lor naționale, aceleași sloganuri naționaliste, către care și fanii sârbi sunt înclinați, au răsunat prin stadioane. “Kosovo e Serbia” și “Basarabia e România” au fost scandările pe care ultrașii le-au strigat la unison în Belgrad și București și acum cinci ani, în 2018. 

Însă în iunie anul acesta fanii români au mers în Kosovo pentru a-și susține echipa și lucrurile au început să se tensioneze, culminând cu returul jucat la București.

Înainte de a ajunge la Priștina, capitala Republicii autoproclamate Kosovo, fanii români au vizitat Belgradul și au profitat de ocazie pentru a-și exprima imediat opinia cu privire la vizita echipei lor naționale în Kosovo. “Țări inventate, fotbal fals, pentru noi nu înseamnă absolut nimic” a fost mesajul bannerului cu care fanii români s-au fotografiat în fața Catedralei Sfântul Sava din Belgrad.

Această provocare a declanșat huiduieli puternice pe imnul României la meciul din Kosovo, atât de zgomotoase încât muzica abia se mai putea auzi. La finalul meciului, fanii români au fost bătuți și apoi expulzați de pe stadion de poliție și de forțele de ordine din cauza scandării „Kosovo e Serbia”.

Incidentele au continuat, iată, trei luni mai târziu la București. Meciul a fost întrerupt din cauza acelorași scandări naționaliste care fuseseră tolerate în Serbia și România cu cinci ani în urmă, apoi a fost reluat și, în cele din urmă, s-a încheiat cu victoria României. 

Federația Română de Fotbal a condamnat comportamentul “micului grup de așa-ziși suporteri”, în timp ce Federația de Fotbal a Kosovo a cerut UEFA să ia măsuri corespunzătoare împotriva echipei naționale a României. 

Aceleași scandări în Serbia și România cu cinci ani în urmă nu i-au deranjat pe suporteri, dar UEFA a pedepsit atunci echipa națională română, și același lucru s-ar putea întâmpla și acum. Geopolitica de stadion reflectă, uneori, mai fidel decât ne-am dori jocurile politice din culise.