În România, violența domestică și violurile în cuplu sunt în creștere. Peste 288.000 de plângeri, date descentralizate și legislație incompletă

Un răspuns al Inspectoratului General al Poliției (IGPR), furnizat redacției la solicitarea PressOne, arată că numărul infracțiunilor de violență domestică înregistrate în România a crescut cu peste 19 mii de cazuri în ultimii cinci ani.

Aceleași date înregistrează și o creștere cu 71% a numărului infracțiunilor de viol în care agresor este membru de familie (soț, fost soț, alt membru al familiei), majoritatea victimelor fiind, în ambele cazuri femei trecute de 18 ani.

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

În realitate, cifrele ar putea fi mult mai mari față de ceea ce se află în baza de date a Poliției Române, după cum arată rapoartele de monitorizare a violenței de gen, făcute de organizațiile neguvernamentale din România. 

În context, PressOne a solicitat Inspectoratului General al Poliției (IGPR) date cu privire la evoluția infracțiunilor în baza legii violenței domestice, precum violul în cuplu și agresiunea sexuală, dar și evidența ordinelor de protecție emise pentru acestea, în ultimii cinci ani, în rândul femeilor majore.

Un fenomen subraportat

Lipsa datelor din sfera violenței domestice este principala problemă pe care o reclamă organizațiile nonguvernamentale din România care luptă pentru drepturile femeilor.

Autoritățile publice „nu au un sistem integrat de colectare a datelor despre violență domestică și despre alte forme de violență împotriva femeilor”, arată un raport publicat de Centrul Filia. 

Astfel, și amploarea fenomenului este dificil de monitorizat. Un alt motiv îl reprezintă descurajarea victimelor în a raporta actele de violență.

„Violența împotriva femeilor din România are loc în fiecare zi, însă multe dintre victime nu reclamă faptele de violență ca urmare a neîncrederii că autoritățile le pot ajuta și a rușinii că au trecut printr-o astfel de traumă”, se arată în documentul citat.

Doar anul trecut au fost înregistrate, potrivit datelor obținute de PressOne, peste 57 de mii de plângeri de violență domestică și aproximativ 300 de violuri între membrii familiei, partener/fost partener. 

În ultimii șase ani, în România, au fost înregistrate peste 288.000 de astfel de plângeri:

Cazurile de violență domestică s-au înmulțit în pandemie

Cazurile de agresiune sexuală ca formă a violenței domestice au crescut cu 122% în ultimii cinci ani, mai arată datele furnizate de Poliție, la solicitarea PressOne. 

O creștere semnificativă s-a înregistrat în pandemie, când 33 de românce au fost ucise de parteneri, foști parteneri sau membri ai familiei. În aceeași perioadă, numărul de acte de violență domestică a crescut considerabil și în alte state din Uniunea Europeană, după cum arată un raport publicat de Comisia Europeană în martie 2021.

Infracțiunea de agresiune sexuală nu se referă doar la acte fizice. Cuprinde toate mecanismele la care un agresor ar putea apela pentru a întreține, forțat, relații sexuale cu victima: hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate și impunere de acte degradante.

În timp ce astfel de infracțiuni erau în creștere alarmantă, însă, Instanțele de judecată din România considerau că o fată de 12 ani își poate da consimțământul valid pentru un act sexual.

Mai mult, în 2021, în 75% din cazurile de act sexual cu un minor înregistrate de procuratură nu s-a continuat urmărirea penală.

Ultima lege care prevede combaterea violenței domestice în România a fost promulgată în 2003 și se referă la infracțiuni care sunt săvârșite de unul dintre membrii familiei, tutore sau partener. A fost adaptată în 2012 prin introducerea ordinului de protecție, a ordinului provizoriu și a sistemului de monitorizare a victimelor prin brățări electronice, măsură care a rămas în prima faza de implementare. 

În completarea legislativă, Uniunea Europeană a introdus o lege privind combaterea violenței femeilor, care să cuprindă pe larg și alte infracțiuni adiacente precum: hărțuirea sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forțată, avortul forțat, sterilizarea forțată și violența cibernetică. 

Dar violența domestică e în continuă creștere.

Anul trecut PressOne scria despre serviciile insuficient dotate pentru protecția victimelor și lipsa de personal aici. 

Infracțiuni mai multe, sancțiuni mai puține 

în România există în continuare forme ale violență împotriva femeilor care nu au fost introduse în legislație sau sunt insuficient abordate în politicile naționale. Greul cade tot pe umerii victimelor, deoarece nu există servicii de suport și prevederi legale pentru sancționarea hărțuirii sexuale, de exemplu. 

Noua variantă a Codului Penal sancționează actele de hărțuire sexuală, dar doar în raport cu relațiile de muncă: în cazul în care o victimă a fost forțată de circumstanțe, „intimidată sau pusă într-o situație umilitoare”, să întrețină relații sexuale, în mod repetat.

Doar că abuzurile nu se întâmplă doar în cadrul muncii. Un studiu făcut de Rise Project arată că 55 la sută dintre elevi și studenți au trecut prin cel puțin o situație de abuz sexual sau hărțuire în liceu sau în facultate.

Nici violența domestică sau violența de gen nu este incriminată ca o infracțiune distinctă în Codul Penal. Ea apare doar ca parte integrantă în cazul violenței din familie. „Comiterea unei infracţiuni prin violenţă asupra unui membru de familie atrage o agravare în cazul infracţiunilor de omor, omor calificat, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală şi loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, conform legislației în vigoare. 

Ordinele de protecție funcționează mai mult pe hârtie

Anul trecut au fost emise peste 13 mii de ordine de protecție provizorii, cu durată de câteva zile și aproximativ 11 mii de ordine de protecție cu durată de șase luni, arată datele obținute de PressOne. Aproape jumătate din ordinele de protecție provizorii au fost prelungite în instanță.

Însă mai multe cazuri din presa locală descriu din 2021 încoace același fenomen: acela al încălcării acestor ordine. În februarie 2021 o femeie din Sibiu a fost omorâtă de fostul iubit, deși avea ordin de restricție împotriva lui. În decembrie 2021, o femeie din Sebeș și fiica ei au fost înjunghiate de soțul femeii, deși aceasta obținuse un ordin de protecție împotriva lui. În iunie 2021, în Pitești, un bărbat de 48 de ani s-a întors acasă chiar în aceeași zi în care primise interdicție.

Astfel de cazuri nu sunt singulare. Poliția Română este una dintre autoritățile care trebuie să se asigure că ordinele de protecție nu rămân doar pe hârtie și că victimele sunt în siguranță. De aceea, în octombrie 2022, a fost introdus sistemul de monitorizare a distanței dintre agresor și victimă, prin brățări electronice. 

Atunci când acest sistem este folosit, atât agresorul cât și victima sunt supravegheați prin brățări, în timp ce un dispozitiv secundar ar monitoriza distanța dintre ei în timp real. Într-un scenariu ideal, când ecranul victimei se înroșește, acesta semnalul care indică apropierea agresorului, iar polițistul trebuie să intervină. 

În realitate, multe victime ajung să fie în pericol și nu sunt salvate la timp. În și mai multe scenarii, nici măcar nu se ajunge la montarea brățărilor electronice: în primele nouă luni ale anului 2023, brățările electronice au fost folosite în mai puțin de 5% din ordinele de protecție emise.

De altfel, până acum, măsura a fost implementată doar în județele București, Iași, Mureș și Vrancea. Încă 19 județe ar urma echipate anul acesta, obiectivul fiind ca, până în 2025, toate județele României să beneficieze de tehnologia sistemelor electronice de protecție a victimelor.