INTERVIU. Ciprian Romeo Comșa, Prorector pentru Inovare la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași: Termenul de antreprenoriat este interpretat uneori greșit. Scopul nu este să faci business, ci să aduci valoare

Societatea civilă a jucat, de-a lungul timpului, un rol esențial în modelarea unui viitor mai bun pentru România. Prin programe care au pornit de jos în sus, actorii ei au demonstrat că transformarea durabilă vine din implicarea directă în comunități și din puterea exemplului. Fie că este vorba despre educație, implicare civică, mobilizare în situații de criză, dezvoltare economică, ONG-urile românești au contribuit la o Românie mai solidară și mai echitabilă. Această serie de articole pune în lumină poveștile unora dintre ele, evidențiind impactul lor asupra societății.

Un sprijin esențial pentru aceste organizații a venit din partea Romanian-American Foundation, care, prin investițiile sale în inițiative de lungă durată, a înțeles importanța unei implicări susținute pentru organizațiile care luptă pentru schimbare.

Însă poveștile care urmează reprezintă, de fapt, o mărturie a puterii pe care o au cetățenii atunci când se implică pentru binele comun.

***

Programul Fulbright-RAF Scholar Award joacă un rol esențial în dezvoltarea educației antreprenoriale în universitățile din România, oferind profesorilor și administratorilor universitari oportunitatea de a explora bunele practici în domeniu la o instituție de prestigiu din Statele Unite – University of Rochester. 

În cei opt ani de desfășurare, 40 de bursieri Fulbright-RAF Scholar Award au participat timp de un semestru la programul de fellowship de un semestru la Ain Center for Entrepreneurship la University of Rochester, a căror inițiativă s-a concretizat în Asociația Pentru Educație Antreprenorială, creată de către absolvenții din program pentru a asigura permanența a unui forum pentru colaborare.

Prin expunerea la un mediu academic dedicat inovației, bursierii Fulbright-RAF contribuie acum la transformarea universităților din România în hub-uri antreprenoriale. Experiența lor merge acum către numeroase inițiative noi, precum înființarea de cursuri și ateliere dedicate antreprenoriatului, concursuri de planuri de afaceri sau integrarea conceptelor de design thinking în programa universitară. 

Am discutat cu Ciprian Comșa, Prorector pentru Inovare, Antreprenoriat și Parteneriat cu Mediul de Afaceri la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași despre experiența sa în cadrul Fulbright-RAF Scholar Award, despre impactul pe care l-a avut programul asupra practicilor educaționale din universitate și inițiativele la care contribuie pentru a transforma învățământul superior din România.  

„Mi-am dorit să aduc o schimbare în mediul universitar”

Care a fost obiectivul pentru programul Fulbright-RAF Scholar Award?

Mi-am dorit să contribui la dezvoltarea antreprenoriatului în universitate, să avem o punte între ceea ce facem noi în mediul academic și nevoile reale ale societății și industriei. Programul a fost calea prin care am putut să explorez noi abordări educaționale și să îmi extind cunoștințele despre antreprenoriat la o universitate ca University of Rochester. O oportunitate să vedem exemplul lor și să aducem aceste lecții acasă.

Ce aspecte ale modelului educațional experimentat la University of Rochester vi s-au părut că ar putea fi utile și în mediul universitar din România?

În partea de infrastructură sunt două elemente principale: un spațiu dedicat adunării oamenilor, unde aceștia lucrează și colaborează, și un spațiu pentru conferințe. Un centru de inovare, care cuprinde și un spațiu de prototipare, în care practic se meșteresc prototipuri.

Și apoi programele care se desfășoară aici, pentru că degeaba ai spații în care nu se întâmplă nimic. Fie că discutăm de educație formală, ceea ce înseamnă programe de studiu efectiv, sau proiecte de formare de scurtă durată, de la două la șase săptămâni, precum cele de formare în domeniul antreprenorial. La asta se alătură și evenimente de tipul hackathon, conferințe, întâlniri cu antreprenori, cu companii, cu reprezentanți ai fondurilor de investiții, iarăși o componentă foarte importantă și prezentă. 

Mare mea surprindere a fost ca la Universitatea Rochester, la unul dintre cursuri, să descopăr că profesorul respectiv preda elemente specifice de „design thinking”. Cred că acesta a fost pentru mine unul dintre momentele revelatoare.

Pentru că în companie consideram că este o abordare logică, practică, dar nu vedeam cum o pot duce și o pot arăta studenților. La Universitatea Rochester am găsit-o în programul de masterat.

Abordarea este specifică și pentru cursurile efective și partea de cercetare academică?

În structura academică, prelegerile aveau proporția destul de mică și, întotdeauna, la cursuri practic veneai pregătit după ce ai citit materialele, după ce te-ai pregătit acasă. Așa că în amfiteatru nu erai expus teoretic pentru prima dată la conceptele pe care le vedeai în prezentarea profesorului. 

Apoi, programele acestea de descoperire a ideilor, de filtrare a ideilor, presupun inclusiv o interacțiune cu potențiali utilizatorii ai produsului respectiv. Practic, studenții aveau etape în care erau obligați să iasă în societate, să pună întrebări, să afle de la un potențial utilizator al produsului ce și-ar dori de la el, dacă l-ar cumpăra și așa mai departe, pentru a înțelege importanța acelor etape.

„Am implementat o serie de practici antreprenoriale la Universitatea Tehnică din Iași”

În acest context, care sunt principalele idei și practici pe care le-ați adus în cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” după revenirea din program?

Un lucru important, care se mai întâmplă și în alte universități din țară odată cu trecerea prin acest program, îl reprezintă faptul că începe să se formeze o masă critică de colegi cu gândire, să spunem, orientată nu numai către antreprenoriat, către valoare sau către a face lucrurile cu sens.

Doar din partea universității noastre cinci colegi au urmat acest program, care în plus presupune și vizite de lucru ale administratorilor, ale persoanelor din conducerea universității, pentru o săptămână, pentru a lua contact cu ceea ce vedeam, experimentam noi în Statele Unite. La fel, alte cinci persoane au trecut prin experiența asta.

Plus alte cursuri de formare pe care le mai sprijină RAF, aici, în țară. Deci principala schimbare este deschiderea către o gândire, să spunem, antreprenorială. Acesta este principalul efect.

Iar dovada, cel puțin în universitatea noastră, este faptul că conducerea a simțit nevoia să înființeze un prorectorat de resort, pentru care sunt responsabil, pentru inovarea antreprenorială. 

În ceea ce mă privește, împreună cu colegii am încercat să gândim o structură de curs care să fie centrată mai degrabă pe ceea ce înseamnă inovare și pe ceea ce înseamnă utilitatea cercetării. De ce pentru studenți? Pentru că și studenții au de făcut în anul patru o lucrare de diplomă și studenții masteranzi au de făcut o lucrare de disertație, nu mai vorbim de doctoranzi.

De multe ori, efortul pe care îl depun ar putea să fie mult mai util dacă își aleg niște teme prin care pot produce un impact. În urma cărora ar putea rezulta poate o idee nouă sau poate un produs, un serviciu, sau poate ceea ce lucrează ei ar folosi unui alt actor, identificat în timpul lucrului la tema de diplomă.

Avem diferite inițiative, facem pași inclusiv în direcția de a înființa un centru de antreprenoriat, un spațiu în care să se întâmple lucruri cu studenți și cu membri ai mediului de afaceri. Vrem să construim parteneriate și cu organizații care își desfășoară activitatea și sprijină start-up-uri, care au experiență în zona asta. Deci asta este, să spunem, o direcție la care lucrăm, înființarea unui centru de inovare tehnologică. 

Este unul dintre proiectele de dimensiune mai mare, să zicem, pe lângă conceperea unor programe de modernizare a cursurilor. De asemenea, încercăm să facem pași, încercăm să introducem alte programe pentru sprijinirea transferului tehnologic. 

Care crezi că va fi impactul pe termen lung al programului Fulbright-RAF asupra universității și ecosistemului educațional din România?

Cercetătorii nu sunt obișnuiți să se gândească la comercializarea rezultatului cercetării și căutăm soluții pentru a schimba încet-încet acest lucru sau pentru a-i face să conștientizeze și să caute variante. De exemplu, spuneam că am fost la Universitatea Rochester, am cunoscut un profesor care desfășoară un program, un fel de workshop, care se derulează pe câteva săptămâni, pentru universități din Elveția. Se numește Bench-to-Biz, un program prin care ei încearcă să identifice cercetători din diferite universități care lucrează la teme cu potențial de comercializare.

Este un concept pentru aducerea căruia în universitate noi căutăm diferite soluții și încă nu am găsit exact soluția câștigătoare, dar ideea este că, din punct de vedere strategic, ne dorim să implementăm așa ceva. 

Totuși, mentalitatea se schimbă cel mai greu. Să spunem că începem să avem o masă critică sau un număr din ce în ce mai mare de colegi care au într-o măsură această mentalitate antreprenorială, sau aș prefera să-i spunem de conștientizare a valorii muncii. Termenul de antreprenoriat câteodată este interpretat, are conotații. Scopul nu este neapărat faci business, ci să te gândești la impact și la valoarea pe care o aduce, într-un fel sau altul. Inclusiv social.

Cum a contribuit Romanian American Foundation la facilitarea acestui program?

Din punctul meu de vedere Romanian American Foundation a făcut o mică ecografie a ceea ce se întâmplă în mediul universitar în România și, pe baza a ceea ce se întâmplă și la nivel internațional, au identificat că există această nevoie de dezvoltare, de evoluție, și au venit cu câteva instrumente, pe care mie îmi place să le numesc instrumente de catalizare a evoluției, în direcția gândirii antreprenoriale sau educației antreprenoriale.

Unul dintre cele mai importante este acest program, pentru că de la educație pleacă foarte multe. Dacă reușim să construim ceva pe zona de educație, atunci rămâne în formarea absolvenților care o iau cu ei apoi în activitatea lor. Prin urmare RAF a activat un fel de catalizator.

Avem o strategie care a dat roade, pe care eu am învățat-o „the hard way”. În partea privată de fiecare dată când au existat inițiative pentru a porni o idee în mediul universitar, în facultate, pentru a avea un impact, nu am întâmpinat opoziție. În companie nimeni nu se opune, dar nici nu îți va aloca resurse dacă nu ai un proiect solid, dacă cineva nu are inițiativa. 

Și atunci am încercat, de la firul ierbii, să venim cu programe. De exemplu, am implementat programe prin care colegi din companie, și continuă și acum, merg în universitate și țin activități de laborator, informal, în afară programei. În mod paradoxal, conceptele sunt similare cu ceea ce se predă în mod formal de către cadrele didactice, dar studenții sunt mult mai receptivi când primesc aceeași informație de la un inginer, care se lovește zi de zi cu niște probleme concrete și le dă niște exemple reale, cotidiene. 

Faptul că ne-am dus direct să identificăm cadrele didactice tinere, care sunt dispuse să colaboreze în implementarea unui astfel de program, a fost cu succes, versus a încerca să ne ducem prin conducerea facultății și să solicităm resurse sau nominalizarea unor colegi care să se implice. De aceea cred că strategia RAF de a merge la firul ierbii și de a crea conștientizare la nivel de conducere a fost una câștigătoare.

„Planurile noastre de viitor se concentrează pe consolidarea și extinderea ecosistemului de inovare”

Ce urmează pentru zona de inovare și educare tehnologică la nivel local și ce rol vor avea universitățile?

Dezvoltarea unor astfel de nuclee locale, de colaborare, este un element cheie. Practic, a prins în marile centre universitare. Se întâmplă ceva din punct de vedere al inovării și al antreprenoriatului, dar în același timp este foarte utilă și comunitatea la nivel național și interactivitatea, aceste legături cu partenerii internaționali, europeni.

Iar anul acesta avem în vedere un eveniment cam la fel de mare la Iași. Prin urmare, vorbim despre conferința Rețelei de Antreprenoriat și Inovare, la care invităm în primul rând absolvenții acestui program, apoi invităm cadre didactice care au legătură, deschidere mai mare sau mai mică față de antreprenoriat și față de inovare și transfer tehnologic. 

Aducem și parteneri din ecosistemul regional și național, adică hub-uri de inovare, clustere, reprezentanți ai diferitelor autorități care oferă finanțare publică, de asemenea reprezentanți din entități care oferă finanțare privată și totodată și din zona de patentare. Oameni care se ocupă cu proprietatea, gestionarea proprietății intelectuale. Și colegii din întreprinderile, nu doar mici și mijlocii, nu doar start-up-uri, ci și din întreprinderile mari.

Pentru că puțină lume cunoaște faptul că și în întreprinderile mari există gândire sau inițiativă antreprenorială, acel intraprenoriat, există procese foarte clare, specifice pentru generarea de inovare, și ca atare vrem să arătăm nevoia de educație antreprenorială.

Ce este nou la conferința de anul acesta, în afară de conferința în sine, care este structurată sub formă de sesiuni de discuții și prezentări, este organizarea unei expoziții. Oferim un spațiu generos în Palace Mall în Iași, undeva, cred că 300-500 de metri pătrați, pentru ca atât colegii din mediul academic, cât și companiile să-și expună rezultatele proiectelor. Să demonstreze la ce lucrează. 

Este o abordare similară cu cea din programul Fulbright-RAF Scholar Award, cu implicarea activă de actori din zone relevante.

Da, pentru că ceea ce se întâmplă acolo are în spate teorii. Există concepte care identifică parteneri necesari în astfel de inițiative, ce roluri au fiecare. Noi nu reinventăm roata, pur și simplu încercăm să creăm contextul unei evoluții în această direcție și motivația este foarte simplă. Nu pentru că vrem noi, ci pentru că este nevoie să răspundem cerințelor mediului economic și, în același timp, să ținem pasul cu ce nevoi are societatea și cu ce tendințe, din punct de vedere tehnologic, observăm în jurul nostru. 

Acest material este susținut de Romanian American Foundation și face parte din campania «Collective Actions – Learning from 15 years of RAF programs», dedicată organizațiilor partenere pe care fundația le sprijină și prin care realizeaza programe în România.