Interviu. Fost colaborator al lui Navalnîi, pentru PressOne: „Yulia Navalnaia e un adversar mai periculos pentru Putin decât Alexei”

PressOne a stat de vorbă cu Vladimir Șomin, consilier local la Moscova și unul dintre puținii oameni cărora nu le este frică să vorbească deschis despre regimul Putin și atrocitățile pe care le comite Kremlinul. Șomin, care în trecut a colaborat cu Alexei Navalnîi, a fugit între timp din Federația Rusă și se luptă, de la distanță, pentru schimbare.

De 8 ani, jurnalismul pe care îl practicăm este în primul rând în serviciul public al cititorilor, iar relația noastră cu voi rămâne coloana vertebrală a tot ceea ce facem. Așa că ne-am dori să vă cunoaștem mai bine, prin intermediul unui sondaj. Îl puteți completa aici: sondaj PressOne.

În 2000, când studentul de 24 de ani Alexei Navalnîi s-a hotărât să intre în politică, a ales unul dintre puținele partide rusești de la acea dată care își cucerise o notorietate cât de cât decentă fără a apela la nostalgia sovietică și la naționalism: Partidul Democrat Unit Rus, mai cunoscut sub numele de Yabloko („Mărul”). Candidatul la președinție al acestui partid, Grigori Iavlinski, reușea în acel an să iasă pe locul trei în alegeri, după prim-ministrul (și președintele interimar) Vladimir Putin și comunistul Ghennadi Ziuganov. 

Navalnîi a stat în Yabloko timp de șapte ani, timp în care a activat, printre altele, ca manager de campanie electorală și șef de filială, învățând cu ce se mănâncă politica de vârf de la Moscova. Până la urmă, diferențele ideologice și de viziune strategică l-au despărțit de liberal-democrații din jurul lui Iavlinski, însă au rămas între ei destule afinități, mulți tineri ruși puși pe democratizarea Rusiei pendulând între Yabloko și mișcarea civică care se coagula încet-încet în jurul lui Navalnîi.

Printre ei a fost și Vladimir Șomin, un programator mai tânăr cu 8 ani decât Navalnîi. În 2012, Șomin îl întâlnise pe viitorul superstar politic Maxim Katz, care fusese de curând ales în consiliul local al unui raion moscovit pe listele lui Yabloko și se lupta cu oamenii lui Putin folosindu-se ingenios de rețelele sociale și de acțiuni politice de gherilă. În 2013, Navalnîi a anunțat că va candida la primăria Moscovei. Maxim Katz a fost numit manager adjunct al campaniei sale electorale și așa a ajuns și Șomin, admirator al tacticilor noncomformiste ale lui Katz, în anturajul lui Navalnîi.

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Navalnîi a pierdut atunci alegerile în fața acolitului lui Putin, Serghei Sobianin, care este și acum primarul Moscovei. Dar campania lui a rămas de pomină, și mulți dintre cei care au lucrat la ea au ajuns mai târziu în prim-planul politicii moscovite. După o candidatură eșuată în 2017, Vladimir Șomin a reușit cinci ani mai târziu să fie ales consilier local în raionul Gagarinski pe lista Yabloko, din postura unuia dintre puținii candidați nealiniați Kremlinului. La sfârșitul lui 2023 însă, temându-se că va fi ori arestat ori mobilizat și aruncat pe frontul din Ucraina, Șomin s-a mutat cu familia în Serbia, unde și-a găsit de lucru la o firmă de IT. În mod miraculos, încă nu a fost dat afară din consiliul local și-și continuă munca legislativă de la distanță.

Fostul colaborator al lui Navalnîi a acceptat să vorbească cu PressOne despre cariera politică și moartea celui mai cunoscut disident rus, precum și despre scenariile care ar putea duce la înlăturarea lui Putin și relansarea democrației în Rusia. Interviul a fost realizat în limba engleză și e prezentat aici într-o variantă comprimată.

PressOne: Cum ați ajuns să lucrați cu Navalnîi?

Vladimir Șomin: Navalnîi anunțase că va candida la primăria Moscovei. Și-a deschis sediu lângă gara Kurski și a invitat pe toată lumea să vină să ajute, să se gândească cum să capteze simpatia moscoviților, cum să câștige. Eu eram deja interesat de politică la vremea aceea, așa că m-am oferit voluntar. 

Maxim Katz era managerul de campanie și inventase multe șmecherii electorale, construise algoritmi, mecanisme care începuseră să-i crească scorul în sondaje lui Navalnîi. A început pe la 7% și a terminat cu aproape 30%. Serghei Sobianin pierdea 1% în sondaje pe săptămână. Dacă campania electorală mai dura o săptămână sau două, intram în turul doi de alegeri. Nu știu câtă fraudă electorală au îndrăznit atunci să comită. Dar alegerile au fost strânse. Navalnîi a luat mai multe procente decât toată lumea în afară de Sobianin. [A luat 27% — n.red.]. Candidatul comuniștilor și cu cel de la Yabloko n-au luat mai nimic.

PressOne: Ce v-a atras la el, ca politician?

Vladimir Șomin: Noi în Rusia avem o mare problemă cu vârsta politicienilor. De multă vreme politica e percepută ca fiind ceva murdar, pe care oamenii normali îl evită cât pot de mult. Rezultatul e că nu avem mai deloc politicieni de vârstă mijlocie — ori sunt foarte tineri ca Maxim Katz [29 de ani în 2013 — n.red.] ori foarte bătrâni ca Iavlinski [61 de ani în 2013, fondator al Yabloko — n.red.] sau Boris Nadejdin [acum în vârstă de 61 de ani, candidat la prezidențialele din acest an, descalificat pe motiv de semnături neconforme — n.red.]. Navalnîi era tânăr, dar nu foarte tânăr [37 de ani în 2013 — n.red.].

Avea carismă. Era bun în dezbateri. Simțea energia mulțimii din fața lui. A fost un lider înnăscut. La acea vreme, regimul politic din Rusia era altul. Oamenii lui Putin erau mult mai siguri pe puterea lor și-și permiteau să-l lase pe Navalnîi să participe în alegeri relativ libere. Acum vedeți că nu mai e posibil așa ceva.

Când s-a terminat campania, Navalnîi a trecut la alte inițiative. Nu mi-au plăcut și n-am mai lucrat pentru el. Navalnîi a fost un om ca oricare altul: a avut idei bune, idei mediocre și idei proaste. A fost un politician bun și a fost foarte important pentru Rusia să aibă astfel de politicieni. Și mă bucur că m-am luptat împreună cu el pentru alegeri libere. Dar acum avem de-a face cu o Rusie diferită. 

PressOne: Cu șase ani înainte de acea campanie, în 2007, Navalnîi fusese dat afară din Yabloko. Ai lui au spus că a fost din cauză că el a criticat dur conducerea partidului. Cei din Yabloko au spus că a fost din cauza puseurilor sale naționaliste — mai ales participarea la „Marșul Rusiei”, un eveniment anual al naționaliștilor. Ce s-a întâmplat acolo?

Vladimir Șomin: Nu știu dacă limba engleză diferențiază clar între „motiv” și „cauză”, adică între ceva ce e folosit pentru a explica o situație și ceva ce face parte din însăși rădăcinile situației. Rădăcinile acestei situații au constat în faptul că Navalnîi a căutat să câștige cu adevărat puterea, a încercat să fie un politician pur-sânge, a încercat să câștige alegeri și să conducă oameni. Iar Yabloko era, și este și acum, ca leneșul din Zootropolis. Navalnîi a considerat că Yabloko se mișcă prea încet. A vrut să se ducă direct la popor. Iar atunci, în Rusia, temele naționaliste prindeau foarte bine. Acum putem să discutăm dacă a fost o strategie bună.

La acea vreme cred că mai toată lumea care nutrea simpatii naționaliste se săturase de mafiile etnice care dominau afacerile din Rusia și cercurile multimilionarilor.  Dacă un armean avea probleme, alți armeni îi săreau în ajutor. Iar rușii erau geloși când îi vedeau avantajați în felul ăsta și ziceau „Trebuie să scăpăm de străinii ăștia!” Iar Navalnîi a participat la Marșul Rusiei și a făcut niște filmulețe unde a părut că-i compară pe caucazieni cu niște gândaci.

E o zonă gri aici… Nu a făcut bine, dar rușilor le-a plăcut la vremea aceea. Oricum, n-a spus „toate problemele noastre sunt din cauză că cei din Asia Centrală vin la noi să muncească”. Am petrecut mult timp cu el și știu că spunea așa: „Afaceriștii ruși angajează tadjici. Când li se termină contractul rămân în stradă, fără bani, fără asistență medicală, fără acte. Și-atunci nu au prea multe opțiuni. Evident că ajung să fie mafioți, pentru că trebuie să trăiască cumva.”

A fost un scandal, da. Dar nu a fost adevărata cauză a izgonirii sale din Yabloko. A fost doar un motiv. Încercau să-l dea afară și apoi au zis „Aha! A participat la Marșul Rusiei! A spus lucruri rele! Afară!” Din punctul meu de vedere, Yabloko a făcut o mare greșeală. L-au dat afară pe Navalnîi și Navalnîi a crescut mai mare decât Yabloko. Pentru el n-a fost o problemă că l-au dat afară.

PressOne: Care credeți că este adevărul despre moartea lui Navalnîi?

Vladimir Șomin: L-au omorât. Viața lui era total controlată de ei. Așa că și dacă a fost o boală sau un accident, tot vina lor e. La început am crezut că l-au maltratat așa de tare, că l-au omorât din greșeală. 

Acum cred că l-au omorât la ordinul lui Putin.

Faptul că nu i-au dat la început trupul neînsuflețit mamei lui, că Putin i-a medaliat pe administratorii închisorii și altele mă fac să cred că a fost omorât la ordin. E o pagină nouă în istoria Rusiei. Vor mai urma și alte lucruri urâte.

PressOne: Dacă l-au omorât, de ce l-au omorât tocmai acum?

Vladimir Șomin: Mi-e greu să răspund la întrebarea asta, pentru că Putin trăiește în cu totul alt mediu decât mine. El nici măcar nu e conectat la Internet. Primește doar documente scrise de alții. Nu știu ce se întâmplă în mintea lui. Pot doar să speculez.

Una dintre variante ar fi că [uciderea lui Navalnîi] e legată de alegerile prezidențiale. Poate știți de lanțul de candidați necunoscuți care au căpătat o popularitate imensă în doar câteva săptămâni. Ekaterina Dunțova a apărut la moment dat și a spus „Războiul trebuie oprit”. A înregistrat imediat procente considerabile în sondaje, fără chiar să-și facă campanie. După ea, a venit Boris Nadejdin care a spus „Acest război a fost o greșeală”. Și eu am strâns semnături pentru el în Serbia. Poate că Putin s-a gândit că dacă Navalnîi spune „Votați-l pe Haritonov” — candidatul comuniștilor — Haritonov va lua 50% sau 60%, 70% din voturi.

O altă variantă ar fi că vesticii se pregăteau să facă un schimb de prizonieri prin care Navalnîi ar fi dat la schimb cu unul care a omorât un cecen în Germania, iar un șeic arab ar fi fost intermediarul. Poate că Putin s-a gândit că trebuie să oprească acest deal.

Noi nu suntem dictatori. Douăzeci de ani de putere absolută te poate schimba total. Eu țin minte când Putin cerea ca Rusia să fie admisă în NATO. Dar au trecut 20 de ani de atunci și acum Putin pare total nebun. Cred că e aproape de a fi un dezastru psihiatric. Nu știu, să-i lăsăm pe doctori să se pronunțe.

PressOne: Cum se menține Putin la putere de atâta vreme?

Vladimir Șomin: Problema e asta: elitele Rusiei cred în Putin — sau cred că alternativele la el sunt mai rele. Sau poate că acum nu mai au ce face. La început, rușii bogați și puternici l-au preferat pe Putin. Chiar și după ce au apărut primele semne de despotism.

Putem dezbate dacă Yabloko ar fi trebuit să se alieze cu Navalnîi sau cu comuniștii, dar adevărata problemă e că nu avem destule resurse. Avem nevoie de oameni, de bani, de avocați, de spații, de tipografii…

Dacă un miliardar ar fi cu noi, ar fi mult mai ușor. Am fost aproape, cu Katz ca organizator și Navalnîi ca figură principală.

Când Hodorkovski a fost condamnat, foarte puțini membri ai elitei rusești au fost de partea lui. Aproape toți și-au zis „Voi discuta cu Putin. Mie nu mi se va întâmpla asta”. Ăsta a fost factorul decisiv în povestea asta, nu de ce nu s-a aliat Yabloko cu Navalnîi.

PressOne: Ați spus într-un interviu că Rusia are două opțiuni: să scape cumva de Putin sau să eșueze în „scenariul Venezuela”, în care regimul dictatorial reușește să se mențină la putere pe fondul apatiei maselor dând păturii sărace de mâncare și încurajând emigrarea nemulțumiților. Care variantă e mai probabilă?

Vladimir Șomin: Ah, e foarte greu de spus. Când Boris Nadejdin culegea semnături, am sperat că elitele ruse încercau să execute un scenariu prin care Nadejdin ar fi luat un procent mare de voturi și Putin ar fi dat la o parte. Pentru că Nadejdin era un candidat bun din punctul de vedere al elitelor. Încerca să facă totul la modul cel mai liniștit, fără să strige „Îl voi trimite pe Putin la Tribunalul Internațional de la Haga! Îl voi trimite pe Șoigu în Ucraina să fie pedepsit pentru crimele lui!” Cred că Nadejdin era cea mai bună alegere pentru miliardari, pentru elite. Dar candidatura lui Nadejdin a fost respinsă.

Poate că vom vedea alți candidați. Poate că vor lua multe voturi și cei de la putere vor face ceva foarte urât. Iar atunci poliția și serviciile secrete se vor lupta între ele. Sau poate că vom vedea o rebeliune ca cea a lui Prigojin. 

PressOne: Nu e nicio șansă să vedem mișcări de masă cum au fost cele anti-Miloșevici în Serbia?

Vladimir Șomin: Miloșevici a fost dat jos pentru că poliția sârbă a refuzat să tragă în cetățeni. 

În Rusia, dacă Putin dă ordin poliției să omoare pe toată lumea din Piața Roșie, poliția va executa ordinul.

Dacă cineva se va lupta cu Putin, atunci va fi un grup relativ mic de oameni înarmați și organizați. Amintiți-vă că Prigojin a avut doar câteva mii de oameni cu câteva antiaeriene și câteva tancuri. Dar erau o forță. Putin nu se putea lupta cu ea, cu armata sau cu poliția. Nu știu cum l-a convins Putin pe Prigojin să se oprească, dar dacă Prigojin continua până la Moscova, eu cred că după două, trei schimburi de focuri poliția rusă ar fi fugit de pe străzi și Putin ar fi fost spânzurat. Am văzut un astfel de scenariu în Libia.

PressOne: Forțele politice de opoziție nu mai au nicio șansă după moartea lui Navalnîi?

Vladimir Șomin: Ba da. După ce am lucrat cu Navalnîi și cu nevasta lui, am rămas cu impresia că Yulia Navalnaia e un pic mai inteligentă și un pic mai strategică decât Navalnîi. 

Cred că Putin a făcut o greșeală omorându-l pe Navalnîi. Părerea mea e că Yulia Navalnaia e un adversar mai periculos decât Alexei. Și acum are un motiv să se lupte pe termen lung cu Putin. Acum Yulia are imaginea Reginei Olga, căreia i-a fost ucis soțul și s-a răzbunat. Sau imaginea lui Corazon Aquino din Filipine.

Sper că va gândi mai strategic decât a făcut-o Navalnîi. Sper că va porni discuții cu întreaga opoziție rusă, cu Maxim Katz, cu Hodorkovski, cu Gudkovii, tată și fiu, cu Schulmann. Orice va face va avea sprijinul multor ruși. Are un capital de încredere mare. Și cred că se va folosi de acest capital de încredere cu înțelepciune.

Nu va scăpa Rusia de toate dezastrele. Vin vremuri grele în Rusia. Nu văd niciun scenariu pozitiv. Dar Yulia va lupta și pe termen lung va câștiga, într-un fel sau în altul. 

Dacă va avea nevoie de ajutorul meu, o voi sprijini.

PressOne: Acum doi ani, ați fost ales într-un consiliu local din Moscova, deși nu sunteți fan Putin. Cum a fost posibil și cum de mai sunteți consilier și acum, după ce ați plecat cu tot cu familie în Serbia? 

Vladimir Șomin: Am avut noroc. Cred că cei din primăria Moscovei s-au gândit „Ăsta nu va fi ales. N-are rost să ne ocupăm de el. N-are nicio șansă”. Dar am fost ales. Cred că a fost o greșeală din partea celor care controlează alegerile în regiunea Moscovei.

Am fost ales deoarece foștii candidați independenți [care nu-l sprijină pe Putin – n.red.] din acest raion au spus oamenilor: „Ăsta e cu noi. Nu puteți vota cu mine pentru că primarul Moscovei a refuzat să-mi valideze candidatura, dar avem un alt candidat. Alegeți-l pe ăsta”. Și oamenii m-au ales.

După alegeri a venit mobilizarea și a trebuit să fug din Rusia. Ei știu ce vârstă am [39 de ani – n.red.] și că am armata făcută, așa că mă așteptam să vină la mine să-mi pună o pușcă în brațe și să-mi zică „Du-te și ia Avdiikva cu asalt”.

Acum fac eforturi să capăt documente și să le trimit cetățenilor ca să vadă ce se întâmplă în raion și să poată da autoritățile în judecată.

Rusia Unită [partidul lui Putin – n.red.] este o mașinărie fără prea mult loc de inițiativă pentru rotițele sale. Cât timp Sobianin sau altcineva din Comitetul Central al Rusiei Unite nu dă un ordin clar să mă dea afară din Consiliu, nu vor face nimic. Ei știu doar să execute ordinele. Sunt prea mic și neimportant pentru cei care dau ordinele. Dacă nu mă bagă cei mari în seamă, poate că îmi voi putea termina mandatul în 2027.