Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt CuriosAjută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
DoneazăPentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.
Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.
Odată cu lansarea programului „Străzi Deschise”, din aprilie și până la mijloc de octombrie, Calea Victoriei din București devine pietonală, iar cetățenii sunt încurajați să iasă la promenadă și să se bucure de plimbare fără mașini în jur. Weekend de weekend, spațiul se transformă într-un soi de bâlci urban, cu instalații, expoziții, performance-uri sau diferiți artiști independenți care-și fac auzită vocea și se promovează în mijlocul mulțimii.
În haosul și aglomerația care se creează pe Calea Victoriei, o femeie atrage atenția celor din jur, cu o pancartă pe care o poartă deasupra capului, unde notează diferite mesaje despre dating-ul modern, despre viață sau pur și simplu îndemnuri menite să te facă să te simți mai bine.
Ioana Stroe se descrie drept „prima tipă cu pancarte din România” și are ca obiectiv să-i facă pe oameni să zâmbească, cel puțin pentru câteva clipe.
Am cunoscut-o pe Ioana într-o duminică, chiar înainte să-și facă traseul pe Calea Victoriei. A venit singură, cu o pancartă pe care scria: „Dating 2024: nici măcar seen nu-ți mai dă.” Cât am așteptat-o pe una din prietenele ei, care o filmează cât timp se plimbă de la Cercul Militar înspre Dacia și înapoi, mi-a mărturisit că nu are emoții când se aventurează în mulțime și că-i place foarte tare energia pe care o simte de la cei din jur.
Relaxată și sociabilă, Ioana povestește că adoră să-i facă pe oameni să zâmbească și că în ultima vreme s-a axat pe mesaje din sfera relațiilor moderne, deoarece a văzut că „prind foarte bine.”
Cel mai probabil, și fără pancartă, Ioana ar fi atras atenția oamenilor, deoarece este foarte înaltă și frumoasă, iar hainele pe care alege să le poarte o scot din anonimat. De fapt, ținutele completează inițiativa ei, așa că a venit îmbrăcată cu o pereche de blugi, o cămașă cu mâneci scurte, accesorizată cu un guler arlechin, dar și cu un corset steam-punk în talie, și pe tocuri.
În jurul orei 19.30 am pornit la drum. Și-a început traseul din fața cofetăriei Capșa și cum a pășit în mijlocul străzii, reacțiile au început să apară. Lumea se oprea să-i citească pancarta, o felicita pentru mesaj sau o ruga să facă poze.
„Lasă-mă să fac pe poză pentru fii-mea, că a fost părăsită de cel mai iubit dintre pământeni”
„I love this”
„Ești cea mai înaltă de pe Calea Victoriei”
„Te iubesc”
„Stai să-ți fac o poză”
„Vezi ce înaltă e? E superbă”
„Ce înseamnă asta?”
„Are dreptate, așa e”
Acestea sunt doar câteva dintre vorbele pe care le-a auzit sau pe care le-a stârnit în mulțime. Ioana le-a zâmbit tuturor, le-a mulțumit pentru complimente și a făcut poze cu toți cei care i-au cerut asta.
Nu s-a plâns o clipă de faptul că stat cu mâinile întinse peste o oră, nu a dat ochii peste cap și nu a reacționat negativ nici la adolescenții care făceau glume în spatele ei, nici la cei care bodogăneau că nu înțeleg mesajul.
A fost foarte distractiv de urmărit cum oamenii întorceau privirile, se opreau din drum sau se ridicau de la terase să vină înspre ea și s-o fotografieze. Într-o societate unde pare că oamenii se grăbesc să judece, Ioana mi-a demonstrat că, în contextul potrivit, cu mesajul potrivit, românii pot fi destul de deschiși. Iar ăsta e mereu un lucru bun.
Ioana s-a născut la Brașov, unde a locuit până în 2012, când s-a mutat la București. Odată ajunsă în capitală, a lucrat în diferite domenii, de la HoReCa și transporturi, la e-commerce, iar acum, așa cum zice, este la început de drum pe zona de online și social media.
„Înainte de orice, încerc să fiu cât mai des OM. Adică încerc să fiu empatică, inclusiv în situațiile neplăcute, să mă pun puțin în papucii celui din fața mea, să-i înțeleg perspectiva. Uneori îmi iese, alteori mai puțin, dar continui să încerc”, spune ea.
Povestea cu pancarta a început anul trecut, pe 3 septembrie, când și-a notat mesajul „Looking for a husband.” Așa cum explică, nu a fost o inițiativă nici pe departe originală, ci una pe care a văzut-o pe TikTok la Karolina Geits.
„Mi s-a părut amuzant clipul ei și am zis să-l refac și eu în România. Menționez numele Karolinei de fiecare dată, deoarece mi se pare important să dăm cezarului ce este al cezarului. Am și vorbit prin toamnă de câteva ori, e o tipă cu un vibe foarte fain”, povestește Ioana.
La prima ieșire pe Victoriei a fost însoțită de o prietenă care o filma și de iubitul acesteia. N-a avut mari emoții, dar a fost curioasă să vadă cum vor reacționa oamenii. „Nu poți ști niciodată ce iese atunci când ești în mulțime. Plouase și se cam răsfiraseră grupurile. Am avut și reacții mai puțin plăcute, dar una peste alta, mai multe cele faine așa că experiența mi-a plăcut. Mereu am fost omul oamenilor, îmi place să fiu între oameni, să interacționez direct”, adaugă ea.
Nu toate reacțiile au fost plăcute. Ioana povestește cum, la final de plimbare, un domn nu voia să înțeleagă că mesajul ei este o glumă și a tot insista să iasă cu el la o cafea, atunci, pe loc. „Apoi ne-a urmărit și, deși i-am spus în repetate rânduri că este o glumă, și să ne lase în pace, a continuat să vină după noi până în fața casei. Destul de ciudat momentul. Nu e pentru oricine ceea ce fac eu.”
Inițial și-a propus să fie o experiență singulară, dar s-a simțit atât de bine, încât a hotărât să continue. În plus, clipul ei din social media s-a viralizat. „E fain când vezi că dintr-un simplu mesaj reușești să îi faci pe oameni să zâmbească. Ei zâmbesc la ce citesc, eu zâmbesc când le văd reacțiile și uite așa, din nimic, pentru câteva momente, lumea e un loc mai bun.”
Ulterior au apărut și invitații în zona de televiziune, lumea era curioasă, așa că s-a decis să se bucure de tot ceea ce apare și să „go with the flow.”
Mesajele de pe pancarte sunt în mare parte gândite de ea, alteori împreună cu prietenele sale, dar sunt și unele pe care le ia din „folclorul internetului.” Așa cum mărturisește, încearcă să aleagă mesaje cu esență, spuse într-un mod accesibil tuturor, dar caută să păstreze o linie amuzantă.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curiosAșa au apărut mesaje pe care scria: „Dating 2024: să primești ceea ce ai oferit”, „Hey, you! Don’t forget to smile”, „Închide că te sun eu”, „Lăsați femeile să facă ce vor” sau „Each day brings something to be happy about.”
„Chiar dacă sunt adevăruri pe care le știe toată lumea, eu le spun verde în față, și cred că asta este ceea ce atrage reacțiile oamenilor din jur. Adică asta, plus vibe-ul meu”, spune Ioana.
Cea mai de succes pancartă, așa cum spun cifrele, a fost cea cu „Looking for a husband”, dar spune că există mai multe aspecte care pot justifica asta, nu doar mesajul în sine – cum ar fi algoritmul care a viralizat clipul, după ce mai multe femei din toată lumea au apărut pe străzi cu acest mesaj.
În plan local, pancarta cu „Nu există: nu am timp/ Există: nu am timp pentru tine” a fost extrem de populară și a ajuns la 2 milioane de vizualizări pe TikToK.
„Probabil lumea a rezonat foarte mult cu acest mesaj și cred că toți am folosit pretextul ăsta la un moment dat. Însă e vorba doar de priorități. Când cineva e important pentru noi, indiferent cât de ocupați suntem, reușim să ne facem timp”, spune Ioana.
În cea mai mare parte, Ioana primește reacții pozitive, atât de pe stradă, cât și în online. Sunt oameni care vin să o îmbrățișeze, care-i spun că se simt inspirați de ea sau încărcați de energia pe care o are, care-i scriu cum postările ei le fac ziua mai bună sau care o încurajează.
„Uneori sunt copleșită de impactul pe care-l are ceea ce fac, pentru că nu m-am așteptat la asta. Probabil se simte că o fac cu sufletul deschis”, povestește ea.
Are și parte de critici sau „hate” în mediul virtual, dar diferența este, așa cum spune, că-l „încasează și live, pe stradă.” În online dă block, iar pe stradă fie ignoră, fie se întoarce la cei care comentează, le zice „te pup” sau le zâmbește. „Le cam dă cu virgulă”, zice ea.
Are și două reacții care i-au rămas la suflet. Prima este din toamna trecută, atunci când a ieșit cu un mesaj dintr-un fortune cookie pe care scria: „Each day brings something to be happy about.”
O doamnă în jur de 65-70 de ani, dintr-un grup de turiști americani, a venit spre ea, a citit, a zâmbit larg și a gesticulat cu mâinile spre a-i transmite că e de acord cu mesajul. „Era surdomută. M-a îmbrățișat cu multă căldură și și-a văzut de drum. M-a impresionat tare mult”, zice Ioana.
O altă întâmplare a avut loc în urmă cu câteva săptămâni, când o doamnă i-a scris în online și i-a povestit cum soțul ei a murit în urmă cu un an și jumătate, motiv pentru care se simte tristă și singură.
„Citez din mesajul ei: «Intru pe pagina ta de Facebook și îmi revine fericirea. Și știi de ce? Pentru că reușești să inspiri și să transmiți fericire. Îți mulțumesc mult.» Când am citit mi s-a făcut pielea de găină, mi-au dat lacrimile și am realizat că nu mai am voie să mă opresc din activitatea asta cu pancartele. Câtă vreme sunt oameni pentru care ceea ce fac poate avea un așa impact, simt că e aproape responsabilitatea mea să continui.”
La un moment dat, Ioana a creat o pancartă pe care a notat „Șterge «CE-O SĂ ZICĂ LUMEA!» din mintea ta!”. Apropo de asta, zice: „Mă-ntrebi cum am trecut peste «ce-o să zică lumea» într-o societate în care probabil 80% dintre români își trăiesc viețile ghidându-se după vorba asta. Din fericire, m-am născut într-o familie unde nu a existat această expresie. Singurul lucru pe care l-am auzit de la mama a fost «ai grijă ce faci, să poți dormi liniștită seara, când pui capul pe pernă.»
Odată ce am ieșit cu mesajul ăsta, oamenii mi-au scris că i-am inspirat să aibă mai mult curaj să facă lucrurile pe care și le doresc. Tot ce-mi rămâne este să-i încurajez să fie ei, așa cum vor. Sunt de părere că fiecare are voie să-și trăiască viața așa cum simte, însă, fără a face rău celorlalți.”
Nu se consideră feministă, ci o persoană independentă, care a ajuns așa prin conjuncturile vieții. „De voie, de nevoie, a trebuit să fiu atât de puternică pe cât sunt azi. Și ai să râzi, dar lucrul ăsta nu e chiar mereu un avantaj pentru o femeie”, adaugă ea.
Faptul că unele pancarte pe care le face spun lucrurilor pe nume, nu are legătură doar cu femeile, continuă Ioana, ci cu oamenii, în general.
„La noi, multă lumea e blocată în acel «ce o să zică lumea». Și femei, și bărbați. Sunt oameni care-mi scriu că nu și-au urmat visele din cauza asta. Păcat. M-aș bucura ca inițiativa mea să-i ajute să-și găsească curajul. La urma urmei, atunci când îți dorești ceva, se pot întâmpla doar două lucruri: fie nu reușești, situație în care oricum nu se întâmplă nimic grav, nu pățește nimeni nimic, nu moare nimeni, viața e aceeași. Fie reușești, și atunci vei fi bucuros și mândru de tine, plus că vei câștiga încredere în forțele proprii.”
Ioana își dorește să fie implicată și în probleme sociale și spune că „dacă ne distrăm împreună, e bine totuși să ne ținem și de lucruri serioase.” Are în lucru un proiect în direcția asta și speră să se concretizeze cât mai rapid.
Ea vorbește și despre munca din spatele activității cu pancarta. „Ideea de text, realizarea pancartelor, make-up, ținute etc. și până la filmare, selecție, montaj, postat, mă ocup singură de absolut tot. Există însă mereu o prietenă care mă filmează, nu aveam cum să fac tot eu asta. Și pentru cei care spun că e floare la ureche, le propun, pentru început, să stea doar 10 minute cu brațele ridicate. Atât. Apoi mai vorbim.”
Inițiativa de pe Calea Victoriei i-a adus și multe beneficii, de la cele directe, interacțiunea cu oamenii, schimbul de energie dintre ei, la proiectele TV și popularitatea în social media, unde consideră că încă este foarte mult de muncă.
Însă cele mai frumoase beneficii le are din mesajele primite: „Nu m-aș fi gândit vreodată că un lucru atât de neînsemnat ca cel pe care-l fac să aibă un impact așa mare. Ăsta este cel mai neașteptat și satisfăcător aspect.”
Ioana Stroe și-a dori foarte tare să meargă în competiția Asia Express. „Și da, muncesc cât pot de mult în direcția asta, să-mi transform visul în realitate”, adaugă ea.
La mijloc de mai, a ieșit pe Victoriei cu o pancartă pe care scria „Strâng semnături să plec în Asia Express.”
„Lumea a început să vină către mine și să mă întrebe unde semnează, clipă în care am realizat că am pornit câine surd la vânătoare. În primă fază le-am explicat că e mai mult o glumă, că poate n-ar fi rău să am o petiție unde să poată semna, dar am rămas uimită câți și-au dorit să facă asta.
Apoi, dintr-un grup de studenți, un tânăr a venit cu un pix la mine și m-a întrebat «Unde semnez?». Reacția a fost să întind brațul și să-i spun «aici» și așa au început semnăturile pe mână și apoi pe pancartă”, povestește ea, nu fără să precizeze că o prietenă a ajutat-o ulterior și cu o petiție online.
Nu știe dacă va ajuta la ceva, dar și-a propus să încerce, cu speranța că, până la urmă, cineva din producție va spune „trebuie să o luăm pe nebună, că nu se mai potolește.” „Am o vorbă care spune – tot ceea ce-mi doresc devine realitate. Și cam tot ceea ce am vrut s-a adeverit până acum. Cred că va ieși și experiența de la Asia Express, dar sper să fie cât mai curând”, glumește Ioana.
Ioana va continua să iasă cu pancarta weekend de weekend, sâmbătă sau duminică, în funcție de timp, de cei care o ajută cu filmatul sau în funcție de vreme. „Încerc să fiu cât mai des. Îmi place, mă bucură, de ce aș renunța? Dacă voi simți la un moment dat că nu mai e pentru mine, mă voi opri. Dar acum, clar vreau să merg în direcția asta!”
În final, am vrut să știu și ce a învățat despre români, din toate ieșirile ei pe Victoriei. „Aș spune că, în general, românii sunt foarte faini. Oameni care știu să se bucure, care râd și știu să împartă veselie în jur”, concluzionează ea.
Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca
Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.
Descarcă formularul de AICI.
Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.
Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.
Poți găsi aici lista adreselor.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt Curios