La răscruce de păcănele. Reportaj din Videle, unul din orașele unde sălile de jocuri devin ilegale

Sălile de jocuri de noroc vor fi interzise în localitățile mici din România peste doar câteva zile. PressOne a mers la Videle, în județul Teleorman, pentru a vedea cum trăiește comunitatea de acolo momentul. 

„O luați aici așa drept și-n capăt de tot e mai multe păcănele din astea. Și pe dreapta, până să ajungeți în capăt, pe dreapta e tot un d-ăsta. De fapt mai multe. Mergi drept drept și ieși direct în Fortuna, e-n Lipscani. Drept în față”, îmi spune o femeie care lucrează la salubritate, în timp ce dă din mâini cu însuflețirea omului care vrea să te ajute și îmi arată pe unde trebuie să o iau.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

La Videle, strada Lipscani e una dintre cele mai animate din oraș. Cum intri pe ea, dai de un Superbet, un Totalbet, dar și de un bar care, ca toate celelalte din zonă, are aparate și clienți, chiar și la 8 dimineața. În față e Fortuna. În dreapta, încă un Superbet. La stânga ai Magnum, Betmen și Las Vegas.

Singurul liceu din Videle e situat la intersecția dintre opt săli de jocuri de noroc.

Orașul e printre localitățile vizate de legea promulgată de președintele Klaus Iohannis pe 17 aprilie 2024, care interzice sălile de păcănele în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori. Măsura ar trebui să intre în vigoare în zece zile de la data promulgării, adică la sfârșitul acestei săptămâni.

Videle, un oraș apăsat de probleme 

Legea a fost promulgată în timp ce contestatarii ei, inclusiv Opoziția, au susținut că ar favoriza de fapt tot companiile mari din domeniul jocurilor de noroc, care își vor putea desfășura în continuare activitatea în orașele aglomerate din România. 

La Videle, în județul Teleorman, discuțiile politice sunt însă doar zgomot de fundal. Pentru oamenii de acolo, „păcănelele” sunt o parte firească din viața lor de zi cu zi. 

Orașul e la doar 70 de kilometri distanță de București și e condus de 12 ani de Nicolae Bădănoiu, de la PSD. Videle le-a dat politicii mari și pe Carmen Dan și Viorica Dăncilă.

Are două școli gimnaziale, un liceu și două grădinițe. Una are toaleta în fundul curții. Videle mai are probleme cu trotuarele și drumurile neîntreținute, câinii fără stăpân, transportul în comun, apa și clădirile și instituțiile publice lăsate în paragină. Așa spun oamenii de acolo și așa se vede și cu ochiul liber. 

Presărate printre cazinourile de cartier sunt câteva magazine alimentare, de unelte, de haine, un coafor, niște patiserii și localuri de fast-food.

„Sunt foarte multe păcănele în jurul școlii. E urât. E ceva urât”, îmi spune o localnică.

E pensionară de câțiva ani și se declară mai revoltată de ce mănâncă copiii din ziua de azi. „Și fast-food-uri în poarta liceului. Cum poți să faci așa ceva? Și te uiți că e obezitate. Păi cum să nu fie așa ceva?”

Atmosfera în oraș e anostă, iar locuitorii sunt resemnați cu plictiseala. Oamenii din Videle par neîncrezători că s-ar putea schimba ceva. Nici cu păcănelele, nici cu problemele lor de zi cu zi.

Statul român „face din mers”, în piață se bat operatorii pe teritoriu și migrează în online

Pentru politicienii care guvernează România, măsura interzicerii cazinourilor în 90% din localități, de fapt în urbanul mic și la sate, reprezintă „prima mare lovitură” dată industriei jocurilor de noroc. În Parlament, legea care interzice sălile de joc în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori ar fi primul pas dintr-o strategie care merge pe principiul „facem acum, vedem mai târziu.” 

„Așa a fost strategia, aplicăm, facem prima lege, vedem cum se aplică, vedem cum reacționează industria, ce speculează și ce corectăm în legile următoare, în cazul în care e nevoie”, a declarat chiar omul care a condus dezbaterea și aprobarea de urgență a legii, deputatul PSD Alfred Simonis, pentru Europa Liberă.

„Să le desființeze, mi-e indiferent. N-am jucat și nici nu joc”, îmi spune un bărbat care lucrează la unul dintre magazinele alimentare de pe strada Lipscani, din Videle. „Sunt unii care nici nu deschid și vezi că așteaptă. Înfocați din ăștia. Să le desființeze. Sau să le mute mai departe. Dar chiar și așa, se duc. O să bage cum erau înainte, la Loto și tot joacă.”

De partea lor, reprezentanți ai unor operatori de jocuri de noroc i-au cerut președintelui Klaus Iohannis reexaminarea legii în Parlament. Pentru că, susțin ei, ar fi fost dată pe repede înainte, fără să urmeze procedurile obișnuite. Un alt argument adus de operatori e că legea nu rezolvă problema dependenței de jocuri de noroc. Dimpotrivă, spun ei, ar lăsa o ușă deschisă în piață pentru câteva companii mari, „prin excluderea și eliminarea întreprinderilor mici și mijlocii din acest sector.”

Operatorii de la sate și din orașele mici au cerut și o perioadă de tranzit, până la aplicarea măsurilor.

În România păcănelele se predau la școala vieții 

Un băiat de liceu mă învață cum stă treaba cu păcănelele în oraș. „Te duci acolo și le zici «Pune-mi și mie un pahar de cutare». Sucurile sunt pe gratis. Băuturile cred că doar prima.”

Susține că n-a mers așa des la păcănele, „o dată sau de două ori”. A și câștigat, la un moment dat și spune că l-a deranjat că un alt jucător i-a cerut imediat bani. 

„Stai să vezi când câștigă unul. Am câștigat și eu o dată. Și vine unul la mine să-mi ceară bani. Bă mă lași? Prima dată am câștigat aici și mi-a cerut cineva 10 lei?! A doua oară băteau ăștia cu pumnii în aparate, aruncau cu scaunele. Pierduseră.”

Elevul crede că poate exista și o metodă sigură de câștig, a văzut-o tot într-o sală din oraș. „Sunt și alții care s-au învățat cu jocul și nu ies niciodată pe minus. Chiar așa e. Se duce la un singur joc, îl dă așa pe repede înainte și  câștigă.”

„Altul stătea și își nota roșie-neagră-roșie-neagră pe caiet. Se repetă la un moment dat, se dă de la capăt. E un șir de roșii negre roșii negre. Dacă stai așa, vreo două pagini, îți dai seama, la un moment dat”, relatează tănărul. 

Lângă el e o colegă de școală. Are un wolfcut, vrea să dea la Arhitectură și spune că e pro acestei legi. Îmi povestește că în urmă cu câțiva ani părinții ei aveau un spațiu dat în chirie. „Și au venit unii cu o casă de pariuri. În fiecare seară era câte un scandal nou, câte un scaun rupt, câte ceva spart”. Ai ei n-au rezistat mult și le-au cerut să plece. „Spărgeau televizoarele, ecranele, sticle unul în capul altuia.”

Cunoaște oameni de vârsta ei, care „sunt deja dependenți de păcănele” și e de părere că astfel de locuri ar trebui să fie mult mai departe de școli și licee. „Mai ales că mi se pare că nici măcar nu verifică dacă sunt minori. Iar ei încep direct prost, din liceu.”

La una dintre sălile de joc din apropierea liceului, o angajată neagă că minorii ar mai avea acces. Recunoaște că „se întâmpla înainte, acum vreo 7-8 luni.”

De ce? O întreb. 

„Pentru că ne mințeau. Ne arătau buletine false și noi îi credeam.”

Cu timpul, angajatele de la cazinouri s-ar fi prins. Au auzit de la părinți că sunt minori și nu i-au mai lăsat. Oricum, în viața reală există un singur criteriu prin care-și dau seama dacă cei care le trec pragul sunt minori sau nu: se cunosc între ei, că e un oraș mic.

„Ne lasă fără locuri de muncă (…) Pe online o să se distrugă și mai mult”

„Nouă nu ne-a zis nimeni nimic”, îmi spune o altă angajată de la una dintre sălile de joc din Videle. Stă pe o bancă lângă o colegă. Vorbesc despre ce ar putea să facă mai departe. Sunt resemnate, știu că legea nu mai poate fi dată înapoi. 

Dar nu pot înțelege de ce se închid cazinourile în Videle, un oraș mic și cu puține oportunități de locuri de muncă, dar „le lasă deschise în orașele mari.”

Una din ele lucrează de opt ani la aceeași sală de jocuri. Cealaltă, de aproape trei ani. Mai au o colegă care e acolo de peste 20 de ani, dar pe ea n-o s-o afecteze închiderea, „că a ieșit oricum la pensie.”

„Pentru noi e greu. Ne lasă fără locuri de muncă. Avem copii, avem familii, rate! Nu se gândește nimeni la asta. Avem și noi probleme, ca orice om până la urmă.”

Amândouă spun că munca la o sală de jocuri de noroc nu e ușoară. Într-un oraș mic e și mai dificil, cred femeile. „Suntem mai stricte decât ăia de la DIICOT. Aici, la Videle, n-avem voie cu pantaloni scurți. Am înțeles că la București stau fetele alea în pantaloni scurți. Aici, în orașele mici, e strictețe mai mare decât în orașele mari.”

Ar putea să-și găsească ceva de muncă la București și să facă naveta. Dar și soțul uneia dintre ele face naveta cu trenul și durează trei ore să ajungă până la Capitală. Mai sunt și întârzierile. „Soțul meu a stat tura trecută 70 de minute până a venit trenul în gară.”

Cele două sunt de părere că „jucătorii înrăiți” ar găsi oricum modalități să joace: pe telefon, prin tot felul de aplicații. Sau chiar să facă naveta până la București. „Pe online o să se distrugă și mai mult, că nu mai au controlul. Să-și bage cardurile”, spune una dintre ele.

În fața băncii pe care stau cele două femei parchează un utilaj ca să repare felinarul. Durează câteva minute până când se aprinde, în miezul zilei. Una dintre femei începe să râdă când vede că începe să lumineze. „Dacă vrei, acum poți să te muți la noi, la Videle, că e un oraș liniștit. Doar că te lasă ăștia fără locuri de muncă, aprind lumina în amiaza mare și o să stăm aici pe băncuță toată ziua.”

Nu jocurile de noroc, celelalte probleme pe care le are orașul ar trebui să fie prioritare, spun cele două și încep să le enumere: câinii, drogurile, lipsa locurilor de muncă. Speră să se schimbe măcar primarul.

„Unde să mă duc?”

„Flagelul jocurilor de noroc nu există doar în localitățile care au 15.000 de locuitori. Păcănelele distrug milioane de familii din toată țara”, a declarat recent deputatul USR Diana Stoica. Aceasta a depus în 2022 un proiect de lege pentru eliminarea sălilor de păcănele din apropierea școlilor, a locurilor de joacă pentru copii, dar și a centrelor culturale, spitalelor și bisericilor. 

Un an mai târziu, în 2023, un alt proiect USR propunea ca reclamele la jocurile de noroc să fie însoțite de un disclaimer despre riscurile și consecințele pe care le pot avea asupra unei persoane. Ambele au fost respinse de Senat. 

Anul trecut, liberalul Adrian Cozma a inițiat un proiect de lege prin care reclamele la jocurile de noroc și pariuri să fie interzise aproape în totalitate. O altă prevedere viza interzicerea persoanelor publice să promoveze așa ceva, despre care Guvernul a spus, un an mai târziu, că ar îngrădi dreptul la muncă al acestor oameni.

În urmă cu opt luni, Marcel Ciolacu promitea că va scoate sălile de jocuri de noroc în afara localităților. Și erau vizate toate, nu doar cele care au mai puțin de 15.000 de locuitori. 

A fost adoptată și o ordonanță de urgență care mărește taxele industriei de jocuri de noroc, interzice băuturile alcoolice în săli, obligă operatorii să aibă un sediu social în țară și majorează garanțiile depuse de companii. Doar că din octombrie 2023 și până acum niciun alt proiect de lege nu a trecut.

Dependența de jocuri de noroc e una dintre cele mai dezbătute probleme din spațiul public. La Videle, la câteva sute de metri de liceu, proprietarul unui magazin de haine  discută cu o clientă despre „tinerii din ziua de azi”, pe care sincer nu prea îi înghite. 

Se plânge de elevii de liceu care trec în fiecare zi pe lângă magazinul lui. În acea dimineață, i-a auzit cum se întrebau unul pe altul ce zi era și ce ore aveau la școală. 

„Ce ore avem astăzi? Ce zi e azi?”, îi imită nervos bărbatul. „Ăștia n-ajung la facultate niciodată, se duc la casele de pariuri.”

Nu înțelege generația asta și n-o vede bine. Intru în vorbă cu el și, printre altele, îl întreb ce crede despre legea împotriva păcănelelor. 

„Sunt mai multe case de pariuri decât magazine. Prostimea acolo merge, crede că se vor îmbogăți într-o zi. Fără muncă nu se face nimic”, își enunță omul convingerile. 

La muncă și câte 10 ore pe zi, o angajată de la o sală de jocuri de noroc din Videle își ia la revedere spunându-mi că știe că presa va scrie de bine despre lege. În sinea ei e de acord să nu mai existe păcănele la discreție.

 „Dar eu am aproape 50 de ani. Unde să mă duc?”