M-am angajat cu ajutorul ChatGPT și acum aștept ca inteligența artificială să mă lase fără job

Pe la sfârșitul lunii mai, am început un mic experiment: am încercat să mă angajez într-un domeniu „creativ” cu ajutorul ChatGPT, fără ca potențialul angajator să știe că am fost ajutat de AI. Și pentru că de aproape un deceniu îmi câștig pâinea din scris, m-am orientat către posturi de content writer, copywriter sau redactor de știri. Scopul era să ajung cât mai repede la acea parte a procesului de recrutare care presupune trecerea unei probe scrise, iar de acolo să las ChatGPT să facă treaba în locul meu. 

Într-un scenariu extrem, mi-am imaginat că vor exista măcar doi-trei angajatori care vor mușca momeala și-mi vor face oferte de angajare în baza textelor generate de ChatGPT. În altul, dimpotrivă, se va vedea de la o poștă că am încercat să trișez cu ajutorul AI-ului și voi fi ignorat sau trimis la plimbare de toată lumea. 

Rezultat final? Câte puțin din ambele: un eșec răsunător, un caz de ghosting și o ofertă concretă de angajare. 

Primul angajator mă lasă cu ochii-n soare

Pentru a evita riscul deconspirării, aplic la joburi sub un nume fals, cu o adresă de email falsă. ChatGPT îmi dă o primă mână de ajutor și-mi pune cap la cap un CV de om care scrie, de nouă ani, conținut pentru o companie de jocuri video. Pretind că operele mele au crescut cu 40% traficul de pe site. Menționez că pot documenta în profunzime un subiect și pot scrie articole de blog, newslettere și postări de social media interesante, care să atragă câți mai mulți urmăritori noi. 

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Aplic la fiecare anunț care conține cuvinte cheie precum „content writer”, „copywriter” și „redactor”. Prima companie care mă contactează este o mare casă de pariuri care oferă și „servicii” de păcănele online. Sunt chemat la un interviu față în față, într-o clădire mare de birouri din zona Aurel Vlaicu. 

Mă intervievează două femei – o responsabilă de resurse umane și o doamnă care manageriază departamentul de content writing al casei de pariuri. Totul merge bine, deși mă iau prin surprindere câteva întrebări cu referire la ceea ce pusese ChatGPT în CV-ul meu: erau lucruri despre care uitasem că sunt acolo. Cumva, nu știu nici eu cum, reușesc s-o scot la capăt. După un sfert de oră de interviu, stabilim că urmează a doua etapă a procesului de recrutare, cea a probei scrise. 

Primesc cerințele probei pe mail și mi se dau trei zile pentru a trimite textele. În primul rând, trebuie să scriu un mail prin care să promovez o ofertă a casei de pariuri care te premiază dacă echipa de fotbal pe care ai mizat ajunge prima la o diferență de două goluri pe tabelă. Lui ChatGPT nu-i iese din prima, trebuie să-i dau eu, cu precizie, toate regulile produsului promovat – reguli pe care le iau cu copy-paste de pe site-ul casei de pariuri. 

Pentru un plus de credibilitate și „creativitate”, îl rog pe AI să includă și o propoziție-două despre finala UEFA Europa Conference League, care se desfășura chiar în ziua în care m-am apucat eu de probă, cu trimitere la cotele afișate pe site-ul casei de pariuri. Rezultă un text fără pretenții, într-o română aproximativă și un limbaj lemnos de marketing. Dar ăsta e domeniul, asta se cere, așa că, în afară de corectarea unor mici greșeli de ortografie și gramatică, îl las așa cum l-a creat ChatGPT.

A doua probă îmi cere să scriu un SMS care promovează un bonus de bun venit oferit celor care joacă pentru prima oară la păcănele pe site-ul casei de pariuri. La fel ca înainte, iau regulile cu copy-paste de pe site-ul companiei și pe baza lor îi cer lui ChatGPT să-mi compună SMS-ul. Textul trebuie scris fără diacritice, dar sunt nevoit să-i repet AI-ului de două ori până pricepe. În cele din urmă, iese ce trebuie. Pun ambele texte într-un document PDF și le trimit către companie.

Care mă lasă cu ochii în soare. Aștept nouă zile, nu primesc niciun feedback. Îi întreb ce s-a întâmplat, îmi răspund că procesul de recrutare este abia în etapele preliminare și va mai dura până voi primi un răspuns. N-am primit unul nici până în ziua de astăzi, o lună mai târziu.  

Mă angajez la o companie care aduce muncitori asiatici în România

Apoi mă abordează o companie care recrutează muncitori asiatici în numele altor firme românești. Sunt intervievat de o doamnă care se prezintă drept șefa echipei de comunicare. Firma pe care o reprezintă, spune ea, a creat o platformă care intermediază comunicarea dintre muncitorii străini și angajatorii români. Mai exact, candidaților li se cere să urce videoclipuri cu ei muncind, astfel încât patronii români să-și dea seama dacă se pricep cu adevărat la meseriile pentru care candidează. 

Cu alte cuvinte, dacă ești un zidar din Bangladesh sau Sri Lanka și dorești să te angajezi prin intermediul acestei platforme, trebuie să urci pe site una sau mai multe demonstrații video în care îi arăți potențialului angajator că le ai cu zidăria. Și pentru că firma de recrutare intenționează să extindă serviciul și în alte țări, adică să intermedieze recrutarea pentru niște angajatori din afara României, are nevoie de textieri care să-i învețe (în limba engleză) pe muncitorii asiatici cum să realizeze acele clipuri, astfel încât să fie acceptați. 

„(…) va trebui să avem foarte mult conținut. Pe rețelele sociale, pe site, peste tot. Vrem să conectăm muncitori din toată lumea și angajatori din toată lumea. Pentru că lipsa forței de muncă nu se manifestă doar în România, ci și în Europa, în Canada, în America, țările din Golf”, îmi explică potențiala mea șefă, în timpul unui call video.                               

La fel ca-n timpul interviului pentru casa de pariuri, trebuie să improvizez și să inventez abilități, experiențe și reușite din domeniul content writing-ului. Și pentru că firma dorește inclusiv conținut în engleză, jumătate din interviu are loc în limba lui Boris Johnson. Sunt suficient de convingător și fluent în limba engleză încât să trec în etapa următoare a procesului de recrutare, cea care presupune o probă scrisă. Brief-ul sună cam așa:

Sarcina mea este să scriu un text de 300 de cuvinte (care ulterior va fi publicat pe blogul platformei și folosit în mail-uri trimise către angajatori) prin care anunț că platforma de recrutare are o bază de date de zece milioane de candidați care-și caută de lucru prin Europa. Pot vorbi despre abilitățile candidaților, posturile pe care le doresc, experiența lor și preferințele lor salariale. Sunt îndemnat să folosesc cuvintele cheie skilled Asian workers (n.r. muncitori asiatici calificați) și să acompaniez textul cu o postare scurtă care să-l promoveze pe Facebook. 

Îl pun pe ChatGPT la muncă. Inițial, folosesc brief-ul dat de angajatoare și rezultă un text mulțumitor, dar care vorbește despre IT-iști, ingineri, medici, finanțiști și alte joburi bine plătite. În timpul interviului am auzit doar de muncitori în construcții, șoferi, livratori și bucătari, deci îl pun pe ChatGPT să păstreze coordonatele textului inițial, dar să înlocuiască gulerele albe cu unele mai albastre. Iese un articol mult mai apropiat de realitate, așa că-l urc împreună cu postarea de Facebook într-un document Word pe care-l trimit angajatoarei pe WhatsApp. 

O zi mai târziu, mă sună. I-au plăcut textele mele (sau scrise de ChatGPT în locul meu) și vrea să mă angajeze. Îmi oferă 4500 de lei, contract de muncă, prime de Crăciun, măriri la fiecare trei luni și-mi promite că atunci când se vor strânge 10-15 angajați, voi primi și asigurare medicală privată.

O ofertă cinstită, pe care sunt nevoit s-o refuz, pentru că nu sunt cine am pretins că sunt și nici nu-mi caut de muncă. 

Un angajator se prinde rapid că sunt un impostor

A treia companie care îmi bagă în seamă CV-ul generat de AI deține mai multe site-uri care publică articole în limba engleză despre produsele unor giganți din industria IT. Mi se oferă un post de junior copywriter și pare că va trebui să scriu content și advertoriale pentru site-urile sau partenerii companiei. Practic, mi se cere să fiu un publicitar în blană de redactor de știri. 

Se sare peste partea de interviu față-n față sau prin video call și sunt rugat să completez un formular online care-mi cere să trec o probă scrisă și să-mi descriu experiența de muncă (tot la ChatGPT apelez și aici). Pentru proba scrisă, mi se dă un text publicat deja pe unul dintre site-urile companiei și sunt rugat să-l modific astfel încât să includă o recomandare mai mult sau mai puțin mascată pentru un browser web renumit. Nu modific prea mult prompt-ul pe care i-l dau lui ChatGPT, pentru că am mâna ruptă și nu-mi arde de tastat și, oricum, primul text pe care-l generează mi se pare satisfăcător.

Angajatorul este de altă părere. La o zi după ce completez formularul, primesc replică pe email:

„Bună ziua, 

Am verificat Forms-ul completat de tine. Ai folosit și AI pentru a scrie contentul?”, mă întrebă angajatorul. 

M-a prins. Da, am folosit și AI. De fapt, am folosit doar AI, lucru pe care i-l comunic și angajatorului, după care între noi se așterne o tăcere asurzitoare. 

O să mă lase inteligența artificială fără loc de muncă?

Ideea experimentului a apărut în urma unui raport despre viitorul muncii publicat de Forumul Economic Mondial, care avertizează că revoluția digitală va duce la pierderea a 14 milioane de locuri de muncă în următorii patru ani. Mai precis, vorbim despre schimbări tehnologice ce vor genera 69 de milioane de joburi până în 2027, dar și dispariția altor 83 de milioane de posturi, de unde rezultă o pierdere netă de 14 milioane de locuri de muncă.

Când vorbește despre „revoluție digitală” sau schimbări tehnologice, studiul se referă inclusiv la platformele și programele bazate pe „inteligență artificială” ce au apărut în ultimul an. Casierii din bănci, funcționarii de introducere a datelor, angajații din sistemul public sau privat care prestează activități de secretariat – sunt doar câteva exemple de posturi care riscă să dispară din cauza revoluției AI, pentru că multe sarcini de lucru urmează să fie automatizate. 

Vocile mai optimiste spun că toate aceste programe/instrumente bazate pe machine learning și AI vor elimina doar sarcinile pe care acum le considerăm repetitive, inutile sau enervante, iar pe termen lung ne vor spori și ușura munca, fără să ne înlocuiască. 

Însă când urmărești evoluția unor platforme precum ChatGPT și Midjourney din perspectiva cuiva care trăiește din scris sau alte activități „creative”, e greu să scapi de sentimentul că ești, totuși, ușor de înlocuit și că automatizarea te va lăsa pe drumuri.

Spre exemplu, Buzzfeed publică de câteva luni articole și chestionare generate cu ajutorul AI-ului, lucru care a început să se întâmple în aceeași perioadă în care compania a concediat 12% dintre angajați și a desființat departamentul de știri și investigații.

Industria advertising-ului nu pare să se simtă nici ea prea bine. De la începutul anului încoace, presa din Statele Unite a documentat nenumărate cazuri de copywriteri, content writeri și alți profesioniști din zona publicității/marketingului digital care au fost concediați și înlocuiți de ChatGPT. 

Iar faptul că am reușit să primesc, cu eforturi minime, o ofertă de angajare într-un domeniu care se credea cândva imun în fața automatizării, mă face să mă întreb: când va apărea primul AI capabil să se dea drept altcineva pentru a scrie materiale despre interviuri de angajare trecute cu ChatGPT?