Marcel Ciolacu, pe sens unic. De cine și de ce ar trebui să se teamă

Inevitabilul s-a produs pentru Marcel Ciolacu, indiferent cât de mult a vrut să evite riscul candidaturii prezidențiale.

Nu am nicio îndoială că i-ar fi convenit o candidatură comună PSD-PNL pentru Nicolae Ciucă, în schimbul consolidării poziției de premier cu puteri nelimitate, având la Cotroceni un partener atât de comod. Dar PSD nu avea cum accepta să nu aibă un candidat propriu și să susțină președintele altui partid.

A mai încercat Marcel Ciolacu și ideea de independent, intelectual social-democrat în suflet, cum spunea, dar după episodul candidatului comun independent de la București, ideea a murit.

Așa că nu a avut de ales și, oarecum împins, a intrat pe culoarul cu sens unic. Iar de marţi, 20 august, pe lângă bătălia prezidențială, pentru PSD mai începe o bătălie – pentru putere internă, adică pentru  preluarea partidului și, implicit, viitorul premier.

Dacă Marcel Ciolacu va câștiga alegerile, cele două poziții se vor vacanta imediat, dar va menține un cuvânt greu de spus în privința succesorului. Dacă va pierde, o vreme va mai rămâne în funcții, la fel ca Victor Ponta și Viorica Dăncilă. Dar va fi doar o chestiune de timp până când va încasa, la fel ca toți înfrânții PSD, cuțitul letal între omoplați.

Pe vremuri, a înfipt și el lama în învins. Devorarea acestuia este ritualul prin care PSD, ca un imens șarpe boa, digeră eșecul și pleacă mai departe.

Marcel Ciolacu știe așadar cel mai bine cât valorează promisiunile că indiferent de rezultatul alegerilor va rămâne liderul iubit al partidului.

Ce șanse are să câștige?

Depinde de multe elemente. Unele sunt certe, în primul rând, măsura în care Mircea Geoană va reuși să-și organizeze campania, mai precis dacă va avea un vehicul electoral suficient de puternic încât să îi asigure logistica de campanie. Fără el, nu are nicio șansă. Cu el, are prima șansă.

Dar cel mai complicat pentru Marcel Ciolacu va fi jocul hazardului, adică lebedele negre care pot, chiar este probabil, să apară într-o țară cu instituții grav avariate. Azilele groazei, Crevedia, 2 Mai, Pantelimon – toate au apărut, aparent, de niciunde, în mod real din marile disfuncționalități ale statului român.

Deja se profilează un scandal al recalculării pensiilor, consecință directă a felului în care mai ales PSD a ridicat așteptările pensionarilor ca decizia de la Casa de Pensii să răstoarne pe masa lor belșugul.

Citeşte informaţiile integral în articolul publicat de spotmedia.ro