Mărturie din interiorul ONG-ului din Suedia condus de un român, care exploatează tinerii plecați la studii în străinătate: „Și-a luat canapea din banii noștri”

Stabilit în Suedia din 2014, Dragoș Henriett Doicu le promite tinerilor români care studiază în străinătate că-i va ajuta prin ONG-ul său să acceseze fonduri oferite de statele gazdă tinerilor care au nevoie de sprijin financiar. 

Mai întâi îi pune să-și facă contracte PFA de „jurnaliști” și apoi, cu acest statut, să colaboreze cu organizația sa neguvernamentală. Dacă studenții respectivi pot dovedi tehnic că au muncit un număr de ore/lună ca jurnaliști, atunci ei pot beneficia de banii oferiți de statul gazdă. Toată lumea are de câștigat în schema gândită de Dragoș Henriett Doicu. 

Însă PressOne a relatat cum, la un moment dat pe acest parcurs, studenții constată că de fapt organizația nu are fonduri proprii și se bazează exclusiv pe banii donați de fapt tot de ei, prin rude. 

Citește și:

Exclusiv. Schema prin care un ONG românesc din Suedia face bani în mai multe țări europene, pe spatele studenților cărora le promite că-i ajută să obțină sprijin financiar

În cel de-al doilea episod al anchetei PressOne, un student ademenit de Dragoș Doicu să lucreze pentru el în Suedia povestește ce se întâmplă, de fapt, în culisele organizației care a amăgit atâția tineri români care studiază în străinătate. 

„Mi-au zis că până ajung banii trimiși de mine la ei, plățile mi se vor face din ciorba altcuiva”

În iunie 2021, când era în ultimul an de liceu, Alex a auzit că există un ONG –  Global Confederation of Romanian Students (GCRS) – care oferă consultanță tinerilor români care vor să studieze în străinătate. Iubita lui de atunci voia să plece la facultate în Olanda, dar el nu avea aceleași posibilități financiare și căuta informații despre cum ar putea face ca să o însoțească. O cunoștință i-a zis apoi de GCRS. A intrat pe site-ul lor, a văzut că este un „Wordpress decent” și și-a zis „ok, par de încredere.”

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

În primul episod al anchetei, PressOne a arătat că Dragoș Doicu atrage studenții români din străinătate prin promisiunea că-i va ajuta să obțină sprijin financiar din partea statului gazdă. Țări precum Olanda oferă acest sprijin (care e cunoscut drept “DUO”) pentru a-i ajuta pe studenți să-și acopere cheltuielile de bază. Dar dacă studenții sunt cetățenii altui stat UE și vor să beneficieze de DUO, legislația olandeză le cere să muncească cel puțin 56 de ore pe lună. 

Așa că Doicu îi pune pe studenții să-și facă PFA-uri și să factureze către ONG „servicii jurnalistice”. „Jurnalism” înseamnă că tinerii fac un live pe lună pe pagina de Facebook a organizației.  

Doar că GCRS n-are alte surse de finanțare și trăiește exclusiv din banii donați de părinții studenților, așa că, practic, studenții ajung să-și plătească facturile singuri. 

„Nu părea făcătură la prima vedere”, susține Alex. 

Când a văzut că în prima etapă de recrutare trebuie să filmeze un videoclip de cinci minute în care face pe jurnalistul, încă nu era foarte convins că vrea să treacă prin asta. A primit telefon de la Dragoș Henriett Doicu cu vreo două zile înainte de termenul de livrare a clipului.

Alex spune că i s-a părut un om prietenos. 

„Mi-a explicat care e treaba cu ONG-ul și în final m-a convins să fac clipul ăla. Atunci depunea mai mult efort să convingă oamenii să vină în organizație. Apoi a început să folosească o mână de fier, adică dădea oamenii afară doar ca să-i sperie și îngrijoreze, iar ulterior îi aducea înapoi. Iar când depinzi de banii ăștia, te sperii”, relatează Alex pentru PressOne.

A făcut clipul și a trecut în etapele următoare ale procesului de recrutare. Până în acest punct, nu i-a zis nimeni că organizația nu dispune de fonduri proprii și că, la un moment dat, i se vor cere bani. Nici Dragoș Doicu, nici cunoștințele care-i spuseseră despre ONG. A aflat de donație abia în Olanda, prin octombrie 2021, când a început facultatea. Atunci Dragoș i-ar fi explicat că din toate donațiile se face o „ciorbă” ce este lungită de la un student la altul. 

„Mi-au zis că până ajung banii trimiși de mine la ei, plățile mi se vor face din ciorba altcuiva, adică de la alt student care a donat”, explică tânărul. Alex n-avea banii de donație, pentru că nu provine dintr-o familie înstărită.

A avut noroc cu părinții unui fost coleg de liceu, care au fost de acord să-i ofere 570 de euro. Banii au ajuns la mama lui, care ulterior a făcut donația solicitată de ONG. 

ONG-ul românesc din Suedia cere „plugușorul”: o donație de 500 de euro 

Când Alex a ajuns în Olanda, i s-a promis că va începe să primească beneficiile DUO din primele luni. Dar a încasat primii bani abia în februarie. Timp de patru luni a trăit din cei 2.000 de euro cu care venise inițial în Olanda. Dacă nu era o colegă de facultate care să-i dea de mâncare, Alex spune că ar fi murit de foame. 

A avut și mult ghinion, susține el. De exemplu, când era în discuții pentru a-și deschide PFA în Olanda, Doicu a vrut să vadă dacă-l poate pune să deschidă unul care nu plătește TVA, așa că demersurile au întârziat și din cauza asta. 

„Într-un fel, se folosesc de tine și pentru a experimenta un pic”, e de părere tânărul. 

Până la urmă, și-a deschis PFA-ul, a încasat prima plată și a început să primească și DUO din partea statului olandez. Alex își vedea de facultate, iar când avea puțin timp liber ajuta și ONG-ul să-și automatizeze o parte din procese. 

Însă, după ce a început să ia bani de la DUO, Dragoș Henriett Doicu i-a cerut și o a doua donație. Apoi a urmat discuția despre contribuția unică pe care liderul ONG-ului o numește „plugușor” și pe care o cere de la fiecare student, sub pretextul că din acești bani sunt plătite chiriile și utilitățile sau sunt ajutați studenții care nu se descurcă. Alex n-avea de unde să scoată 500 de euro în momentul respectiv (valoarea „plugușorului”), așa că prima oară a dat doar jumătate, 250 de euro. 

Și pentru că a întârziat câteva zile cu plata, Dragoș l-a amenințat că-l dă afară. Speriat, studentul român s-a mobilizat să facă rost de bani cât a putut de repede. Viitorul lui în străinătate depindea de asta. Restul de 250 de euro i-a trimis tot cu întârziere. Tatăl său avea COVID, dar și arsuri de gradul 2 pe picioare. Încercase să stingă flăcările dintr-o clădire, așa că ajunsese în stare critică la spital. 

„Avea imunitatea la pământ. Mama nu avea bani, așa că i-am trimis eu, ca să-i facă niște perfuzii și ce mai trebuie ca să-l ajute. I-am trimis 200-300 de euro”, își amintește Alex. Când a văzut că întârzie din nou cu plata, Dragoș „i-a făcut scandal”, relatează tânărul. 

„I-am zis «murea tata, dacă nu-i trimiteam banii ăia». Mi-a reproșat că nu i-am spus despre ce este vorba și că nu avea de unde să știe, dacă nu comunic. Până la urmă a cedat cu jumătate de gură, dar a zis să nu uit de tot de bani, că el trebuie să plătească sediul din Olanda”.

Proprietarul spațiului care găzduiește sediul ONG-ului din Olanda susținea la începutul lunii august că Dragoș Doicu n-a plătit chiria de 8-9 luni.

Doicu îi propune studentului român să se mute în Suedia cu el

Lucrurile s-au calmat și, după un timp, Dragoș Henriett Doicu i-ar fi propus lui Alex și iubitei sale să vină cu el în Suedia. Tânărul susține că i-ar fi îndemnat să se mute cu facultatea acolo și le-ar fi promis că-i va angaja în cadrul departamentului de IT al ONG-ului. „S-au lăudat că au buget și că ne fac pensii private”, își amintește tânărul. Pe lângă asta, Doicu le-ar fi promis celor doi și că-i face membri cu acte în regulă ai ONG-ului.

I-a convins. Alex și partenera sa și-au făcut bagajele și au plecat spre Suedia. Odată ajunși acolo, au descoperit că ONG-ul are sediu într-o clădire pusă la dispoziție de municipalitatea din Trelleborg, unde GCRS-ului i-au fost repartizate câteva camere. Tot atunci a descoperit și că nu există un departament de IT.

„Ne-au spus că au departament de IT, că vom fi repartizați. Că eu o să mă ocup de departamentul de IT și de programe. Nu exista de fapt niciun departament de IT”, susține Alex. 

Dragoș Doicu neagă acuzațiile

Contactat de PressOne pentru a-și prezenta punctul de vedere, Dragoș Doicu neagă că i-ar fi ademenit pe Alex și prietena sa în Suedia, dar și faptul că cei doi ar fi lucrat câteva luni în incinta biroului de acolo. Bărbatul susține că cei doi s-au mutat cu facultatea din proprie inițiativă și că „au dat pe la sediu” doar de câteva ori, pentru colaborări punctuale.

„În ceea ce-l privește pe Alex, să știi că nu este treaba mea, ci este treaba colegilor care au fost aici. El și cu încă o fată au luat decizia să vină să studieze în Suedia. Au vrut să facă parte din activitatea noastră, dar nu își făceau treaba. Și știu că a fost o discuție între ei doi și una dintre colegele de aici. Ei bine, s-au certat. Mai departe de atât nu am ce să spun despre acest caz, că nu m-am ocupat eu”, precizează Doicu pentru PressOne.

Capturile de ecran puse la dispoziție de Alex spun altă poveste. În ele se vede cum ONG-ul le scria la jumătatea lunii martie a anului trecut că le va căuta cazare în Suedia celor doi studenți români.

Pe 21 martie, contul de Facebook Gcrs Ong Studentesc îi scrie lui Alex „azi trebuie să împachetezi, mâine suntem la tine, lasă-mi mesaj când poți vorbi”. În următoarea zi, același cont îl anunță pe tânăr că în trei ore ajunge în Eindhoven și îl întreabă dacă a terminat cu împachetatul.

Confruntat cu aceste capturi de ecran, Doicu pasează responsabilitatea către colegii din ONG, lăsând de înțeles că mesajele văzute de PressOne ar fi fost scrise de alte persoane care aveau acces la contul de Facebook. De asemenea, bărbatul refuză să spună, concret, dacă a fost în Olanda să-i ia pe Alex și prietena lui, sub pretextul că este o chestiune privată, nu de interes public. 

„Nici nu infirm, nici nu confirm”, spune Dragoș Doicu.

Cum trăiesc oamenii din GCRS din banii studenților români 

Odată ajuns în Suedia, Alex a descoperit că ONG-ul n-o duce tot timpul strălucit din punct de vedere financiar. El relatează că Dragoș Doicu așteaptă uneori cu sufletul la gură  „să-i mai intre o donație sau un plugușor”, pentru că altfel n-ar avea din ce să trăiască. 

Într-un interviu acordat publicației PressOne la începutul lunii august, Dragoș Doicu susținea că în buzunarele lui nu ajunge nici măcar un cent din banii donați de studenți ONG-ului. Afirmație de care nu se dezice nici până în ziua de astăzi. În același interviu a spus că primește bani de la statul suedez, 20 de euro pentru fiecare student pe care-l reprezintă prin GCRS. 

Alex îl contrazice și susține că trăiește exclusiv din banii primiți de la studenți. Lucru pe care-l l-ar demonstra și facturile emise de ONG către Dragoș Doicu, soția sa și alți membri ai ONG-ului. 

În data de 20 decembrie 2020, ONG-ul l-a plătit pe Dragoș Doicu pentru „servicii jurnalistice” în valoare de 20.500 de coroane suedeze (1.725 de euro), iar pe Laura Doicu pentru servicii de aceeași natură în valoare de 33.750 de coroane suedeze (2.840 de euro). Cei peste 4.500 de euro au fost extrași de familia Doicu prin contractele PFA pe care și le-au făcut cu asociația.  

Într-un punct de vedere transmis telefonic, Dragoș Doicu susține că facturile văzute de PressOne sunt „făcături”. El spune că formatul facturilor din Suedia este public și oricine poate scrie orice într-un astfel de template. De asemenea, bărbatul insistă că Alex ar fi luat numerele de înregistrare de la alte facturi, care ar fi publice, și le-a atașat numelui său, pentru a părea că șeful ONG-ului căpușează bugetul organizației. 

„Totul e public în Suedia. Nu e ca și cum nu știi numărul de înregistrare, dacă ai fost în Suedia”, se apără Doicu. 

Alex spune că nu doar Doicu și soția sa trăiesc din acești bani. Cât a fost acolo, în birou mai lucrau, pe lângă Dragoș Doicu, alți doi studenți aduși din Olanda și o fostă studentă care a intrat în ONG acum mai mulți ani. Toți mâncau, la propriu, din banii studenților, susține tânărul. 

Mâncarea ar fi fost cumpărată de cea mai veche angajată a biroului, iar unul dintre studenții proaspăt sosiți din Olanda o gătea.

„Așteaptă să intre o donație ca să cumpere mâncare de la magazin. Și el, și Laura, și fiica lui. Care are consolă Playstation de ultimă generație și alte nebunii. Se lăuda că elevii de la școala fiicei lui doreau să lucreze la el la firmă când vor fi mari. (…) Când Laura, soția, a vrut canapea, a luat canapea din banii studenților”, susține Alex într-un interviu acordat PressOne.

ONG-ul nu poate justifica nici achiziția unor autoturisme

Alex și alți studenți cu care a discutat PressOne și care au vrut să-și păstreze anonimatul  acuză că tot din banii tinerilor români ar fi fost cumpărate și cele trei autovehicule care figurează pe numele GCRS-ului: două mașini Ford (una tip dubă) și un Mercedes-Benz. 

Doicu răspunde că le-a achiziționat cu ajutorul Aqua Carpatica, firmă care ar fi sponsorizat, în urmă cu mai mulți ani, ONG-ul. Într-un punct de vedere transmis la solicitarea PressOne, Valentina Vesler, reprezentanta companiei, susține că Aqua Carpatica a ajutat ONG-ul doar cu echipament de televiziune dat în comodat, printr-un contract semnat în martie 2016. Mașinile ONG-ului au fost înregistrate în anii 2020 și 2021. 

Doicu neagă, de asemenea, că mașinile înregistrate pe numele organizației pe care o conduce ar fi folosite în scop personal. Potrivit legislației sudeze, utilizarea lor în acest mod ar veni la pachet cu o serie de limite și taxe. 

„Dacă cineva are această informație, că le folosesc în scop personal, să o divulge autorităților. Și ele decid. Și apropo, am fost verificați pe fiecare chestiune”, se apără bărbatul.

Povestea DUO a continuat și în Suedia. Studenții români se trezesc cu datorii de mii de euro

Alex mai susține că el, partenera lui și ceilalți doi studenți sosiți din Olanda au fost puși să încaseze în continuare DUO de la statul olandez, pentru a-și plăti parte din chirie, chiar dacă nu mai participau la cursuri și se mutaseră cu facultatea în altă țară. 

Doicu le-ar fi spus că nu contează atât de mult dacă se lasă de facultate în Olanda și continuă în Suedia, deoarece li se va prescrie jumătate din suma încasată și vor trebui să returneze doar cealaltă jumătate.

Ulterior, după ce a părăsit GCRS, Alex a aflat că nu i se va prescrie nimic. Astăzi are de dat înapoi 12.000 de euro. 

„Ne-a pus să dispărem ca măgarii în ceață, nu ne-a lăsat să spunem nimic la nimeni. (…) Am pierdut tot ce am făcut în Olanda și am venit la o facultate din Malmo.” 

Doicu neagă că i-ar fi cerut vreodată cuiva să solicite DUO în continuare. Bărbatul spune că pentru a beneficia de această formă de ajutor din partea statului olandez trebuie să ai contractul de colaborare (freelance) activ, iar odată ce pleci din Olanda și nu mai ai adresă acolo, ți se închide automat PFA-ul și orice sprijin financiar încetează. 

În practică, acest lucru nu se întâmplă peste noapte, iar extrasele de cont puse la dispoziție de Alex reporterului PressOne arată că tânărul a beneficiat de DUO în fiecare lună petrecută la sediul din Suedia.

Cum e să lucrezi pentru GCRS

Când au ajuns în Suedia, Alex și prietena lui au fost cazați timp de o lună într-un Airbnb situat undeva lângă mare, „într-o casă bătrânească”. Erau duși la birou de fosta studentă ajunsă om de bază în organizație, cu o mașină luată prin ONG. Viețile lor se învârteau aproape exclusiv în jurul GCRS-ului și depindeau întru totul de organizație. 

Pentru început, șeful ONG-ului i-a pus să se ocupe de „contabilitate”, adică să facă ordine printre mii de facturi primite de la sute de oameni, timp de câțiva ani. 

„Din afară poate pare mai bine organizat, dar lucrurile arătau foarte peticite când am ajuns acolo”, relatează Alex.

Munca administrativă ar fi fost delegată celorlalți din birou, susține tânărul. Alex spune că dacă tăceai și-l lăsai doar pe Dragoș să vorbească, era liniște. Dacă cineva îndrăznea să comenteze ceva sau să ridice vreun semn de întrebare în legătură că modul de operare a ONG-ului, ieșea scandal. De exemplu, când Alex îi reproșa că nu face plățile studenților, Doicu i-ar fi răspuns de fiecare dată că nu înțelege cum funcționează GCRS-ul.  

Tânărul mai spune că Doicu avea obiceiul de a-i trasa sarcini într-un mod foarte haotic. „Dacă visa ceva noaptea, ziua următoare dădea ordinul”, susține studentul. De exemplu, la un moment dat bărbatul ar fi venit cu ideea de a face o aplicație care să urmărească cursul valutar de la bancă, astfel încât plățile studenților să fie făcute doar în zilele în care nu ar fi ieșit pe minus din cauza cursului. 

„Voia să urmărească cursul valutar, iar lângă donațiile fiecărui student să fie afișată diferența dintre cursul valutar de când a făcut respectivul donația și cel din ziua în care face Dragoș plata. Zicea că face plăți doar când ieșea pe plus”, susține tânărul. De asemenea, Alex neagă că banca din Suedia ar fi perceput comisioane de 20-30 de euro în momentele în care intrau donațiile studențiilor în contul ONG-ului. Doicu s-a folosit însă de acest pretext pentru a-i plăti pe studenți cu 20-30 de euro în minus față de sumele primite ca donații.

„Maxim dacă au o coroană comision. Care înseamnă 50 de bani. Le-am văzut actele de la bancă, că a trebuit să facem curat, să punem fiecare factură cu fiecare dovadă de la bancă una lângă alta, pe mai multe luni, pentru un an întreg”, susține Alex.

Mai târziu, când a trebuit să facă lucruri din aria sa de expertiză, studentul spune că-i era foarte greu să-și ducă sarcinile la bun sfârșit. Cum era încă pe băncile facultății, nu un programator cu experiență, fiecare sarcină din sfera programării necesita o documentare prealabilă. Practic, Alex învăța din mers, muncind. Însă rareori era lăsat să-și ducă treaba până la capăt, pentru că lui Doicu îi veneau constant alte și alte idei. 

La un moment dat, l-a pus inclusiv să caute clanțe ce pot fi controlate de la distanță, pentru niște sedii pe care avea de gând să le folosească în România.  

„Criteriile lui Dragoș erau foarte specifice. Mai avea puțin și mă punea pe mine să inventez clanța de care avea el nevoie”, se amuză astăzi tânărul.

Șeful ONG-ului ar fi devenit agasat de faptul că Alex punea întrebări incomode legate de moralitatea schemei de finanțare. Atunci când l-a dat afară, în august 2022, i-a reproșat că vorbește organizația pe la spate – concluzie la care ar fi ajuns după ce studentul i s-a plâns unei colege de ce se întâmplă în GCRS. 

Potrivit lui Alex, Doicu controla foarte atent informațiile care ieșeau în afara organizației. De exemplu, când studentul și partenera sa au ajuns în Suedia, le-ar fi lăsat de înțeles că n-au voie să facă poze cu ei acolo, ca să nu vadă ceilalți colaboratori ai GCRS-ului ce fac și unde sunt. Alex susține că le-ar fi impus limite inclusiv în comunicarea cu părinții lor. 

„Zicea că nu vor înțelege ei ce face GCRS. De exemplu, când a făcut grătar de Paște, nu m-a lăsat să fac poze. Le-am făcut pe ascuns, ca să le arăt alor mei că nu mor de foame”, continuă tânărul.

Amăgit cu promisiuni mari, apoi lăsat să facă foamea

După ce au fost dați afară, cei doi tineri au trăit din puținii bani puși deoparte și din ce le mai trimiteau părinții. Au existat luni în care nu și-au permis nimic altceva în afară de mâncarea de bază. 

„Și aia calculată, ca să nu cheltuim prea mulți bani.”

Astăzi, Alex și partenera sa sunt practic blocați în Suedia. În Olanda nu se pot întoarce, ca s-o ia de la capăt cu facultatea și să-și sacrifice alți ani din viață. Trag amândoi să termine cursurile începute în Suedia.

Relatează că e greu, dacă nu-și găsesc ceva de lucru. În Olanda, susține Alex, se găseau ușor unele locuri de muncă. A lucrat și ca livrator acolo. În Suedia, printre altele, limba este un impediment major. În plus, experiența trăită la ONG-ul condus de Dragoș Henriett Doicu l-ar fi lăsat pe Alex cu o stare generală de anxietate. 

„Nu știu cum au trecut lunile astea pe lângă noi și nu știu cum am rezistat. Am trăit de la lună la lună, de la săptămână la săptămână și nu știm cum să ne descurcăm. De când suntem aici, n-am îndrăznit să deschidem gura. La cât de impulsiv e Dragoș, mi-e teamă că mă trezesc cu el la ușă, că face scandal. Când văd o mașină care seamănă cu a lui, mă sperii”, își încheie studentul român mărturia.