Mesianism sau furtuna perfectă? 9 explicații pentru victoria lui Călin Georgescu la primul tur al alegerilor prezidențiale

Cu toții suntem surprinși de rezultatele de la primul tur al alegerilor prezidențiale; într-atât încât această surprinză poate să ia proporții mistice sau chiar mesianice, cum pare că ne și încurajează unii să credem. Tocmai pentru că mesianismul și politica duc inevitabil și invariabil la dezastru, aș vrea să notez câteva idei, în ideea de a spune că, da, rezultatele sunt șocante, dar au explicații și, de cele mai multe ori, explicațiile sunt destul de simple.

Drumul prin care Călin Georgescu a obținut peste 2 milioane de voturi a fost înlesnit și de niște lucruri pe care le știam deja, care au format o furtună perfectă de circumstanțe. 

1. Există un incontestabil val global anti-incumbent

În 2024 au fost alegeri în 74 de state, pentru 3.7 miliarde de cetățeni. Aproape fără excepție, politicienii la putere au avut rezultate în scădere. Epoca post-COVID a generat extrem de multă tensiune, ce a dus la sancționarea partidelor la putere de peste tot.

În România, asta s-a manifestat prin depunctarea masivă a partidelor ce au fost la putere în ultimii ani, în primul rând PSD și PNL. După ce la alegerile locale obținuseră cam 48% din voturi, PSD și PNL au obținut doar puțin peste 25% la alegerile prezidențiale. În toate alegerile prezidențiale de după 1990 până acum PSD și PNL (sau echivalentul său de dreapta) au obținut cel puțin 55-60% din voturi. Valul de schimbare a lovit grav și în România și l-a afectat în primul rând pe Marcel Ciolacu. 

2. Mai toți candidații la alegeri au fost neobișnuit de slabi

Și candidații înșiși, dar și partidele. Nu voi da exemple, că le știți deja. Asta a făcut ca opțiunile de vot să fie mai fluide ca oricând. Atunci când toți sunt slabi, ți-e aproape indiferent dacă iese unul sau altul. Soliditatea votului scade. În mod tradițional, când alegătorul nu este foarte atașat de un ales, există riscuri de absenteism.

În schimb, am avut o prezență chiar respectabilă pentru cât de slabă a fost campania. Mulți oameni au votat, dar s-au ghidat în primul rând după criteriul „să nu fi fost la putere”. Deci, nu candidatul PSD, nu candidatul PNL și probabil au fost afectați și candidații foști PSD, precum Mircea Geoană. 

3. Creșterea faliei ideologice tradițional – progresist

Ideea mare din spate este că partidele nu se mai diferențiază după falia economică stânga-dreapta, dar și după o falie socio-culturală perpendiculară, unde în partea de sus avem grupul de idei Green/Alternative/Libertarian (GAL), iar în partea de jos avem grupul de idei Traditionalist/Authoritarian/Nationalist (TAN). 

Logica din spate este că tinerilor le pasă mai mult de axa asta decât de axa tradițională stânga-dreapta. Aici mapăm părerea despre minorități sexuale, despre imigranți, despre feminism versus valori tradiționale, etc. Iar pe axa asta, PSD și PNL nu sunt diferiți și sunt oarecum la centru; polii acestei axe sunt USR/REPER/SENS în partea spre GAL și AUR/SOS/Călin Georgescu pe partea de TAN. Și asta se vede în mobilizare, iar cazul din România va deveni unul de manual.

Conform exit-poll-ului CIRA, aproape 80% dintre tinerii 18-24 au votat pentru polii acestei axe și sub 10% din voturi au mers către PSD și PNL, polii relativi ai axei stânga-dreapta. Cifra scade la 70% pentru 25-34 și tot așa până când situația se inversează în rândul alegătorilor mai în vârstă, unde la grupul peste 65 de ani aproape 60% dintre voturi sunt pe axa stânga/dreapta, respectiv PSD/PNL și Ciolacu/Ciucă.

De altfel, singurii care și-au depășit bazinele electorale „de partid” au fost candidații USR și AUR/SOS. Inutil de spus, aceeași dinamică se regăsește și în Germania, unde axa GAL/TAN este între Verzi de o parte și AfD de partea cealaltă, sau în alte țări din Europa de Vest.

4. Pe lângă factorii structurali, am avut și farmec „local”

Fix în ultima săptămână-două de campanie, liderul din sondaje Marcel Ciolacu a avut „ghinionul” de a păți povestea cu avionul privat spre Nisa, apoi cel spre Madrid, plătite de Nordis. Neinspirat, liderul din sondaje spune că e o minciună, deși apar în ambele cazurile documente de zbor. Lucruri de genul acesta ustură destul de tare, mai ales în rândul tinerilor, care consumă știri și înțeleg destul de ușor minciuna, ceea ce probabil „adâncește” mutarea lor de la candidatul PSD către alte zări. 

5. Candidatul AUR a încasat mai tot

Ultimele luni au fost pline de luări clare de poziție împotriva lui George Simion, candidatul AUR. „Extremist”, „fascist”, etc, Simion a fost făcut în toate felurile – și probabil pe bună dreptate. Asta a activat normele sociale de a nu vota cu candidați extremiști, care există și în România. Simion a fost atât de presat de acest discurs, încât la dezbaterea cu Elena Lasconi de la podcastul lui Micutzu a vorbit de parcă devenise brusc de centru – a semi-susținut dreptul la avort, s-a prezentat ca pro-UE și pro-NATO, etc.

Toate aceste poziții le-a luat pentru a se face mai plăcut (sau măcar mai puțin detestat) electoratului non-dreapta radical. Dar pentru că opțiunile electorale au fost atât de fluide (mai ales în interiorul blocului de dreapta radicală), cei dezamăgiți că Simion nu mai e suficient de radical s-au repliat către Călin Georgescu, pe care îl știau deja. 

6. Călin Georgescu nu a fost băgat în seamă

Pentru că toate tunurile media și liderii politici mainstream s-au îndreptat către George Simion, Călin Georgescu a rămas nediscutat și nedefinit în dezbaterea politică. Nu am auzit pe niciunul dintre candidații mari spunând ceva de Călin Georgescu până cu câteva zile înainte de vot; media a mai discutat de el, dar nimic foarte vizibil, precum interviurile de la ProTV, emisiuni la televiziuni de știri, dezbateri.

Călin Georgescu a rămas nedefinit drept candidat de dreapta-radicală de către presă sau adversari, așa că s-a definit singur – în principal prin clipuri cringe prin social media. Acolo a fost găsit, pe de o parte, de electoratul de drepta-radicală dezamăgit că George Simion s-a mutat spre centru, iar pe cealaltă parte de electoratul care nu voia să voteze cu PSD/PNL, dar era ferm convins că orice candidat USR e cu LeGeBeTe sau alte idei prea progresiste pentru România.

Sunt ferm convins că o bună parte din alegătorii lui Georgescu, aceia care l-au ales fără să fie ei înșiși simpatizanți de dreapta radicală, nu știau mai nimic despre el în afara de ceea ce văzuseră prezentat de Georgescu însuși în social media. Numai eu am fost sunat în ultimele ore de câțiva prieteni corporatiști care îl votaseră și habar n-aveau că e anti-UE și anti-NATO. 

7. Candidatul pur TikTok nu are sens

Sunt sub 9 milioane de utilizatori de TikTok în România, dintre care o treime îl folosesc mai puțin de odată pe săptămână. Ideea că cineva poate ajunge la peste 2 milioane de voturi strict via TikTok este o exagerare evidentă.

Ar mai trebui notat și faptul că Georgescu nu a decontat niciun ban pentru promovare (inclusiv pe TikTok), pentru echipă de campanie sau alte cheltuieli în campania electorală. Chiar și în logica de TikTok, Georgescu nu a fost decât pe locul 4 în agregarea făcută pentru acest social media. Sigur, a avut un mare avantaj venit din faptul că nimeni altcineva nu-l definea, dar prin propria sa activitate este imposibil să fi obținut astfel de rezultate. Aici intervin lucruri mai puțin observabile, precum un potențial ajutor pe care acesta l-ar fi putut primi de la Rusia sau de la diverse alte interese care și-ar fi dorit un astfel de președinte în România. 

8. Unele sondaje au prins creșterea lui Georgescu, dar nu au fost crezute

Sondajul Verifield comandat de USR îl vedea pe Călin Georgescu la 10% din voturi din 20 noiembrie, însă nu a fost luat în serios. Poate pentru că mulți oameni au plecat la drum cu ideea că sondajele mint, poate pentru că nu acceptăm ideea că unii candidați pot să primească atenție abia pe final. Cum să aibă 10% atunci dacă nu a fost pe radar înainte? Păi, se poate, tocmai pentru că opțiunile de vot erau atât de slabe, iar alegătorilor le era aproape indiferent pentru cine vor vota în interiorul coordonatelor anti-incumbent și parțial anti-progresivism.

Oricum, chiar și în sondajul Verifield se vedea destul de clar că Simion și Georgescu obțineau împreună cam 28% din voturi. Cu restul ce se ascundea probabil în spatele spiralei tăcerii în votul lui Marcel Ciolacu, rezultatul final luat de Georgescu nu mai este chiar atât de mesianic.

Ce s-a întâmplat de nu l-au prins mai multe sondaje? E o discuție mai tehnică, dar motivul pe scurt a fost explicat și de Andrei Roman, de la AtlasIntel aici și aici.

Pe scurt:

1. Ne e greu să ne dăm seama cine vine la vot și cine nu vine la vot, mai ales la sondaje online;

2. Valurile de ultim moment sunt rare, dar foarte greu de interpretat;

3. Fluiditatea extremă cu care voturile se pot transfera de la un candidat la altul, mai ales în interiorul unui bloc ideologic;

4. Posibilitatea ca mulți dintre alegătorii lui Georgescu să nu se fi prezentat la vot în absența lui candidatului Georgescu, ceea ce îi face mai dificil de segmentat. La asta aș mai adăuga și eu că mai toate cercetările din ultima zi înainte de alegeri l-au arătat pe Georgescu la cel puțin 15-18% din voturi, inclusiv cea de la INSCOP. Problema este că așteptarea publicului ar fi că rezultatele sunt stabile în timp și previzibile, ceea ce nu se (mai) întâmplă în ziua de astăzi. 

9. Nu avem o majoritate tăcută anti-Occident

De fapt, nu putem să știm sigur, dar toate semnalele pe care le avem la dispoziție pare că infirmă ipoteza. Rezultatele la alegeri au generat suficient de multă atenție încât să avem mai multe cercetări ad-hoc conduse despre Călin Georgescu. Un exemplu este aici. Se vede că există niște oameni ce susțin lucruri trăznite, gen ieșirea din NATO sau UE, însă ei sunt o minoritate absolută chiar și între cei plăcut surprinși de alegerea lui Georgescu. E clar că există un grup conservator, anti-Occidental, etc, și în România, ca oriunde altundeva în Europa, însă acesta este în continuare mic.

Sunt sigur că vom mai avea și alte explicații în viitorul apropiat. Pentru moment, asta putem spune despre ce s-a întâmplat.

Particularitatea acestui moment este furtuna perfectă.

Fiecare moment electoral important are dinamici idiosincratice de acest gen, numai că de obicei ele sunt distribuite aleatoriu între mai mulți candidați. Ei, la aceste alegeri ele s-au dus toate în favoarea lui Georgescu, care sunt ferm convins că este și el surprins de rezultat.

Este important, totuși, să ne temperăm tentația de a descrie ce se întâmplă acum ca mesianic. Nu e nimic predestinat aici, ci un mare concurs neobișnuit de circumstanțe. În acest moment și aceste circumstanțe, din motivele de mai sus, mie mi se pare foarte dificil să spunem că Georgescu a primit 2 milioane de voturi pentru că toți cei care l-au votat îi susțin părerile extremiste. Și de aceea sper că, odată ce acestea vor fi clarificate, vom putea discuta altfel despre acest candidat.

Dacă depistăm și înțelegem ce a fost atipic la aceste alegeri poate încă mai avem timp să reparăm problemele și să sperăm că nu rămânem șocați și pentru următorii 5 ani.