“My school can be cool”. O școală așa cum o vrem noi

Copii hotărâți să schimbe soarta școlii lor pun osul la treabă. 

Așa arată dorința de a schimba ceva într-o țară în care lucrurile nu se schimbă, în general, prea ușor.

Dincolo de sistemul de educație învechit, cei mai mulți elevi din România nu se bucură de un spațiu modern în care să se formeze și să-și petreacă poate cei mai importanți ani din viața lor.

„My school can be cool”, un program dezvoltat de Asociația De-a Arhitectura, a început să schimbe asta. Și o face într-un mod responsabil, care ține cont de dorința și nevoile elevilor: copiii transformă singuri, prin propria viziune, spațiul în care învață. 

Teodora Vișineanu este de 16 ani profesor de arte plastice la Colegiul Național Matei Basarab și Școala Gimnazială Nr. 279. Urmărea deja de ceva timp activitățile pentru elevi organizate de Asociația De-a Arhitectura, care i se păreau inovatoare, mai ales în comparație cu ceea ce se învață în mod normal în școlile din România despre arhitectură – adică aproape nimic. 

Împreună cu școala, a aplicat la proiectul „My school can be cool”. Au fost acceptați. 

În cadrul programului, elevii identifică aspecte ale clădirii în care învață pe care doresc să le îmbunătățească. Apoi fac propuneri de proiect, pe care le vor prezenta potențialilor utilizatori. Arhitectul și profesorul sunt ghizii în acest proces.

Pentru a fi și mai motivați, elevii pot alege, din întregul proiect, o parte pe care ar putea-o reconstrui de-adevăratelea, nu doar în imaginația lor, și care se va transforma sub ochii lor, după proiectul propus chiar de ei, într-un anumit buget pe care îl au la dispoziție de la sponsorii programului.

Acum, Teodora și elevii ei urmează să se bucure de un nou spațiu de socializare, recreere și ore altfel în curtea școlii. L-au numit Hive 279.

„La orele mele îi învățam câte puțin pe copii despre evoluția stilurilor arhitecturale, la capitolele legate de istoria artei, dar modul în care este abordată arhitectura, de către arhitecții formatori din Asociație, ca înțelegere a felului în care suntem influențați de mediul construit, este cu totul altceva. Când am văzut în social media, pe pagina De-a arhitectura, apelul de a înscrie clase pentru programul „My school can be cool, în anul școlar care tocmai a trecut, am considerat că ar fi o bună oportunitate pentru școala noastră.”

„My school can be cool” vrea să îi învețe pe elevi că un rezultat bun vine după o implicare temeinică și pe termen lung, dar și cu multă muncă în echipă. În realitate, e un drum lung, pe care atât profesorul coordonator și elevii, cât și arhitectul, îl bat până la rezultatul final. 

Asta deoarece programul nu vrea să aducă doar niște îmbunătățiri trecătoare școlii, ci să conecteze discipline diverse într-un proces de design thinking și învățare prin proiect. Este o lecție de răbdare și forță, dar și un concept necunoscut sistemului educațional din România.

Munca, la fiecare dintre proiectele din cadrul programului, este împărțită în mai multe etape, mereu aceleași și la fel de importante.

Prima etapă este de trezire a atenției și a interesului copiilor pentru spațiul în care învață și identificarea nevoilor estetice, funcționale, emoționale pe care acesta nu le satisface. Se mai numește și etapa de diagnostic. În această etapă, copiii formulează idei de schimbare. Ideea pe care aleg să o implementeze în cele din urmă trebuie să răspundă cel mai bine nevoilor școlii, să fie pe măsura resurselor financiare, umane și de timp și să aibă acordul conducerii instituției.

În a doua etapă, copiii parcurg un proces de design participativ. Ei sunt clienții arhitectului. Pentru ideea pe care au ales-o, alcătuiesc pentru arhitect (și împreuna cu el) o temă de proiectare pe baza căreia acesta trebuie să realizeze proiectul. El continuă să se întâlnească periodic cu copiii, pentru a primi feedback și pentru a se asigura că răspunde cerințelor stabilite de ei prin temă.

„În acest moment al programului avem de obicei un concurs între școli pentru a stabili cine obține cele câteva premii pentru execuția proiectului oferite de De-a Arhitectura cu ajutorul sponsorilor. 

Pentru școlile câștigătoare sau cele care au obținut pe cont propriu fonduri din alte surse urmează execuția amenajării. 

Spre bucuria noastră, câteodată, echipele care nu obțin susținere financiară până în acest moment continuă să întreprindă acțiuni pentru găsirea de resurse materiale și pentru implicarea de voluntari și reușesc să-și vadă ideea realizată” ne spune Viorica Popescu, arhitect și coordonatorul proiectului „My school can be cool”.

A treia etapă? Bucuria amenajării.

Teodora Vișinescu a trecut și trece prin experiența profesorului care colaborează cu arhitectul și gestionează o astfel de transformare. Deși nu știa prea multe despre ceea ce se întâmplă în cadrul proiectului atunci când s-a înscris, și-a asumat rapid rolurile pe care le-a primit. Pentru că în cadrul proiectului și profesorii învață.

„Am coordonat la nivelul școlii toate acțiunile de fundraising pentru implementarea proiectului final, târguri, vânzare de insigne, chestionare. M-am asigurat că avem o bună comunicare pe toate căile posibile, grupuri de whatsapp, pagina de facebook a școlii, cu toată comunitatea școlară, ceea ce ne-a și ajutat foarte mult în popularizarea proiectului si strângerile de fonduri. 

Fiind un program complex, cu o durată mare de timp, au fost momente când unele sarcini de lucru păreau că pun oarecare probleme, că scot destul de mult copiii din zona de confort și, atunci, a fost oarecum provocator sa le mențin focusul pe toată perioada și să-i fac să-și depășească anumite limite. Mi-a oferit și mie unele provocări, mai ales cele legate de partea de comunicare pe toate direcțiile, noi fiind în mod normal obișnuiți să ne ocupăm de ceea ce ține strict de disciplina noastră, dar fiecare astfel de situație este de fapt o oportunitate de învățare”, explică Teodora Vișineanu.

Arhitectul: călăuza spre reușită

Ce înseamnă munca unui arhitect într-un astfel de proiect și cum poate aduce un plus de valoare școlilor din România? 

În programul „My School Can Be Cool”, prezența arhitectului este indispensabilă. El îi ghidează pe elevi în parcurgerea proceselor. Într-un fel, copiii sunt clienții săi. 

Cristina Dumitrescu are 46 de ani, s-a născut și lucrează în București și este arhitect de profesie și voluntar De-a Arhitectura din 2015. Este a doua oară când colaborează în proiectul „My school can be cool”. 

Prima dată a lucrat cu un grup de 15 liceeni. A spus „da” din nou pentru ocazia de a lucra cu elevi de gimnaziu. E o categorie de vârstă care o preocupă în acest moment, pentru că și băieții ei sunt în această etapă. Pentru ei, dar și pentru alți copii, caută modalități de a învăța prin aplicarea unor concepte, nu mecanic.

În cadrul programului colaborează direct cu elevii: ține cursuri și prezentări multimedia ale unor concepte teoretice, urmate de fiecare dată de explorarea spațiilor școlii pentru exemplificare, construiește machete de studiu ale clasei, școlii și curții. 

„E un program care cere ceva experiență în lucrul cu copiii. Trebuie să fii conștient că lucrezi cu ei într-un mod cu care ei nu sunt obișnuiți – învățarea prin proiect cere răbdare pentru că nu ai un răspuns imediat. E un proces de durată iar ei, pe parcurs, își mai pot pierde interesul. Pe de altă parte, tocmai demersul îndelungat le dă ocazia să își găsească locul unde să intervină constructiv și corespunzător abilităților și preferințelor proprii.”, explică ea. 

Astăzi, Cristina Dumitrescu își concentrează atenția asupra Hive 279 – un pavilion pentru ore afară. A rămas impresionată pe parcursul derulării programului de dorința elevilor și a profesorilor din școală de a susține demersul. Târgurile la care au participat în număr foarte mare atât copiii, cu lucrări personale, cât și profesorii organizatori, au avut un real succes financiar: s-au strâns peste 11.000 lei, care vor finanța transformările imaginate de copii. 

Dovada că cei mici au o dorință de fier și vor să schimbe locul în care își petrec mare parte din timp.

Inițiativa „My school can be cool” deschide o ușă către o nouă perspectivă asupra procesului educațional. Una care cere ca spațiul unde elevii își desfășoară activitatea și se formează ca viitori adulți să fie unul potrivit. Pentru că spațiul afectează atât prestația profesională a cadrelor didactice, cât și starea de bine a copiilor. 

Așa că vocea lor contează și trebuie ascultată.

—

“My school can be cool” a fost ales printre cele 11 proiecte câștigătoare ale concursului de granturi Raiffeisen Comunități 2021. 

În 2022, organizațiile non-guvernamentale și instituțiile publice de învățământ își pot înscrie proiectul educațional în concursul de granturi Raiffeisen Comunități până pe 25 iulie, ora 17:00.

10 proiecte finaliste pot obține o finanțare în valoare de 50.000 de lei, dar și acces într-un program de mentorat și de dezvoltare organizațională, desfășurat împreună cu Asociația pentru Relații Comunitare.Mai multe detalii aici: granturi.raiffeisencomunitati.ro