Nașterea în România. De ce tot mai multe femei evită maternitățile de stat și plătesc mii de lei clinicilor private

Larisa* a născut anul trecut în județul Brăila, la o maternitate de stat, în regim de urgență. Povestea ei e una comună în comunitățile de mame: asistentele, povestește ea, îi vorbeau răstit, a fost tratată superficial și criticată pentru că nu suporta durerea travaliului. „Am învățat să nasc doar cu doctorul”, susține tânăra. Moașele și asistentele au lăsat-o singură în timpul contracțiilor înainte de naștere. „Ce e așa wow, că până la urmă naști, nu ești prima”, își amintește că i-ar fi spus una dintre moașe înainte de a pleca.

La trei săptămâni de la externare s-a întors în spital de urgență. Au văzut-o trei medici diferiți, dar abia al treilea i-a descoperit problema: după naștere, asistentele uitaseră un pansament de 30 de cm în canalul vaginal, care s-ar fi infectat în cele trei săptămâni. 

„Abia la al treilea medic, îți dai seama? Eram la un pas să fac septicemie”, susține tânăra. 

***

Pentru Larisa, ca și pentru multe alte femei din România, deficitul de infrastructură medicală de stat, cât și atitudinea cadrelor medicale au influențat profund experiența nașterii. Astfel, deși a da naștere în sistemul public este gratuit, tot mai multe femei aleg să nască în sectorul privat, unde costurile pot ajunge la câteva zeci de mii de lei. De ce?

• Pentru că bugetul alocat de statul român pentru analizele de urmărire a sarcinii este în continuare insuficient, iar infrastructura medicală poate deservi doar un număr limitat de paciente lunar. Media unei nașterii în regim privat poate începe de la 6 mii de lei pentru o naștere vaginală și ajunge și până la 18 mii de lei, pentru o cezariană.
• De partea cealaltă, deși nașterea într-o maternitate de stat rămâne principala opțiune a mamelor din România, fiind în totalitate gratuită, implică uneori compromisuri de igienă, de intimitate și de calitate. Rețeaua de servicii medicale este centralizată în orașe mari, punând în dificultate mamele din zona rurală. 
• 25% dintre femeile care nasc în fiecare an în România ajung să ia contact cu un cadru medical abia în travaliu, explică pentru PressOne, Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame. 

PressOne a discutat cu medici specialiști, reprezentanți ai societății civile și mame care au născut recent, pentru a trece în revistă condițiile pe care le oferă maternitățile de stat vs cele private mamelor din România și sub ce condiții. 

Liste de așteptare de trei luni pentru o consultație 

În România, toate femeile însărcinate pot beneficia de analize lunare și asistență gratuită la naștere, decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate. După confirmarea sarcinii de către un specialist, pacienta are dreptul la o consultație pe lună până în luna a șaptea de sarcină. Apoi, pachetul de bază include câte două consultații.

În realitate, obținerea acestor programări este deseori un proces complicat. 

Locurile pentru consultații decontate se ocupă rapid, iar pacientele ajung adesea pe liste de așteptare de până la trei luni, chiar dacă sună la prima oră a dimineții, la început de lună.

Această realitate face ca multe viitoare mame să se confrunte cu o decizie dificilă: să aleagă confortul unei clinici private, care poate costa mii de lei, sau să aibă încredere în sistemul de stat, gratuit, dar adesea cu servicii limitate? De fapt, dincolo de facilitățile ambelor părți, majoritatea femeilor își doresc, în primul rând, să se simtă în siguranță.

Iolanda* este una din mamele care a plătit mii de lei în regim privat pentru consultații și ecografii, pentru că nu găsea disponibilitate într-o maternitate de stat. Are 30 de ani și a născut în urmă cu trei ani, în perioada restricțiilor pandemice, într-o maternitate publică din București. A ales să nască la stat pentru că a descoperit că are un chist ovarian, care ar fi generat taxe suplimentare la privat, crede ea.

La stat s-a programat doar pentru morfologii, adică un set de ecografii amănunțite a evoluției sarcinii. În total a cheltuit 3.100 de lei pe ecografiile de rutină, teoretic incluse în pachetul de bază oferit de asigurarea de sănătate.  

„Se fac trei morfologii în sarcină, sunt niște ecografii mai speciale, care costă mai mult decât o ecografie normală, sunt 700-800 de lei. Mi-am făcut o programare cu câteva luni și le-am făcut la o maternitate de stat, cu bilet de trimitere. Numai că locurile se epuizau foarte repede. Sunam dimineață de tot și cu trei luni înainte îmi făceam o programare”, povestește Iolanda*. 

Fondul pentru analizele decontate din timpul sarcinii poate fi suplimentat, după caz, la recomandarea medicului sau dacă starea de sănătate a pacientelor se înrăutățește, conform ultimelor modificări legislative din iunie 2023. 

Printre analizele decontate se numără: testări pentru depistarea HIV, a hepatitelor cronice B și C și a sifilisului, evaluarea infecţiilor cu risc pentru sarcină, examen Babeş-Papanicolau, screening prenatal și ecografie pentru depistarea anomaliilor fetale. 

În sectorul privat, mamele beneficiază de un set de analize de laborator de rutină, fără întârzieri. În plus, mamele beneficiază de trusă pentru medicamente și consumabile, servicii de supraveghere, îngrijire, consiliere în alăptare, consiliere psihologică, cazare în rezervă și produse cosmetice pentru igienă. „Practic găsești tot ce nu îți imaginezi că primești la stat”, crede Teodora, una dintre mamele care a născut în mediul privat. 

Monitorizarea sarcinii la privat este o practică comună în rândul pacientelor, crede Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame, pentru că acolo nu sunt condiționate de timp, ceea ce le dă ocazia sa prevină mai multe riscuri. 

„Noi trebuie să facem minim un set de analize ca să putem să preîntâmpinăm complicații potențial catastrofale. Nu mă ajută să pun gravida pe drum în fiecare lună timp de 6 luni de zile ca să prindă săraca o baterie de analize gratuite. Pentru că s-ar putea să constat că are o problemă majoră de sănătate care ar fi indicat întreruperea de sarcină și să nu mai am ce să-i fac”, afirmă Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame. 

Credite la bănci pentru nașteri la privat

Problema infrastructurii publice pentru mame rămâne actuală și cu implicații serioase mai ales în mediul rural, unde 25% dintre femeile care nasc în fiecare an în România, ajung să ia contact cu un cadru medical abia în travaliu, explică pentru PressOne Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame.

„S-a rarefiat și centralizat rețeaua de servicii medicale în marile orașe și nu mai există rețea de policlinici și spitale de comună. A scăzut foarte mult adresabilitatea. Și nu au bani de transport. Sau nu au cu cine să-și lase restul copiilor pe care-i au acasă”, explică Măiță. 

În orașele mici, mamele reclamă lipsa de interes a cadrelor medicale și comentariile răutăcioase. Le e teamă să nu fie umilite. 

Iar din cauza frecvenței acestor situații, se creează teama că în toate maternitățile de stat este la fel, și nașterea la privat devine mult mai liniștitoare, crede Ana Măiță. „E vorba de mici incompetențe, mici delăsări profesionale, tot felul de astfel de neajunsuri umane minore, dar care se adună, și într-o instituție cum e un spital, creează acest climat neprietenos cu mamele.”  

Astfel, unele femeile recurg la împrumuturi bancare pentru a putea naște în sistem privat, din teama că nu vor fi tratate cu demnitate sau că vor fi judecate pentru alegerile lor. 

„Am rămas șocată să văd foarte mulți oameni de condiție financiară destul de modestă care fac credit la bancă, sau folosesc credite de la IFN-uri, ca să poată să încheie un contract de asistență la naștere cu o maternitate privată. Sunt mulți oameni care plătesc după aia credite de nevoi personale ani de zile, pentru că au dorit să fie tratați un pic mai bine la naștere”, povestește președinta Asociației Mame pentru Mame.

„Condițiile de la o maternitate privată și una de stat nu se compară”

Cererea pentru nașteri în mediul privat este în continuă creștere, chiar dacă de-a lungul timpului s-au îmbunătățit și condițiile din maternitățile publice, remarcă specialiștii pentru PressOne. Experiența mai multor mame din România arată că cererea este explicată de un cumul de factori: lipsa echipamentelor de bază, neglijența în actul medical și lipsa de empatie a cadrelor medicale, care se reflectă în maniera de interacțiune cu pacientele. 

 „Frica asta răspândită de spitalele de stat a împins pacientele, psihologic, să nu își mai dorească să nască la stat. A scăzut foarte mult natalitatea în maternitățile de stat și e clar că e vorba de un declin, dar aici intervine și faptul că nu se investesc bani în maternități”, explică Raul Cherecheș, obstetrician. 

Raul Cherecheș, medic specialist, care a lucrat pe secția de ginecologie obstetrică în maternitățile de stat, dar și în sectorul privat, consideră că „condițiile nu se compară între o maternitate privată și una de stat”. Diferențe se văd mai ales în materie de infrastructură, dar și în atitudinea cadrelor medicale. 

De exemplu, nu sunt rare situațiile în care lipsesc echipamente de bază dintr-o secție de obstetrică dintr-o maternitate publică, pe care, uneori le cumpăra pacienta, alteori direct medicii. 

„Nu aveam teste de sarcină. Nu aveam fire pentru sudură. Trimiteam pacientele cu rețetă să și le cumpere singure. Nu aveam acces la analize și asta se întâmplă în majoritatea maternităților care nu sunt parte dintr-un spital monobloc. De exemplu, nu puteam să fac un test de sarcină din sânge, nu aveam acces la el. Trebuia să trimit pacienta în privat să-și facă. În sala de naștere nu aveam ventuze. Iar, de multe ori, când consultam în ambulator, puneam bani să ne cumpărăm hârtie de unică folosință pentru ca pacientul să se așeze pe pat, să îl pot consulta”, explică Cherecheș. 

Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame este de altă părere. Diferențele dintre stat vs privat ar consta de fapt, în condițiile de spitalizare mai bune și nu în calitatea actului medical. 

„Diferența între maternitățile private și publice nu mai e efectiv în serviciile medicale. Serviciile medicale sunt aproape identice. Mare diferență sunt condițiile hoteliere. Deci faptul că o maternitate privată are mai multe resurse să investească în modul în care arată o rezervă, calitatea mobilierului medical, cât de bine e amenajată o baie, curățenie. Adică lucruri care nu au de a face, de fapt, cu experiența efectivă a nașterii”, completează președinta Asociației Mame pentru Mame. 

În plus, alte mame se orientează spre un spital de stat strict din motive practice și prevenție: „Dacă se întâmplă o complicație într-o maternitate privată, exceptând cele foarte mari, pacientele sunt transferate tot la spitalul de stat. Ceea ce este absolut absurd. E clar că e defect sistemul”, spune pentru PressOne Cherecheș. 

Astfel, mamele sunt puse în situația în care trebuie să aleagă răul mai mic. Apelează la serviciile de stat pentru ca au aparatură necesară în cazul complicațiilor, dar, uneori, se expun unui tratament umilitor, pentru a naște în siguranță. Există încă o diferență vizibilă în felul în care sunt tratate pacientele în funcție de regimul public vs privat, crede Cherecheș. „La privat este o atitudine normală, mereu zâmbitoare, iar la stat oamenii sunt repeziți. Au tot felul de comentarii -precum «hai, suie-te pe masă, acum urli de durere, dar când ai făcut copilul, n-ai urlat». Le-am auzit foarte mult timp, din foarte multe guri”, afirmă medicul specialist în obstetrică. 

„Și maternitățile au o vârstă” în România

Pentru Teodora*, o tânără din județul Timiș, zvonurile și poveștile nefericite ale mamelor care au născut într-o maternitate de stat au îndemnat-o spre mediul privat, unde sunt „mulți doctori buni”. 

A născut la 50 km de casă, în Arad, pentru că era mai ieftin, chiar dacă avea câteva opțiuni și în localitatea de proveniență. „Am ales să îmi fie un anumit medic alături. Nu pot să zic neapărat că eram contra maternităților de stat. Însă adevărul este că și maternitățile au o vârstă, adică sunt de foarte mult timp acolo. Nu sunt cele mai bune condiții.”

A plătit 9 mii de lei pentru operația de cezariană, analize, spitalizarea timp de patru zile și spune că „nu mi-a lipsit nimic”. 

S-a simțit ușurată că nu a trebuit să se gândească în avans de ce ar putea avea nevoie în maternitate. „La stat, oamenii trebuie să pregătească o geantă de maternitate pentru mamă și pentru bebe. Aici, la privat, m-am dus doar cu încărcătorul pentru telefon și actele. În rest, am primit periuțe de dinți, produse pentru toaletă, șlapi, haine, iar pentru bebe, la fel, am avut pampers și creme, șervețele, tot ce era necesar.” 

„Personalul a fost minunat”, adaugă Teodora*. O vizitau constant și se asigurau că nu-i lipsește nimic. În plus, a putut avea partenerul alături la naștere, ceea ce într-o maternitate publică nu ar fi fost permis. „De fiecare dată când am mers în maternitate cu o urgență, vedeam toți tații afară, care așteptau să coboare mamicile. Mi se pare greu, adică după o cezariană să trebuiască să cobori ca să te întâlnești cu tatăl, să îți mai dea una alta.”

Altfel, pentru pacientele care nu își permit să plătească zeci de mii de lei pentru a naștere la privat, singura soluție este să împartă salonul de nașteri cu mai multe femei sau o baie cu un etaj întreg.

„Condițiile sunt de patru, cinci femei în salon, unele saloane fără baie. Ori la o maternitate privată, oricât de mică, ai opțiunea să stai singură în cameră sau poți să îți aduci și soțul să stea cu tine. Sunt maternități care îți oferă inclusiv să ai un mic apartament de-a dreptul, în care să îți aduci familia, dacă vrei”, adaugă medicul specialist. 

Măiță crede că „o serie de lucruri firești, precum nașterea în apă, nașterea cu moașa, opțiunea de a fi însoțită, pe care orice gravidă ar trebui să le poată accesa l-a naștere, s-au transformat în mici trucuri de marketing, care pentru cele mai multe femei, sunt servicii de lux în sistemul privat.”

„În următorii 10 ani toate nașterile vor fi prin cezariană”

România este țara care a înregistrat cea mai mare creștere a ratei de cezariene din Europa, depășind la nivel național 40%. Recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) este ca cezarianele să nu depășească 10-15% din totalul nașterilor. Ultimele date oficiale arătau că Bucureștiul a ajuns la 60%. 

Specialiștii atrag atenția că, de la an la an, crește și mai mult rata de cezariană, pentru că „pacientele aleg varianta asta, că e mai puțin dureroasă, sunt mai puține complicații, e mai elegantă, e mai comodă, nu trec prin travaliu și nici medicii nu mai sunt fermi pe poziție ca să respecte indicațiile”, afirmă medicul Raul Cherecheș. 

Practic, dintr-o urgență medicală „cezariana se face astăzi la cerere, ceea ce nu se întâmpla până acum zece ani în România”, adaugă medicul specialist. El susține că în clinicile private mici procentul de cezariene ajunge și la 95%. Iar în ritmul acesta „în următorii zece ani toate nașterile vor fi prin cezariană.”

Cifrele ar fi justificate de numărul de procese de malpraxis intentate medicilor, care e din ce în ce mai mare, în urma complicațiilor care apar în timpul nașterilor vaginale. Astfel, în spitalele din România se practică în prezent „o medicină defensivă” afirmă Raul. Adică medicul nu-și mai asumă răspunderea pentru complicațiile care ar putea apărea. 

Un procent prea mare de nașteri prin cezariană poate aduce, însă, la rândul lui, o serie de consecințe pentru care nu este pregătit sistemul medical din România. 

„Pentru că ești limitat, nu poți face foarte multe. Vedem din ce în ce mai multe complicații asociate nașterii prin operații cezariene, mai multe rupturi uterine, mai multe sarcini cu placente praevia, mai mulți feți morți”, atrage atenția specialistul. 

Măiță crede că există un acord informal, neintrodus în ghiduri de specialitate încă, prin care dacă o pacientă „este informată asupra tuturor beneficiilor și riscurilor implicate de cezariană, care e, totuși o operație intraabdominală mare, cu riscurile aferente și ea decide să-și asume aceste riscuri pentru că îi e teamă de durere sau mental nu poate să ducă ideea unei nașteri naturale, atunci înseamnă că ea trebuie să aibă această opțiune”. 

În experiența ei a observat că „și la privat și la stat, femeia, de cele mai multe ori, dacă își dorește o cezariană, va obține o cezariană. Sunt foarte puțini medici dispuși să dezbată cu pacienta lor, să încerce să o convingă că e mai bine să nască natural.”

Statul român permite conflictele de interese între sectorul public și privat

Legislația din România nu a reglementat până în prezent nici situațiile în care același medic poate practica medicina atât în regim public, cât și în regim privat, fără nicio condiție de transparență. Astfel, există medici care figurează pe posturi publice, dar în realitate întreaga lor activitate se desfășoară în privat, unde se plătește mai bine. 

„Este o problemă faptul că medicii sunt lăsați să profeseze atât în sistem privat cât și în sistem de stat, în același timp. Nu există nicio reglementare. Și medicii lucrând în ambele părți, ei preferă pacientele la privat. Așa se creează o direcție înspre a naște mai mult la privat”, explică medicul specialist.

Astfel de lacune legislative din sistemul românesc de sănătate lasă loc situațiilor de conflicte de interes, făcute chiar la vedere. „În alte state ai reglementată munca ori la stat, ori la privat, sau dacă vrei să lucrezi în ambele, ai niște reglementări clare. Nu poți ca în România. Să fii manager la un spital de stat și să ai și o clinică, o maternitate privată. E e un conflict imens de interese”, explică Cherecheș. 

La fiecare două minute, o femeie moare din cauza sarcinii sau a nașterii, potrivit datelor colectate la nivel mondial, în 2023, de Organizația Națiunilor Unite (ONU). 

În 2020, rata mortalității materne în România s-a dublat fata de 2016, de la 8,1 la 17,2 morți materne la 100,000 nou-născuți vii. Aceste cifre reprezintă dublul mediei UE 2020, de 8 morți materne la 100,000 nou-născuți vii, conform INSS. 

*Numele femeilor intervievate pentru acest text au fost schimbate pentru a le proteja intimitatea.