Naționala de dezbateri a României, printre cele mai puternice din Europa. Sportul la care tinerii învață să se întrebe „de ce”

În ultimii 6 ani, naționala de dezbateri de liceu a României a participat de 6 ori la campionatul mondial, tot de atâtea ori la cea mai mare competiție din Europa (echivalentă campionatului european), a ajuns în 5 optimi de finală, un sfert de finală, o finală și deține un titlu de campioni. 

Un meci de dezbateri, în formatul practicat în România, este disputat între două echipe a câte trei persoane, una care susține tema dată (numită și „moțiune”) și una care i se opune; participanții nu aleg partea pe care sunt, alocarea e aleatorie, prin tragere la sorți.

Dezbaterile sunt structurate după modelul din parlamentul britanic, atunci când se discută un proiect nou de lege, de unde a și început tradiția acum câteva secole. Discursurile curg alternativ, ca un meci de ping-pong, și fiecare vorbitor are atribuții diferite: unii vorbitori sunt constructivi (aduc argumente), alții sunt destructivi (contraargumentează, demontează argumentele celeilalte echipe), iar alții sumarizează. Echipele se pot întrerupe una pe alta în anumite momente ale meciului pentru a pune întrebări scurte; ridicatul în picioare pentru a „pune bețe în roate” celorlalți e activitatea preferată a debaterilor începători, care trebuie să învețe să se oprească din chicotit când o fac. 

Câștigătorul este decis de un pannel de arbitri, care ia în considerare trei criterii: conținut (ce se spune), stil (cum se spune) și strategie (de ce se spune și în ce fel e poziționat în interiorul dezbaterii). Există o grilă de punctare, o aplicație care centralizează rezultatele și determină meciul următor pe baza acestora. 

„Nu-mi amintesc pe cine am bătut în ce meci; îmi amintesc discursurile de care am fost mândru”

Campionatul Mondial de Dezbateri Academice pentru elevii de liceu este un eveniment organizat anual prin rotație, în diverse părți ale lumii, care adună elevi de peste tot pentru 9 runde preliminare. În urma acestora, cele mai bune 16 echipe înaintează în rundele eliminatorii, în urma cărora, după 7 zile de competiție, se decide ce țară este câștigătoarea campionatului.

„Poate cea mai valoroasă concluzie e că majoritatea lucrurilor nu sunt așa de grele, dacă îți faci curajul să le duci până la capăt. […] E un proces de a învăța să ceri ajutor și să îl cauți activ atunci când nu ți-e oferit”, spune David Băgăcean, unul din cei 5 membri ai lotului național din 2024, pentru PressOne. E clasa a 11-a la un liceu din Cluj și vrea să lucreze în zona de finanțe sau politică, în viitor.

Pregătirea pentru o competiție de dezbateri se aseamănă mult cu cea pentru un eveniment sportiv: competitorii au o rutină de antrenament înaintea și în timpul campionatului, citesc zile întregi pe subiectele date, încearcă să respecte ore de somn, să mănânce suficient, să fie atenți la nevoile coechipierilor, au un plan de atac și responsabilități clar desemnate în interiorul echipei. Își dau unul altuia spațiu să respire, uneori. 

„Anul ăsta, am avut un coleg care, pe lângă toate celelalte responsabilități, era nutriționistul echipei. Ne-a ajutat să mâncăm chestii sănătoase, să ne luăm electroliții”, povestește David. 

Au încercat să își dezvolte strategii mentale ca să treacă peste eșecuri și să se pună pe picioare pentru următorul campionat și următoarea rundă, care contează mereu mai mult decât orice câștig sau înfrângere ar fi avut în trecut. Munca cântărește mai mult decât talentul inițial, spun ei, pe care nu se pot baza decât la început; ca să nu stagneze sau să rămână în urmă, trebuie să se antreneze zilnic și să sacrifice uneori viața personală. Și e nevoie să nu treacă singuri prin proces. 

„În sport mai și pierzi, mai și câștigi. După ce pierzi 50 de meciuri, îți dai seama că nu e o tragedie dacă îl pierzi pe al 51-lea […] Ok, am terminat cu campionatul mondial din Belgrad, mă duc la Cluj să joc la o altă competiție. Hai să mă pregătesc”, spune Vladimir Brezniceanu, un alt membru al echipei naționale de dezbateri. E din Craiova și începe anul acesta facultatea în București. A venit la dezbateri pentru că voia să cunoască oameni; a rămas pentru că voia să își demonstreze că poate mai mult.  

Amândoi spun că, spre deosebire de mediul de educație formală, dezbaterile le-au dat libertatea (și în același timp, responsabilitatea) să aleagă ce vor să învețe, pe ce domenii să se concentreze și în ce ritm și modalități să o facă. 

Valeriu Cărășel este un fost membru al echipei naționale în liceu și actual dublu finalist european la campionatele de studenți din 2023. Este absolvent al facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică și lucrează acum în sectorul IT. Povestește pentru PressOne că mediul internațional l-a forțat să își redefinească motivația față de cum a fost învățat în România: nu mai e suficient doar să fie „peste linie” și orice progres e mult mai greu decât înainte, dat fiind nivelul atât de ridicat. Din moment ce deja ești printre cei mai buni, trebuie să te prinzi cum să mergi și mai departe. 

„Nu-mi amintesc pe cine am bătut în ce meci, îmi amintesc totuși discursurile de care am fost mândru. Asta mă face să cred că, de fapt, competiția a fost mereu despre mine și despre ce pot eu să ating.”

Cum înveți să dezbați?

Vladimir și David au ajuns în echipa națională prin aplicațiile deschise celor aproximativ 1.600 de elevi care fac dezbateri în cele 98 de cluburi din liceele din țară, antrenați de peste 200 de studenți și profesori voluntari. Cele mai multe cluburi funcționează ca activități extracurriculare, însă profesorii au posibilitatea de a alege să predea dezbateri și ca materie opțională, la clasă. 

Elevii vin în fiecare săptămână pentru meciuri de antrenament și traininguri pe teme variate, de la artă și mișcări sociale până la politică, economie și relații internaționale. Asociația pentru Retorică, Oratorie și Dezbateri (ARDOR) gestionează pregătirea majorității instructorilor și ajută cu coordonarea acestor cluburi, care activează totuși în regim independent. 

La începutul fiecărui an școlar sunt organizate traininguri de bază pentru studenții sau profesorii care vor să înceapă să predea. Ele vizează formatul și regulile dezbaterilor, arbitraj, gestionarea logistică a unui club și tehnici de pedagogie. O dată pe an au loc Întâlnirea Instructorilor (care este un forum consultativ) și tabere de instrucție, în urma cărora au fost realizate și manuale și diferite resurse în scris.

„Înainte să întrebăm oamenii «Dar cum te-ai pregătit tu ca să prestezi această activitate?», le mulțumim că aleg să vină.” explică Cosmin Tenie, directorul executiv al ARDOR-ului.

Raluca Slobozeanu, un profesor care predă dezbateri din 2014, explică, într-un interviu pentru PressOne: „Satisfacția mea principală a fost că, oferindu-le elevilor mei oportunitatea de a practica acest sport, în cazul unora a însemnat schimbarea vieții. O fostă elevă, aflată acum la doctorat, mi-a trimis un  mesaj de mulțumire «Sunteți singurul profesor care a avut încredere că pot mai mult».” Povestește cu entuziasm că și ea a învățat de la tineri, care, conform școlii tradiționale, nu ar fi putut oferi nicio informație nouă unui profesor.

După ce sunt antrenați la club, elevii pot participa (însoțiți de responsabili majori) la competiții naționale organizate de cele 6 asociații regionale (Muntenia, Transilvania, Banat, Moldova și Ploiești), centralizate într-un calendar competițional și supuse regulamentelor interne. Temele de la competiții sunt decise de echipe de Chief Adjudicators (Arbitrii Principali), care sunt adesea compuse din membrii cu mulți ani de experiență cumulată, precum și studenți relativ începători, care aplică să fie parte din echipă. 

Seturile de moțiuni trebuie să respecte anumite standarde etice (să nu fie discuții prea delicate sau nepotrivite pentru minori), să fie echilibrate (să permită un număr similar de argumente pe ambele părți), să fie substanțiale (să fie o discuție complexă, care să aibă mai mult de 2-3 idei) și de actualitate. Câteva exemple:

• Ar trebui exploatate resurse naturale din Marea Neagră prin proiectul Neptune Deep? 
• Ar trebui interzisă afișarea publică a simbolurilor regimului comunist? (simbolul secerii și al ciocanului, statui și portrete ale liderilor etc.)
• Ar trebui să li se permită utilizatorilor să își vândă datele personale în schimbul obținerii unor foloase financiare ? (obținere de rate lunare fixe, dividende etc.)
• A fost benefică ascensiunea lui Narendra Modi și a BJP-ului? 
• Este dorința oamenilor de a lăsa ceva în urmă un lucru pozitiv? 
• Ar trebui ca președintele comisiei europene să fie ales prin vot direct de către cetățeni? 
• Ar trebui ca guvernele țărilor să se concentreze pe explorarea spațială, în detrimentul dezvoltării pe Pământ? 

Întreaga activitate competițională este reglementată de câteva organe interne, formate din membri reprezentanți din fiecare regiune: Adunarea Generală (care decide direcțiile asociației), Consiliul Director și Comisia Executivă (care aplică, votează și implementează proiecte specifice) și Comisia de Etică (care intervine în cazuri de abateri de la codurile de conduită și regulamente). 

Mișcarea de dezbateri activează în regim de ONG, nu accesează nicio finanțare de la stat și întâmpină obstacole semnificative în strângerea de fonduri și asigurarea unei susțineri instituționale uniforme. Cosmin Tenie explică pentru PressOne că publicul tinde să doneze către organizații care răspund unor nevoi percepute ca fiind mai importante (de exemplu, sănătate) și ale căror efecte sunt vizibile ceva mai repede. E oarecum de înțeles, spune el. 

„Când e vorba de mii de entități, care pot să fie ministerul, profesori sau directori de școală, reacțiile sunt evident împărțite. Susținerea la nivelul Ministerului Educației este întotdeauna binară, este 1 sau 0, este susținere sau lipsa susținerii. În același timp, în teritoriu, la firul ierbii, avem foarte multe reacții pozitive și de susținere la nivel local, dar efectul lor rămâne la nivel local […] Am vrea ca debate-ul să se ducă în fiecare sală de clasă.”

„Și tu ce faci cu dezbaterile mai departe, mamaie?” 

Conform unui studiu al Băncii Mondiale din 2018, procentul de analfabetism funcțional din România este în jur de 40% (comparat cu media europeană de 23%) și ducem o luptă continuă pentru a crește integrarea tinerilor pe piața muncii. 

În ciuda reticențelor, dezbaterile au un impact vizibil; nu sunt doar un exercițiu intelectual abstract. Pe lângă abilitățile evidente de a vorbi în public, îi pun pe elevi în contact cu zeci de subiecte noi, îi forțează să analizeze în profunzime (ca să poată vorbi un meci de o oră jumătate despre asta), să se gândească cum o măsură afectează diferite părți ale societății, să analizeze impactul ei pe termen lung și scurt, să ia în considerare dilemele morale, să înțeleagă și partea cu care nu sunt de acord și să nu ia de bun nimic până nu au niște dovezi.

Le creează și rezistență la feedback negativ sau la eșec și o etică de muncă susținută. Pierzi de multe ori înainte să începi să câștigi și prinzi niște curaj pe parcurs.

Toate abilitățile de mai sus sunt, în esență, elemente de gândire critică și analiză, care stau la baza contracarării analfabestismului funcțional (prin dezvoltarea capacității de a înțelege informații în realitate) și sunt unele din cele mai relevante deprinderi căutate la interviurile de angajare, indiferent de domeniu.

Sunt și unele din principalele unelte pentru a naviga viața de zi de zi atunci când vor deveni adulți: să decidă ce informații să creadă și din ce surse să le ia; să ia decizii singuri, fără influențe din exterior; să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor în timp real; să afle cum să reacționeze atunci când realizează că li s-au încălcat drepturile; să aibă empatie față de oameni care nu sunt exact ca ei. 

Vladimir: „Te ajută foarte mult să reperezi ce argumente sunt valide, ce argumente nu sunt valide; cum să depistezi premise false, cum să vezi un middle ground între două părți.” 

David: „Cele 30 de secunde preferate ale mele au fost de la Campionatul Mondial. Toți cinci eram demoralizați, stresați, pentru că rezultatul urma să fie decis în câteva ore și depindea de noi. Înainte de rundă, am decis să uităm de stres și să privim situația în perspectivă. Stăteam pe o terasă și eram foarte recunoscători că suntem acolo, fredonam toți «Dragostea din tei».” 

Valeriu: „O deprindere pe care am folosit-o mai departe e abilitatea de a înțelege ce zic oamenii, unde sunt diferențele între ce zic eu și ce zic ei și să pot să ajung la un consens. Să esențializez despre ce este o conversație.”

Dan Cristea a câștigat campionatele mondiale și europene de studenți în 2009, iar acum este avocat pledant în litigii și arbitraje internaționale. Vorbește des în interviuri despre impactul dezbaterilor asupra lui, asupra României și cum se simte când câștigi: 

„Când au anunțat «România», s-a simțit ca și cum cineva a deschis o fereastră cu aer proaspăt. Urletele se auzeau în surdină.” Spune că încă simte asta, uneori, în sălile de judecată, când are o pledoarie bună și realizează că e posibil ca ceva ce a zis să schimbe realitatea cuiva. 

„Mi-a fost mult timp frică să nu mă identific cu experiența asta pentru tot restul vieții. O parte din sufletul meu a rămas în camera aia.”  

Să înveți să gândești critic durează puțin, spune Cosmin Tenie:

„Ce fac dezbaterile în esență este să te pregătească pe tine, cetățean, să votezi conform intereselor tale. Îți dau niște instrumente cu care să poți să iei niște decizii mai bune: despre ce vrei să studiezi. Despre care sunt joburile pe care ai putea să le ai. Pentru elevii din medii defavorizate, pot să fie o poartă prin care văd o lume la care altfel probabil nu ar avea acces.”