Naționalismul extremist care acaparează și istoria: exemplul Slovaciei

• Narațiunile de extremă dreaptă și naționaliste din Slovacia uzurpă comemorarea luptei împotriva fascismului
• Guvernul populist al lui Fico din Slovacia reunește ideologii conflictuale sub un steag naționalist, folosind puterea simbolică a celei de-a 80-a aniversări a revoltei naționale slovace împotriva forțelor fasciste și naziste pentru a modela narațiunea politică
• În timp ce Slovacia comemorează cea de-a 80-a aniversare a revoltei naționale slovace, moștenirea acesteia este rescrisă pentru a servi agendei naționaliste de astăzi

Revolta națională slovacă, o mișcare-cheie de rezistență împotriva ocupației naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este o piatră de temelie a istoriei moderne a Slovaciei. Cu toate acestea, pe măsură ce țara marchează cea de-a 80-a aniversare a acestui eveniment istoric, comemorarea a devenit un punct central al disputei politice într-o Slovacie profund divizată.

Actualul guvern de coaliție stânga-dreapta, condus de prim-ministrul populist Robert Fico, a stârnit controverse semnificative, nu numai prin comemorarea revoltei, ci și prin manevrele sale politice mai ample, inclusiv eforturile de a remodela peisajul media și de a întări controlul asupra sistemului judiciar.

Tensiunile politice continuă în timp ce Slovacia marchează aniversarea revoltei

În urma protestelor declanșate de ministrul culturii de extremă-dreapta din partea SNS, Martina Šimkovičová, care a demis recent mai multe personalități marcante din instituțiile culturale, Slovacia a fost cuprinsă de noi tensiuni politice alimentate de controversele cabinetului Fico.

Situația a fost susținută de demisia unor redactori-cheie din cadrul radiodifuzorului public după restructurarea susținută de guvern. În acest context turbulent, Fico a profitat de atenția mediatică din jurul aniversării revoltei naționale slovace pentru a-și promova retorica aliniată Kremlinului sub pretextul apelurilor la pace.

„Avem dreptul să spunem că suntem o țară care dorește să coopereze cu toți cei care doresc o coexistență pașnică, cu toți cei care ne vor respecta, cu toți cei care ne vor respecta principiile și regulile istorice”, a declarat Fico, reluând declarațiile sale anterioare și ale oficialilor săi guvernamentali cu privire la protecția «valorilor tradiționale slovace» împotriva avansului modernității.

„Este periculos faptul că astăzi suntem martorii unei posibile confruntări globale”, a mai afirmat Fico înainte de a critica sancțiunile UE împotriva Rusiei, susținând că europenii sunt convinși că «au dreptul să spună că nu poți scrie acest lucru, nu poți spune acest lucru, nu poți juca hochei [pe gheață] sau nu poți concura la Jocurile Olimpice» și că «dacă cineva are o opinie suverană sau încrezătoare în sine, această opinie este suprimată imediat».

Fico a legat implicit lupta istorică împotriva fascismului – pentru care Revolta este povestea centrală care exercită o mare putere simbolică asupra istoriei moderne a Slovaciei („avem dreptul să cerem pace în întreaga lume aici, din Banská Bystrica”, a mai afirmat el) – cu agenda sa politică, care se bazează pe retorica naționalistă conservatoare.

Partidul ultranaționalist SNS, membru inferior al coaliției de guvernare și cunoscut pentru retorica și simbolurile sale care seamănă foarte mult cu cele ale regimului fascist slovac din al Doilea Război Mondial, joacă un rol crucial ca partener al prim-ministrului Fico, care este nominal de stânga și fost comunist. Nu numai pentru că SNS îi oferă prim-ministrului majoritatea restrânsă atât de necesară în parlament, ci și pentru că politicienii SNS și persoanele nominalizate în cabinet sunt vârful de lance al retoricii radicale de extremă dreapta în cadrul curentului majoritar, în timp ce Fico își consolidează puterea la Bratislava.

Roluri „istorice” inversate

Ministrul Culturii Šimkovičová a stârnit și mai multe controverse în mediul politic deja tensionat din Slovacia. Cunoscută pentru implicarea sa în răspândirea dezinformării și a retoricii de extremă dreapta, Šimkovičová a folosit recent comemorarea revoltei naționale slovace pentru a-și promova propria poveste revizionistă.

Printr-un amestec brutal și emotiv, Šimkovičová a postat pe pagina sa de Facebook că i s-a făcut „pielea de găină” la ceremonia din Bánská Bystrica, epicentrul revoltei din august 1944 împotriva forțelor naziste și fasciste slovace, când a ascultat discursul lui Fico și și-a amintit de bunicul său, care a murit în urma rănilor provocate de grenade în timpul insurecției și a fost îngropat într-o groapă comună.
‘Tânăra noastră generație ar trebui să folosească eroii istoriei noastre drept modele. Toți cei care mă numesc fascistă ar trebui să sape în istorie’, a scris Šimkovičová, adăugând că criticii ei ‘nu au nicio idee despre adevăratul fascism’.

Poziția contradictorie a lui Šimkovičová – în care un politician de extremă dreapta cunoscut pentru răspândirea dezinformării prin intermediul unor canale precum TV Slovan laudă lupta împotriva fascismului din al Doilea Război Mondial – exemplifică retorica agresivă a cabinetului lui Fico. Această retorică vizează adesea amenințări exagerate sau imaginare, cum ar fi „ideologia de gen” de la Bruxelles, un aflux de migranți sau chiar urși sălbatici care reprezintă un pericol iminent pentru locuitorii slovaci.

Aceasta ilustrează, de asemenea, rațiunea de a fi a cabinetului Fico, care a reunit principalele partide de stânga ale țării – partidul populist de stânga Smer și partidul de centru-stânga Hlas – cu cel mai puternic partid de extremă-dreapta de atunci, SNS. În același timp, cele mai recente sondaje arată că SNS a rămas în urma Partidului neofascist Republika, un alt indiciu al impactului crescând al extremei drepte asupra societății slovace.

„Ceea ce ne unește este politica naționalist-creștină” și necesitatea de a «aborda problemele oamenilor care trăiesc aici» în Slovacia, a declarat Andrej Danko, liderul SNS, în octombrie anul trecut, când a fost încheiat acordul dintre Smer, Hlas și SNS. Danko nu este străin de controverse, deoarece și-a exprimat în mod repetat sprijinul pentru Moscova; unul dintre numeroasele exemple provine din martie anul trecut, când Danko a declarat că Rusia nu a fost agresorul din Ucraina.

De asemenea, Fico a învățat de mult timp să exploateze nostalgia latentă pentru Cehoslovacia din perioada comunistă târzie, care, în ciuda faptului că a fost unul dintre cele mai dure regimuri din blocul sovietic, a oferit locuri de muncă și un stat al bunăstării în întreaga țară, un lucru pe care Fico a promis în mod frecvent să îl protejeze, chiar dacă statul bunăstării a fost puțin contestat serios în ultimii ani.

După cum a precizat Danko anul trecut, mariajul lui Fico cu extrema dreaptă a avut loc de-a lungul liniilor naționaliste creștine, care oferă, de asemenea, o linie convenabilă care traversează numeroasele regimuri politice la care Slovacia a fost martoră în ultima sută de ani.

Acest lucru îi permite lui Fico să treacă peste lacune aparent de netrecut, inclusiv depunerea unei coroane de flori la mormântul cardinalului și iezuitului Ján Chryzostom Korec, care a petrecut aproximativ opt ani în închisoare pentru opoziția față de regimul comunist și a fost marginalizat la locuri de muncă manuală până la atingerea vârstei de pensionare în 1984, cu puțin timp înainte ca Fico să se alăture partidului comunist în 1987.

Agenda naționalistă a lui Fico a facilitat, de asemenea, numirea lui Tomáš Taraba, nominalizat de SNS, la portofoliul mediului. Taraba a fost anterior deputat pentru Partidul L’SNS, condus de Marián Kotleba. Kotleba, care a fost condamnat în 2020 pentru promovarea extremismului violent, este un admirator declarat al regimului fascist din anii 1940 condus de Jozef Tiso. Tiso, un criminal din al Doilea Război Mondial, nu numai că a colaborat cu naziștii împotriva Revoltei Naționale Slovace, dar a fost și complice la executarea Holocaustului.

„Moștenirea acelui regim [Tiso] este foarte vie și sănătoasă”, a comentat Alex Kazharski, membru al Visegrad Insight și cercetător la Facultatea de Științe Sociale a Universității Charles din Praga. „Acesta este întărit și mai mult de experiența comunistă, astfel încât aveți aici un mediu roșu-brun care este destul de toxic”, a descris Kazharski țesătura care îi permite, de asemenea, lui Fico să invoce ordinea putinistă din epoca Războiului Rece.

Fico se poate baza pe comemorările de dinainte de 1989 ale revoltei, exploatând astfel și mai mult nostalgia față de sărbătorile în masă din era comunistă, care încă mai atrag o parte semnificativă a populației.

Alianțele naționaliste și erodarea valorilor democratice

În timp ce Slovacia comemorează cea de-a 80-a aniversare a revoltei naționale slovace, țara se află la o răscruce de drumuri, unde moștenirea trecutului său este din ce în ce mai mult manipulată pentru a servi agendei politice contemporane. Creșterea retoricii naționaliste și de extremă dreapta, exemplificată prin acțiunile premierului Fico și ale aliaților săi, amenință să submineze valorile pentru care s-a ridicat Răscoala – rezistența împotriva opresiunii și lupta pentru libertate.

Alăturându-se unor figuri precum Tomáš Taraba și îmbrățișând o narațiune revizionistă, guvernul lui Fico nu numai că rescrie istoria, ci și adâncește diviziunile din cadrul societății slovace. Pe măsură ce aceste ideologii periculoase câștigă teren, spiritul SNP – unul al unității împotriva tiraniei – riscă să fie eclipsat de o nouă eră a polarizării și extremismului.

În acest moment crucial, Slovacia trebuie să depună eforturi pentru a revendica și a păstra moștenirea revoltei ca far de rezistență împotriva totalitarismului și să lupte împotriva cooptării narațiunilor istorice de către cei care încearcă să le denatureze în scopuri politice. Alegerile făcute astăzi nu numai că vor modela viitorul țării, dar vor determina și modul în care generațiile viitoare își vor aminti și își vor onora trecutul.

Textul original în limba engleză: © Visegrad Insight.

Albin Sybera este cercetător asociat la think tank-ul și revista Visegrad Insight din Varșovia și desfășoară cercetări doctorale la Facultatea de Științe Sociale a Universității din Ljubljana, Slovenia. Cercetările sale se axează pe analiza critică a discursului textelor produse de media cehă despre aniversările Revoluției de Catifea.

Albin colaborează cu European Values Center for Security Policy din Praga și este membru al consiliului consultativ al Fundației Edith Stein, care publică traduceri cehe ale lucrărilor unor gânditori și filozofi de renume. Este licențiat în Filosofie la Carleton University, Canada, și deține un masterat în Lectura Culturilor Europene de la University of Glasgow, Regatul Unit.