Pandemia și războiul de la granițe au aruncat România în brațele "Mega Coaliției" PSD-PNL. Ce urmează?

Pe 23 februarie 2022, miniștrii români se reuneau într-o ședință clasică de guvern, unde se puneau de acord asupra mai multor chestiuni administrative și aprobau proiecte de hotărâre de guvern din zona de mediu, securitate în muncă sau sprijin umanitar pentru unele țări din afara Europei, afectate de evenimente meteorologice. Toți membrii guvernului purtau mască de protecție. Autoritățile sanitare comunicau peste 11 mii de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2.  

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Parlamentul abia se întorsese din vacanță, așa că 23 februarie a fost o zi banală, ca oricare alta. În România nimeni nu vorbea de un război sau foarte puțini se gândeau că așa ceva este posibil, chiar dacă Federația Rusă își consolidase forțele la granițele cu Ucraina încă din anul precedent, sub masca exercițiilor militare.

Pe 24 februarie 2022 totul s-a schimbat, iar românii s-au trezit proiectați din realitatea pandemiei de Covid-19 în realitatea războiului de la granițe. Statul român în ansamblul său și cetățenii au trebuit să se adapteze. Urmările încep să se vadă și vor fi pe termen lung, mai ales că România se pregătește de un 2024 istoric: pentru prima dată de la Revoluție vor avea loc toate tipurile de alegeri: europarlamentare, parlamentare, locale și prezidențiale. 

Miza este uriașă. 

România, prizoniera unei „Mega Coaliții”

Pentru profesorul universitar de științe politice și analistul politic Andrei Țăranu, invazia rusă din Ucraina s-a suprapus de fapt ca o mănușă peste un aranjament politic care deja asigura monopolul celor două mari partide autohtone: social-democrații (PSD) și liberalii (PNL). 

„După alegerile din 2020 România a stat într-un sistem nefericit de Coaliție. Sistemul nu permite niciunui partid să devină dominant și să guverneze singur. În pandemie, sistemul practic s-a gripat. Nu a existat decât soluția unei alte coaliții, pentru că în România nu există curajul de a declanșa alegeri anticipate”, spune Andrei Țăranu, care amintește că țări precum Slovacia și-au asumat alegeri înainte de termen, pe fundalul unui blocaj politic.

Războiul a devenit astfel un pretext în plus ca cele două formațiuni să-și continue colaborarea la guvernare, mai ales că premier era liberalul Nicolae Ciucă, un general în rezervă. De altfel, în martie 2022, la puține zile după declanșarea invaziei, prim-ministrul Nicolae Ciucă atingea o cotă de încredere de 34%. În mai puțin de o jumătate de an, pe măsură de efectele economice negative s-au acutizat, cota premierului aproape că s-a înjumătățit. 

În lipsa unui instrument de igienă politică precum alegerile anticipate și după ce Uniunea Salvați România (USR, partid de centru-dreapta) și liberalii n-au reușit să țină grămada, ca la rugby, „pentru că tot ce au făcut a fost să arunce vina de la unii la alții”, România s-a trezit într-o „mega coaliție PNL-PSD, odată cu sfârșitul pandemiei și începutul războiului” , face o cronologie de fond profesorul și analistul politic Andrei Țăranu. 

În România, după declanșarea războiului, dintr-o dată, premierul Nicolae Ciucă „a părut a fi extrem de potrivit, tocmai pentru că era militar.”

Mandatul de premier al unui general în rezervă 

Pe 24 februarie 2022, în primele ore de la declanșarea invaziei ilegale și neprovocate din Ucraina, în Republica Moldova, țară aflată de asemenea în proximitatea războiului și extrem de vulnerabilă în fața intereselor Moscovei, președinta Maia Sandu cerea Parlamentului să declare stare de urgență. 

La București, președintele român Klaus Iohannis invoca mult mai relaxat statutul României de membră NATO și UE și Parteneriatul Strategic cu SUA. „Niciodată în istoria noastră nu am fost mai bine protejați în fața oricărei potențiale agresiuni”, afirma șeful statului.  

Contextul de securitate „este unul care trebuie analizat în ansamblul său cu toate implicațiile geostrategice și el a început cu mult timp în urmă”, afirma apoi și premierul Nicolae Ciucă, la câteva săptămâni după izbucnirea războiului din Ucraina. 

Cu o presă favorabilă în spate, inclusiv la Radioul și Televiziunea publice, generalului în rezervă, astăzi potențial prezidențiabil, i se construia o imagine de stăpân pe guvernare, deși afirmațiile sale au fost, de cele mai multe ori, greoaie, tehnice sau goale de conținut, iar efectele economice ale conflictului de la granițe erau din ce în ce mai acute. În 2022, rata anuală a inflației s-a triplat în România comparativ cu anul anterior și a atins 12%. 

Privind retrospectiv, analistul politic Andrei Țăranu se declară a fi printre cei ce nu cred în coincidențe. Suprapunerea unui premier general în rezervă cu războiul ar fi putut fi implicit pregătită politic, mai ales că, adaugă politologul, cei mai mulți dintre români nu ar fi putut anticipa un conflict militar de asemenea amploare la granițe până în dimineața zilei de 24 februarie 2022.

„Nici eu n-am crezut că se va ajunge la un act de o asemenea iraționalitate încât să se declanșeze un război între Federația Rusă și Ucraina”, mărturisește Andrei Țăranu. 

„Nicolae Ciucă era deja premier. Asta în logică se numește  «post hoc ergo propter hoc», adică «după aceasta, deci din cauza aceasta». Cauza trebuie să aibă un efect. În România efectul oricum se produsese, prin destrămarea coaliției PNL-USR.”

Dintr-o altă perspectivă, pe fundalul războiului, premierul fost militar de carieră susținut de liberali era „singurul care putea să negocieze cu PSD într-o formulă în care social-democrații să nu intre în “reacție”, nuanțează profesorul Andrei Țăranu. 

„După cum vedem, cele două partide se înțeleg în continuare foarte bine. La fel și liderii lor.”

În iunie 2023 premierul liberal și-a depus demisia, alături de întreg guvernul. Fotoliul vacant a fost preluat de liderul social-democrat Marcel Ciolacu, în baza unei înțelegeri politice care în România va rămâne cunoscută drept „rotativa guvernamentală”. 

Practic, după încă un set de negocieri, PNL și PSD au făcut schimb de ministere și un fel de rocadă a președinților de partid: Marcel Ciolacu a devenit prim-ministru, iar Nicolae Ciucă a preluat șefia Senatului. Urmarea?

„Războiul din Ucraina și acțiunile politice au consolidat această Coaliție care acum pare a fi indestructibilă”, răspunde Andrei Țăranu. În evaluarea sa, actuala coaliție la guvernare în România va păstra puterea și după alegerile de anul viitor. 

Liderii politici de la București nu sunt Angela Merkel. Falimentul partidelor politice din România

Timp de 16 ani, Angela Merkel a guvernat Germania cu sprijinul coalițiilor dintre CDU, CSU și SPD, partide de coloraturi politice și ideologice diferite. Teoretic, s-ar putea spune că România copiază modelul german. Practic însă, la București nimeni nu are asemenea talente politice, chiar dacă între actualul premier social-democrat și liderul liberalilor s-a demonstrat că există suficientă chimie. 

Prin urmare, în România asistăm de fapt la „un faliment al partidelor politice mainstream, PNL și PSD, care au obosit să mai lupte și au ajuns la concluzia că e mai ușor să coabiteze decât să facă alegeri anticipate”, e de părere analistul politic Andrei Țăranu. 

Pe acest fundal de non-combat politic, mascat de urgențele pe care le impune războiul din Ucraina și alimentat inclusiv de frica liberalilor de a face alianță cu USR, partid pe care îl consideră o amenințare aproape existențială, în România crește, gradual și sigur, încrederea în extrema dreaptă și liderii săi politici. 

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), partid parlamentar de extremă dreaptă, promovează agresiv o retorică eurosceptică, antiglobalistă, mesaje homofobe, xenofobe, anti-imigrație și antisemite și profund ancorate religios. Dacă săptămâna viitoare ar fi alegeri la europarlamentare, AUR ar fi votat de 19% dintre cei chestionați, arată un sondaj publicat la București în luna octombrie. 

Pentru analistul politic Andrei Țăranu, scorul AUR la alegerile pentru Parlamentul European ar putea fi chiar mai mare de atât: „în jur de 25%”, în funcție și de ce voturi vor primi ceilalți competitori. „Există și șansa ca entitățile de extremă dreaptă să se canibalizeze reciproc.”

Războiul din Ucraina va juca „un rol mic” în viitoarele alegeri din România

După izbucnirea războiului, propaganda rusească a încercat să se infiltreze direct în România prin teme precum statutul minorității românești din Ucraina sau lucrările făcute de ucraineni pe canalul Bîstroe din Delta Dunării. N-au fost încercări care să aibă vreun ecou de lungă durată la publicul autohton. 

Partidele extremiste precum AUR, alimentate de ideologia Moscovei, propagă însă pe canalele lor de Facebook, Whatsapp sau Telegram o retorică naționalistă, uneori conspiraționistă, iar dezbaterile coincid cu temele promovate de Rusia pentru subminarea Occidentului. Mesajele se construiesc în jurul „patriei”, „familiei” sau „creștinismului” și împotriva „decadenței” venite dinspre Vest. 

Chiar și așa însă, vocile moderate susțin că partidele extremiste ar urma să-și consume rapid ascensiunea în România și că un succes la europarlamentare ar fi aproape imposibil de replicat la alegerile naționale, unde ar urma să se stabilizeze la 10%-12%. Extrema dreaptă nu este încă suficient de capabilă să producă concurenți politici la nivel național, iar electoratul ei, fie și alimentat de propaganda rusească, tot nu are o perspectivă ideologică, explică profesorul de științe politice Andrei Țăranu, doctor în domeniul lui de activitate. 

„Acest electorat votează de fapt împotrivă. Partidele din România și-au învățat încă din 1990 electoratul să voteze astfel. În general votul din România a fost negativ.” În proiecția lui, „românii deja au obosit și au început să uite de războiul din Ucraina”, așa că subiectul în sine „va juca un rol mic” în viitoarele campanii electorale și la alegerile de anul viitor.

Spre deosebire de Polonia sau alte țări din regiune, România găzduiește în jur de 100 de mii de refugiați ucraineni, majoritatea femei și copii. Sub 10 mii s-au angajat aici.

Statul român câștigă, dar cetățenii de rând nu simt asta 

După invazia rusă, cele două partide mari la guvernare în România, liberalii și social democrații, și-au consolidat coaliția și au pus monopol pe informație. Analistul politic Andrei Țăranu amintește că PNL și PSD „plătesc sume imense direct către televiziuni și alte canale media și confiscă agendele editoriale”, o practică documentată de jurnaliștii de la puținele publicații cu adevărat independente și familiară publicului român. 

În ultimii ani, România a regresat în indexul mondial al libertății presei, până pe poziția 56, în 2022 și 53, anul acesta. Principalele cauze care îngrădesc libertatea presei din România, așa cum au fost identificate de organizația Reporteri fără Frontiere, țin de amestecul factorului politic. Însă statul român în ansamblul său a avut de câștigat, după izbucnirea războiului. 

„Dintr-o dată România a trecut de partea bună a istoriei. A început să fie o voce ascultată în Uniunea Europeană și în interiorul NATO” – pentru Andrei Țăranu, în plan extern, cu foarte puține excepții, „România s-a comportat bine.”

Spre deosebire de Polonia, Ungaria sau Slovacia, care au ales să interzică importul sau vânzarea cerealelor ucrainene, România a ales o altă abordare. Pe teritoriul său au tranzitat numai anul acesta peste 20 de milioane de tone, iar țara a devenit un punct cheie pe ruta internațională de transport. 

„Portul Constanța începe să devină relevant. Per total, statul român nu a pierdut”, susține profesorul de științe politice Andrei Țăranu, care însă adaugă: 

„Oamenii de rând ca mine sunt nemulțumiți de lucruri care n-au nicio treabă cu războiul. Profesorilor li s-au promis creșteri salariale. Greva cadrelor didactice din iunie n-avea nicio treabă cu războiul din Ucraina, iar datoriile uriașe nu s-au făcut doar din cauza războiului. Ca profesor nu sunt mulțumit de această guvernare. Ca analist politic, da, pentru că s-a comportat bine în exterior.”

Acest text face parte din seria de articole pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.