Politolog: Ascensiunea lui Georgescu, la fel ca în cazul AUR, pare să fie legată în mare măsură de activitatea rețelelor conectate la BOR, active în Diaspora

41% dintre tinerii români între 18-24 ani sunt de acord cu afirmația ”Ar trebui să avem un lider puternic care nu trebuie să își bată capul cu Parlamentul și cu alegerile”, conform unui Studiu asupra Tinerilor din România 2024, coordonat de Gabriel Bădescu. 

Într-un interviu acordat PressOne, Bădescu vorbește despre erorile de raportare a intenției de vot, de lipsa de profesionalism a institutelor de sondaje și despre cum Tik Tok-ul și rețelele conectate la BOR active în Diaspora au făcut din candidatul suveranist Călin Georgescu prima opțiune de vot în turul I al prezidențialelor. 

Gabriel Bădescu este profesor de științe politice la Universitatea Babeș-Bolyai, director al Centrului pentru Studiul Democrației. și director al școlii doctorale în științe politice și ale comunicării la, România. A deținut o bursă de cercetare Fulbright, o bursă International Fellowship of Open Society Institute și o bursă UNESCO Global Education Monitoring Report și a fost președintele Agenției Române pentru Strategii Guvernamentale (2009-2010).

PressOne: Până acum (în dimineața de 25 noiembrie) pentru Călin Georgescu au votat peste 2.1 milioane de români. Verifield, CIRA l-au clasat în ultima săptămâna înainte de primul tur pe locurile 4 și respectiv 6 în intenția de vot, cu maximum 10%. AtlasIntel nici nu-l ia în considerare. Care sunt potențialele explicații pentru această anomalie? 

Gabriel Bădescu: Probabil că sunt mai multe explicații care se completează reciproc. În primul rând, firmele care fac sondaje politice au probleme mari în a face studii de calitate. Motivul principal este că piața nu le penalizează suficient după eșecuri majore: primesc în continuare contracte, iar mass media ignoră adesea problemele lor de calitate din trecut.

De observat că rezultatele de la cele două exit-polluri nu doar că diferă neobișnuit de mult de scorul final de pe teritoriul țării, dar sunt și neobișnuit de asemănătoare, indicând o încercare de a se valida reciproc (”herding”, fenomen observat și în alte țări). O altă explicație pare să fie aceea că unii subiecți nu și-au declarat preferința pentru Călin Georgescu, nici în sondaje și nici la exit-poluri, la îndemnul acestuia.  

Fenomenul TikTok. Din punctul dvs. de vedere e suficient acest argument pentru a explica avansul considerabil obținut de Călin Georgescu în primul tur? 

Cred că ar putea să explice ascensiunea rapidă și succesul major în afara țării, unde informarea politică se face mai frecvent din social media. Aproape jumătate dintre adulții români folosesc TikTok. Pe de altă parte, din datele la care avem acces, aproape toți sunt sub 40 de ani. Deci e probabil să fi fost un proces în mai mulți pași: liderii de opinie au aflat de pe TikTok si au distribuit mai departe în rețelele lor.

Însă comunicarea de acest fel nu ar fi avut rezultate notabile fără o potrivire remarcabilă dintre cerere și ofertă. Am urmărit cu îngrijorare declinul democratic din Ungaria și alte țări UE din ultimii ani, spunându-mi că norocul României este că avem extremiști necarismatici sau prea exotici pentru publicul larg.

Lucrurile s-au schimbat acum: Călin Georgescu are un profil și un discurs potrivite pentru o parte importantă dintre români. Elena Lasconi va avea o sarcină dificilă în turul 2.  

Pare că România urmează acest trend global suveranist. Instituțiile statului care se gripează în incapacitatea de a mai comunica cu propriii cetățeni, retorica de stânga liberală care nu mai convinge, ci sperie. Cum încadrați acest prim rezultat în contextul internațional și ați risca să faceți o estimare privind obțiunile de vot pentru Parlament? 

România se înscrie bine într-un context internațional în care cei care sunt la putere pierd alegerile. Alegerile din Statele Unite sunt exemplul cel mai vizibil (dar de notat că Donald Trump a câștigat la limită, cu mai puțin de 50% din votul popular), însă în alte țări pierderile de voturi pentru putere au fost mult mai mari (Noua Zeelanda, UK, Franța, Portugalia, Austria, Polonia, etc.). Problema în România este că având principalele două partide într-o coaliție la putere, votul de protest s-a îndreptat înspre un candidat anti-sistem. Calitatea lamentabilă a candidaților propuși de PSD și PNL au amplificat această problemă. În privința votului pentru Parlament, mă aștept la scoruri mai mari decât cele prezise de sondaje pentru SOS, AUR și USR, și mai mici la PSD și PNL.

Cum citiți rezultatul obținut de Georgescu în Diaspora, până în 2019 unul din polii pro-europeni ai României?

Ar putea să însemne mai multe lucruri. În primul rând, că Diaspora a avut de-a lungul timpului un vot anti-PSD, care s-a întâmplat să fie îndreptat cel mai frecvent spre partide pro-europene (PNL, USR). Acum vedem că AUR nu a fost o excepție ci începutul unei serii. Este posibil și ca entuziasmul pro-UE să fie în scădere în comunități românești din alte țări. Acum sunt mulți români în UK, țară non-UE, situație diferită față de alegerile din trecut. În același timp, ascensiunea lui Georgescu, la fel ca în cazul AUR, pare să fie legată în mare măsură de activitatea rețelelor conectate la BOR, active în Diaspora, și cu sprijin pentru teme anti-UE.

Ați realizat de curând Studiul asupra Tinerilor din România 2024. Ați evaluat/estimat și obțiunile lor politice? Sunt atrași sau nu de suveranism? Fiind printre principalii utilizatori de rețele sociale, în ce măsură acestea le influențează sau le modelează opțiunile politice? Cât sunt de vulnerabili? 

O primă observație este că tinerii din România sunt puțini în raportul populației, iar cei care votează sunt și mai puțini. La votul de ieri, cei între 18-24 de ani au fost 8.5%. Chiar și dintre alegătorii din afara țării, tinerii sub 24 de ani sunt mai puțini de 10%. Încă nu știm profilul alegătorilor lui Călin Georgescu, dar e puțin probabil ca tinerii să fi jucat un rol decisiv.

Din studiul care prezintă date comparate cu alte 11 țări știm că interesul lor pentru politică e modest și că proporțiile celor care au încredere în UE și în NATO sunt între 40 și 45%, sub așteptări, dar mai mari decât în cele mai multe țări din Sud Estul Europei cuprinse în studiu. Ce este îngrijorător în datele acelui studiu este că 41% sunt de acord cu afirmația ”Ar trebui să avem un lider puternic care nu trebuie să își bată capul cu Parlamentul și cu alegerile”, și doar 31% sunt în dezacord.