Poveștile foștilor dependenți de droguri: România face prevenție prin tinerii creștini, după metode greșite

Statul român nu vrea să învețe din experiența altor țări și insistă să se adreseze tinerilor prin sperietori sau metode care n-au, în practică, niciun efect. 

Discursurile, promisiunile și planurile antidrog românești de prevenire a consumului de droguri au inundat spațiul public al ultimilor doi ani: mai toți politicienii și miniștrii au câte ceva de spus sau de propus în zona de campanii, urmare a realității – încă de actualitate – că tot ce facem de fapt pentru tineri e să-i arestăm. 

În zona de prevenție, România se confruntă cu o problemă uriașă ce ține de abordări adesea influențate de subiectivism, mituri sau pură emoție.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Așa se face că propuneri respinse de comunitatea internațională din cauza teribilelor efecte adverse, precum testările antidrog din școli, ajung periculos de aproape de a fi puse în practică. Fără îndoială, dacă nu existau eforturile experților din domeniu care se zbat pentru evitarea unor dezastre de sănătate publică din cauza unor astfel de măsuri, ar fi fost chiar implementate și am fi început deja să suportăm consecințele testelor false, tranziției către substanțe mai periculoase și nedetectabile, mii de internări la spital pentru ingerări de „curățători” și alte mii de dosare penale, printre altele, fără a preveni, scădea, sau trata consumul.

Cu toate acestea, România rămâne în continuare inundată de o sumedenie de campanii nocive care se regăsesc în rubricile „așa NU” din cărțile internaționale de prevenție și în diferite rapoarte ori analize care însumează tot ce știm cu siguranță că nu funcționeză. 

Mai mult, majoritatea abordărilor statului pot chiar genera interes și mai crescut pentru droguri și consumul acestora. Printre aceste abordări falimentare se numără: lecturi anuale, non-interactive; inducerea fricii prin campanii, postere sau vizite în penitenciare; dialoguri nestructurate; povești, imagini sau filme sperietoare sau terifiante; scenete sau piese de teatru moralizatoare; gruparea „tinerilor-problemă” laolaltă; amenințări cu poliția sau închisoarea.  

Un nou eșec previzibil: povești ale foștilor dependenți

Cea mai recentă practică românească în domeniul prevenției o reprezintă poveștile unor foști dependenți de droguri, plimbate într-o caravană prin zeci de orașe ale țării. Sub sigiliul Ministerului Familiei și în strânsă colaborare cu ONG-ul creștin Teen Challenge, campania-mamut „Fără Bariere’’ are în vedere să spună „Tot Adevărul Despre Droguri” în principal prin povești de viață dureroase prezentate de foști dependenți de droguri în fața a zeci de mii de tineri, majoritar elevi de clasele a VIII-a până la a XII-a.

O astfel de abordare, pe cât de inofensivă, înduioșătoare și încurajatoare ar părea și indiferent de cruntele realități prin care au trecut acești vorbitori, apare cu un mare X în manualele și rapoartele internaționale care însumează ce NU funcționează în materie de prevenție antidrog. 

Așa se face că în raportul „Standarde Internaționale de Prevenție Antidrog” al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în colaborare cu Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Infracționalitate (UNODC) se menționează astfel: 

„folosirea foștilor consumatori drept testimoniale reprezintă abordări ale căror caracteristici sunt considerate a fi asociate cu lipsa de eficacitate și/sau eficiență sau cu efecte adverse, bazat pe consultările cu experții din domeniu.”

Aidoma, Autoritatea pentru Sănătate Publică a Statului Washington dedică o secțiune importantă în Raportul „Unelte de prevenție: Ce funcționează, ce nu funcționează” pentru a avertiza împotriva poveștilor foștilor dependenți, folosite drept modalitate de prevenție. Potrivit instituției, chiar dacă povestea este de impact, tinerii observă toată atenția pe care o primesc acești foști dependenți de droguri, adesea pe scene impresionante și cu toate luminile îndreptate asupra lor și înregistrează doar faptul că aceste persoane au consumat tot felul de droguri, iar drept consecință au ajuns un fel de vedete.

Potrivit și Departamentului de Educație din Statul Colorado, în cadrul raportului „Strategii de Prevenție Ineficiente”, astfel de programe nu fac decât să genereze o emoție temporară care nu influențează, de fapt, alegerile, comportamentele sau acțiunile viitoare ale tinerilor care asistă la astfel de conferințe.

Ba chiar din contră, dacă pericolele sunt exagerate, ori se prezintă informații false, precum cele vehiculate chiar de ministra Familiei cum că sub 5% dintre consumatorii de droguri se salvează, ori relatări vădit influențate de percepții subiective, precum propagarea mitului cum că marijuana determină consumul drogurilor mai periculoase, tinerii vor discredita și mai mult atât întregul mesaj, dar și persoanele care îl distribuie.

Pericolul cel mai mare este, în schimb, tocmai acesta: generarea de interes chiar și pentru droguri puternice, ori determinarea consumului, tocmai opusul prevenției. Acest rezultat este posibil indiferent de modul în care sunt organizate aceste povești ale foștilor dependenți.

Mai mult decât atât, evenimente precum caravana „Fără Bariere” adaugă adesea și alte elemente nerecomandate în prevenție, precum frica, informații profund subiective, îndemnuri moraliste ori exagerări ce nu pot fi aplicate populației generale. Pericolul devine cu atât mai mare ca, pe termen lung, tinerii participanți la aceste evenimente să consume droguri într-o proporție mai mare decât cei care nu participă la astfel de evenimente. 

Este incontestabil că relatările, luptele și curajul foștilor dependenți de a ieși în față sunt demne de cel mai înalt respect. Însă bazat pe totalitatea informațiilor ultimelor decenii dintr-o sumedenie de țări, utilitatea testimonialelor se regăsește doar în procesele de tratament ale dependențelor, nu și în prevenirea consumului de droguri. 

Tocmai pentru că nu funcționează în prevenție și pot face adesea mai mult rău, generând consum de droguri, caravanele de prevenție cu foști dependenți, precum „Fără Bariere”, trebuie stopate.

Soluții. Ce funcționează, de fapt?

Aceleași manuale, standarde, rapoarte și meta-analize care clasifică astfel de abordări drept dăunătoare, bazate pe informațiile disponibile și experiențele de ani de zile ale altor țări, relatează și abordările funcționale care previn cu adevărat consumul de droguri. Cele mai eficiente campanii de prevenție sunt tocmai acelea care nici măcar nu aduc în discuție drogurile. Printre acestea, se numără intervenții care se concentrează pe alternative sănătoase în rezolvarea lipsurilor personale și pe oferirea oportunității de a accesa astfel de alternative, precum inițierea și practicarea diferitelor sporturi, pasiuni, hobby-uri, dar și ședințe gratuite de terapie, consiliere și asistență.

De asemenea, dezvoltarea abilităților personale, înlesnirea comportamentelor pozitive și corecte prin cursuri săptămânale, încă din clasa întâi, livrate de persoane antrenate și acreditate internațional, și fără vreo mențiune propriu-zisă despre droguri, sunt dovedite fără echivoc că previn atât comportamentele deviante, violența, consumul de tutun și alcool, inclusiv consumul de droguri.

Astfel de programe, precum „Good Behaviour Game” pot fi accesate și de România, fiind implementate în diferite state ale S.U.A., dar și în Uniunea Europeană. Ele reduc riscurile comportamentelor antisociale, violenței, consumului de alcool/tutun/droguri și dependențelor între 30% și pânș la 100%, comparativ cu copiii/tinerii care nu participă la astfel de programe.

Mai mult decât atât, orice fel de intervenție care vorbește despre pericolele drogurilor trebuie să aibă în vedere strict daunele pe termen scurt și să evite ori chiar să contracareze în același timp mituri sau preconcepții false despre șiruri de evenimente care se vor petrece pe parcursul a ani de zile, cum ar fi povești despre inhalarea unui fum dintr-o țigară de canabis, care ar rezulta în injectarea opioidelor peste câțiva ani de zile. Însă chiar și aceste abordări trebuie să evite implicarea foștilor dependenți.

Toate aceste realități, ale măsurilor care funcționează, nu funcționează, ori fac mai mult rău, sunt cunoscute de adevărații experți în domeniu, căci aprofundarea lor este indispensabilă pentru a putea avea un impact pozitiv în elaborarea de programe de prevenție, ori măcar a putea evita pericolele unor abordări care pot genera, într-un final, un consum mai ridicat decât dacă astfel de campanii nu ar fi existat deloc.

Vlad Zaha este criminolog specializat în politicile publice din domeniul drogurilor și criminologie publică intervenționistă.