Radiografia unei mușamalizări, frază cu frază (I): CNE confirmă că Lucian Bode a plagiat de cel puțin 26 de ori, dar îl declară neplagiator

Consiliul Național de Etică, instituția responsabilă de etica în domeniul cercetării românești, a reușit luna aceasta o uluitoare performanță: să confirme că un autor a încălcat în mod sistematic legislația și normele de etică într-o lucrare științifică, dar în final să declare lucrarea ca neplagiată.

Beneficiarul frapantei decizii este Lucian Bode, ministru de Interne, iar lucrarea „albită” de plagiat este volumul Securitatea energetică şi managementul resurselor la începutul secolului XXI: România în context european actual, care reproduce în format carte, cu modificări minore, lucrarea de doctorat a acestuia. 

CNE a analizat 27 de segmente de text din cartea lui Lucian Bode, iar în 26 dintre acestea a confirmat că există probleme certe: „textul este preluat din sursă necitată”, „nu s-au folosit ghilimelele” sau „o potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele”. 

Mâine, 30 mai 2023, PressOne va publica probele de plagiat pe care CNE le-a exclus, fără a-și motiva decizia, din raportul de analiză a cărții lui Lucian Bode.

***

Decizia CNE – acronimul prescurtat sub care e cunoscut Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării și Inovării (CNECSDTI) – vine la patru luni după ce Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), care i-a emis titlul de doctor, a declarat teza lui Bode „profund viciată” de plagiat.

Strategia prin care Consiliul Național de Etică (CNE) își asumă public o decizie de neplagiat pentru o lucrare deja declarată plagiată, într-o încercare de reabilitare academică a ministrului Lucian Bode, are la bază patru piloni:

• (1) CNE a dat verdict de neplagiat excluzând din analiză, fără a-și motiva public selecția, 17 lucrări-sursă din totalul de 41 analizate anterior și prezentate public de PressOne, unele semnalate inclusiv de softul de identificare a similitudinilor;

• (2)  CNE a dat verdict de neplagiat excluzând din analiză 26 de ilustrații: a analizat doar „21 de figuri și grafice dintr-un număr total de 43 de figuri existente în carte” (în realitate sunt 47 de ilustrații);

• (3) CNE a dat verdict de neplagiat analizând selectiv și parțial chiar și conținutul inclus în analiză – care reprezintă, potrivit Hotărârii nr. 40, „27 pagini de text” (11,63% dintr-un total de 232 pagini, cât are cartea analizată fără bibliografie);

• (4) CNE a dat verdict de neplagiat în contradicție cu propriile concluzii: a constatat că Lucian Bode nu a citat deloc sau nu a marcat cu ghilimele fragmente de text copiate de la alți autori – în anumite situații, pagini întregi – însă a camuflat abaterile constatate prin formulări echivoce, relativizante („o potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele”) sau prin formulări lipsite de temei logic („[imaginea] nu a fost găsită în alte publicații, probabil că este originală”). 

Prin Hotărârea nr. 40/18.05.2023, adoptată în „cazul Bode” cu 18 voturi „pentru” și o abținere, CNE devine promotor al „ideologiei pro-plagiat”, de „favorizare indirectă a lipsei de onestitate academică” – așa cum este aceasta descrisă în propriul „Ghid de integritate în cercetarea științifică”. 

Prin această hotărâre, CNE contribuie la transformarea plagiatului într-o practică acceptabilă și anulează esența conceptului de onestitate academică, definită, în același Ghid, drept „respingerea și prevenirea oricărei forme de furt intelectual (plagiat) prin preluarea și citarea neadecvată de text, idei, date, metode sau rezultate de analiză cu caracter de originalitate”.

***

Membrii Consiliului stabilesc prin decizia în „cazul Bode” un precedent nociv: susțin că lipsa ghilimelelor într-o lucrare științifică, în care un autor a preluat în mod sistematic conținut din alți autori, reprezintă doar o „potențială problemă”, nu o problemă în sine.

Mai mult, vicepreședintele organismului, Eugen Stamate, de la Universitatea Tehnică a Danemarcei, cel care a coordonat „cazul Bode”, afirmă explicit – într-o scrisoare deschisă, în care apără decizia CNE –  că „nicăieri în lege nu se menționează despre folosirea ghilimelelor”.

Publicul din România are în față, așadar, două verdicte opuse privind lucrarea științifică a ministrului Lucian Bode.

Pe de o parte, teza cu care acesta și-a obținut titlul de doctor a fost declarată plagiată în ianuarie de Universitatea „Babeș-Bolyai”, iar de cealaltă parte CNE a declarat neplagiată cartea care reproduce, întocmai, teza de doctorat declarată plagiată de UBB în urmă cu patru luni.

În vreme ce verdictul de plagiat al UBB pune sub semnul întrebării viitorul politic al lui Lucian Bode, verdictul de neplagiat pronunțat de CNE – organism consultativ al Ministerului Cercetării, condus de liberalul Sebastian Burduja – îi face pârtie lui Bode către un post ministerial și în viitorul guvern condus de șeful PSD, Marcel Ciolacu.  

Cum să îți spun că nu ai plagiat, spunându-ți că ai plagiat

Analiza în baza căreia CNE a decis că volumul semnat de Lucian Bode nu este plagiat s-a limitat la doar „27 de pagini” de text, reprezentând 11,63% din numărul total de pagini al cărții (232 de pagini fără bibliografie).

CNE nu a verificat întreaga carte, deși în Raportul Consiliului se menționează că volumul a fost analizat și cu un soft de identificare a similitudinilor, care a indicat un coeficient de similitudine 1 de 18% (cinci cuvinte consecutive), respectiv 14% (zece cuvinte consecutive).  

Lungimea celor 27 de secvențe de text analizate de CNE variază de la 3 rânduri copiate (p. 21, p. 29, p. 91) la pagini întregi plagiate (p. 121, p. 149, p. 181, p. 203, p. 224).

Pentru comparație, în analiza de plagiat pe care am publicat-o în noiembrie 2022 în PressOne, am identificat conținut plagiat în 65 de pagini ale lucrării lui Lucian Bode, 15 dintre acestea fiind plagiate integral.

Din cele 27 porțiuni de text analizate, CNE confirmă că există probleme certe în 26 de porțiuni:

• În 12 situații, CNE descrie neregulile astfel: „Nu s-au folosit ghilimelele” sau „Textul este preluat din sursa necitată”.

• În alte 14 situații, CNE descrie neregulile astfel: „O potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele”.

• În niciuna dintre 26 de situații constatate ca fiind problematice, CNE nu folosește termenul „plagiat”.

Lipsa ghilimelelor în 26 de situații din 27 de pagini analizate nu este considerată o problemă de nici de Eugen Stamate, de la Universitatea Tehnică a Danemarcei, vicepreședintele organismului și cel care a gestionat „cazul Bode” în lipsa președintelui instituției, Dacian Dragoș. (Acesta s-a recuzat deoarece este și președintele Comisiei de Etică a UBB, universitatea care deja îl sancționase pe ministrul de Interne pentru plagiat).

Stamate susține că „nicăieri în lege nu se menționează despre folosirea ghilimelelor”. 

Legea la care se referă este nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, act care reglementează funcționarea Consiliului Național de Etică. 

În raportul de 36 de pagini care însoțește Hotărârea nr. 40 a CNE, prin care Bode este exonerat de plagiat, membrii Consiliului răstălmăcesc obligațiile de citare și de respectare a originalității în domeniul resurselor energetice şi managementul acestora, afirmând că în acest domeniu „citarea se face preponderent cu trimitere la sursă, fără a folosi ghilimele”.

Această afirmație, pe care CNE nu o probează în niciun fel, este una complet falsă. Eludarea ghilimelelor în lucrările științifice sau academice nu e acceptabilă în niciun domeniu științific.

***

Concluziile finale din Raportul sintetizează astfel problemele identificate de CNE în cele 27 de secvențe de text analizate:

• „Existența unor mari inconsistențe în ceea ce privește stilul de citare”;

• „Există cazuri în care unele porțiuni de text au fost posibil preluate prin traducere din limba engleză, dar fără să fie citată sursa”;

• „În ultimul capitol există porțiuni de text preluate dintr-un program de guvernare fără citarea sursei”;

• „Cea mai frecventă problemă este existența preluării de text, inclusiv prin traducere din limba engleză, și pentru care nu s-au folosit ghilimelele, însă sursa din care s-a preluat este de cele mai multe ori citată corespunzător”.

În ciuda acestor constatări clare, CNE a stabilit că „domnul Lucian Nicolae Bode nu este vinovat de abaterea de la normele de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare științifică, constând în plagiat”.

Cum este posibil să fie luată o decizie de neplagiat în condițiile în care în 26 din cele 27 de situații analizate sunt constatate încălcări flagrante ale normelor de etică și integritate? 

Cum e posibil ca 18 membri ai CNE să voteze un raport care constată plagiat în fragmentele analizată, însă decizia să fie contrară, de neplagiat?

Lipsa ghilimelelor: „o potențială problemă”  

Formularea „o potențială problemă”, repetată metodic în raportul CNE, arată că membrii Consiliului camuflează încălcarea sistematică a regulilor de redactare în cercetarea științifică – deci o conduită contrară principiilor pe care instituția e obligată să le apere – printr-o sintagmă dubitativă. 

„Potențiale probleme” poate observa o persoană care analizează o lucrare fie cu intenția de a le semnala public, fie de a le sesiza unui organism tehnic, pe când membrii unui for specializat în chestiuni de etică au obligația de a stabili, fără echivoc, dacă o lucrare are problemele certe, nu „potențialele probleme”.

Această formulare a fost inventată de Consiliu pentru a diminua gravitatea propriilor constatări în 26 din cele 27 de secvențe de text analizate și pentru a putea justifica decizia de neplagiat în cazul ministrului de Interne Lucian Bode.

În orice analiză de plagiat din lume, lipsa ghilimelelor în cazul fragmentelor de text copiate din alți autori este problema, nu „o potențială problemă”.

Așa cum remarcă într-un text pe Contributors și profesorul emerit Dumitru Sandu, fost membru al Consiliului până în 2020 – când s-a retras prin demisie –, formularea „o potențială problemă” este un truc folosit de membrii CNE pentru a evita constatarea fermă, explicită, a plagiatului.

„Formula «o potențială problemă» este folosită de mai multe ori ca eufemism pentru a evita recunoașterea plagiatului. În ce lucrare de specialitate au mai găsit autorii din grupul de lucru CNE această practică de evitare a adevărului, respectiv a recunoașterii plagiatului prin eufemismul «potențială problemă”»?”, întreba profesorul Sandu.

Traducerile din limba engleză: 11 situații de plagiat ascunse sub preș

În 11 dintre cele 27 de fragmente de text analizate, CNE confirmă că textul reprodus de Bode în carte a fost „preluat prin traducere din altă sursă necitată” sau că textul reprezintă o „traducerea din limba engleză” și că ghilimelele nu au fost folosite.

Potrivit Ghidului de integritate în cercetarea științifică, asumat de CNE și postat pe site-ul Consiliului, traducerea unor blocuri de texte necitate corespunzător este plagiat intenționat: „preluarea prin traducerea unor texte, de orice fel, dintr-o limbă străină, și prezentarea lor – în bloc compact sau în stil mozaicat – ca text propriu este o formă de plagiat intenționat”.

Iată câteva tipuri de argumente pe care CNE le-a folosit pentru a evita concluzia de plagiat prin traducere.

A. Menționarea unei alte surse decât cea plagiată

CNE afirmă că „o parte din textul din pagina 20 este preluat prin traducere din altă sursă necitată, și anume Tergin, 2006”, însă îngroapă această constatare sub o observație colaterală: „În carte este citată o sursă care are legătură cu topicul frazelor suspecte […]”. 

Consiliul admite că Bode a preluat conținut dintr-un autor necitat, Daniel Yergin (autor consacrat în domeniul securității energetice, al cărui nume CNE îl ortografiază greșit, „Tergin”), însă evită, atât în această situație cât și în altele similare, diagnosticul de plagiat.

În textul publicat pe Contributors, profesorul emerit Dumitru Sandu arată că paragraful menționat are peste 100 de cuvinte și a fost preluat fără citarea sursei și fără ghilimele.

„Este clar plagiat de bloc de text despre care referenții din grupul de lucru nu spun explicit că este vorba de un plagiat”, conchide profesorul Sandu.

Un text preluat dintr-o sursa necitată, fapt constatat chiar de CNE, înseamnă plagiat.

B. Sugestia că atât autorul plagiat, cât și Bode au citat, în mod distinct, aceeași sursă

Un alt exemplu de mistificare a realității din Raportul CNE privind cartea lui Lucian Bode se regăsește la pasajul de la pagina 39.

Consiliul afirmă că „Atât Florian Baumann (2008), cât şi domnul L.N. Bode citează sursa «World Energy Outlook». La domnul L.N. Bode lipsește anul, 2006. O potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele”.

Documentul considerat sursă de CNE atât pentru Bode, cât și pentru Baumann, denumit World Energy Outlook 2005, poate fi accesat aici.

Oricine poate constata în mod direct că niciunde în acest document, editat de International Energy Agency, nu există formularea „In 2005 World Energy Outlook estimated a cumulative global infrastructure investment of $17 trillion…”, în română în volumul lui Lucian Bode „În 2005, World Energy Outlook estima un cuantum de 17 trilioane de dolari reprezentând investiții în infrastructură …”.

În realitate, Bode îl plagiază pe Baumann, copiind de la acesta inclusiv nota de subsol menționată de acest autor, însă CNE sugerează că în acest caz este vorba doar despre o coincidență și că ambii autori, Bode și Bauman, nu fac altceva decât să citeze din același document.

În privința acestui paragraf, CNE repetă scuza standard potrivit căreia „o potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele”.

Dacă CNE afirmă că atât Bode, cât și Baumann „citează sursa «World Energy Outlook»”, Consiliul sugerează implicit că și Baumann are „potențiala problemă” de a nu fi folosit ghilimelele.

C. Ascunderea dimensiunii reale a textului plagiat

O altă dovadă irefutabilă că CNE și-a alcătuit raportul cu intenția de a da un verdict de neplagiat – nu pornind de la probatoriul științific și de la normele de etică academică ori de la practica anterioară a CNE – se regăsește în secvența de text de la pagina 181.

Concluzia Consiliului cu privire la respectiva pagină, plagiată integral de Bode, este următoarea: „O potențială problemă este că textul (pagina 181 – n.m.) este preluat prin traducere din sursa necitată: Lukáš Tichý, 2017, «Controversial Issues in the EU-Russia Energy Relations», Centre for European and North Atlantic Affairs. p. 9. Nu s-au folosit ghilimelele pentru textul preluat”.

Așadar, CNE consideră doar „o potențială problemă” că respectiva pagină de text analizată – care are 28 de rânduri și 258 de cuvinte – este preluată prin traducere dintr-o sursă necitată – Lukáš Tichý –  și că „nu s-au folosit ghilimelele”.

În realitate, Bode a plagiat prin traducere de la Lukáš Tichý o cantitate de text triplă față de cea consemnată de CNE: 85 de rânduri, care însumează 3 pagini și jumătate.

Dovada mai mult decât clară că Bode l-a plagiat pe Tichý, ceea ce reprezintă o problemă, nu „o potențială problemă”, este că acesta a copiat și trei note de subsol din lucrarea cercetătorului de origine cehă: notele numărul 287, 288 și 298.

De ce a analizat CNE – care a avut pe masă atât lucrarea lui Bode, cât și textul integral al lui Tichý – doar o singură pagină din cartea ministrului de Interne, și nu întreg calupul de 3 pagini și jumătate?

Cum justifică CNE faptul că a exclus dintr-o analiză oficială alte 57 de rânduri copiate din textul unui autor necitat, din care constatase deja că Bode a plagiat prin traducere primele 28 de rânduri –  fără ghilimele și fără citarea autorului?  

CNE nu poate invoca, în acest caz, lipsa accesului la sursa originală. A avut în față textul lui Tichý, a constatat că Bode a copiat 28 de rânduri din acest autor, dar a decis să prezinte publicului mai puțin de 1/3 din actul plagiatului și să-l mascheze, într-un document oficial, prin formulările „o potențială problemă este că textul este preluat prin traducere din sursa necitată” și „nu s-au folosit ghilimelele pentru textul preluat”.

Această constatare este doar una dintre probele care arată, fără echivoc, că CNE a ascuns publicului dimensiunile fraudei academice din cazul Bode.

Analiză etică ce ignoră standardele etice   

Un alt exemplu din analiza CNE relevant pentru a arăta părtinirea cu care „cazul Bode” a fost evaluat, dar și faptul că decizia CNE este una care nesocotește standardele de etică, se regăsește la secvența de text de la pagina 171 din volumul ministrului de Interne. 

Concluzia membrilor Comisiei este că „O potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele. Sursa citată la «274»: «Viorica Antonov, Uniunea Europeană și politica energetică, Strategikon, disponibil la http://www.strategikon.ro/files/analize/EU___energy_policy. pdf, accesat 23.11.2017.» nu poate fi accesată”.

„Potențiala problemă”, în opinia CNE, ar fi că „nu s-au folosit ghilimele”, și că sursa, care a fost citată – o lucrare a Vioricăi Antonov – nu poate fi accesată. 

Constatarea CNE este incorectă în mai multe privințe:

• Înainte de toate, de vreme ce lucrarea Vioricăi Antonov, specificată în nota de subsol, „nu poate fi accesată”, cum anume a reușit CNE să constate că Bode a preluat 18 rânduri de text din autorul citat, notând în plus că „o potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele”?

• În realitate, sursa celor 18 rânduri plagiate de Bode nu este Viorica Antonov.

• Bode a plagiat, de facto, nu 18 rânduri, ci 109 rânduri – un calup compact de 3 pagini și jumătate, însumând 1.100 de cuvinte, de la pagina 168 la pagina 171 – din lucrarea „Despre politica de energie a Uniunii Europene”, realizată în 2003 în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02.

Graficele plagiate

Consiliul Național de Etică a analizat, de asemenea, 21 de figuri și grafice dintr-un total de 47 de imagini existente în carte.

În Raportul Hotărârii nr. 40 consemnează, în mod eronat, că în carte sunt „un total de 43 de figuri”.

Și în privința figurilor și graficelor, CNE ignoră dovezile clare care arată că sunt plagiate, total sau parțial, și presupune în cazul a trei ilustrații, toate în limba engleză, că acestea sunt „probabil originale” pentru că „nu au fost găsite în alte publicații”. 

De ce a exclus, totuși, CNE posibilitatea ca acele grafice ar putea fi „probabil plagiate”? Faptul că o imagine „nu a fost găsită” în publicațiile disponibile online crește probabilitatea ca aceasta să fie „originală”?

O verificare suplimentară față de cea făcută în noiembrie 2022 arată că două dintre cele trei grafice indicate de CNE ca fiind „probabil originale” sunt plagiate cu o probabilitate de 100%, acestea fiind publicate sub semnătura altor autori în documente disponibile pe internet.

Este vorba despre graficele de la paginile 81 și 83 din cartea ministerului de Interne, pe care Lucian Bode nu le atribuie autorilor originali și pe care CNE le declară „probabil originale”. 

Figura de la pagina 81 este plagiată din lucrarea „Un ecosistem pentru managementul și managementul resurselor naturale”, publicată în limba thailandeză pe 6 august 2014. Figura este disponibilă la slide-ul nr. 48.

Sursa acestei imagini a fost identificată și semnalată pe Facebook de profesorul Radu Gramatovici, de la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București. 

Figura de la pagina 83 este plagiată din silabusul „Natural Resource Management Block 6 Unit 11 Part-II”, realizat de profesorul Lokendra Thakkar pentru un curs ținut în intervalul 3 – 9 august 2012. Figura este disponibilă la slide-ul nr. 10.

***

Consiliul mai stabilește că și alte figuri și grafice din cartea lui Lucian Bode sunt originale. 

Dovezile suplimentare arată contrariul, că acestea sunt plagiate! 

Despre o primă figură de la pagina 26, CNE afirmă că „Figura din carte este originală şi diferită de figurile similare găsite în alte lucrări”. 

Această imagine se regăsește inclusiv într-un articol în limba coreeană publicat de Energy Korea, „CO2-EOR, a two-in-one oil enhancement technology”, în data de 05.11.2013, deci cu cinci ani înainte ca Lucian Bode să-și susțină doctoratul. 

Imaginea de pe Energy Korea a fost identificată și semnalată pe Facebook de profesorul Radu Gramatovici, de la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București. 

O concluzie similară primește din partea CNE și cea de-a doua figură de la pagina 26: „Deși citarea este succintă, figura din carte este originală şi diferită de figurile similare găsite în alte lucrări”. 

Obligația de citare a imaginilor, graficelor, hărților, figurilor sau a tabelelor în lumea academică, mai ales în cercetarea științifică de sorginte tehnică, este foarte clară. 

Autorul care creează el însuși o figură trebuie să menționeze sursa datelor folosite: dacă au fost colectate de către el sau dacă provin dintr-o altă sursă. 

Dacă figura este preluată dintr-o altă lucrare, atunci aceasta trebuie menționată complet – cu numele autorului, numele lucrării, al jurnalului, pentru articole și studii, sau al editurii, pentru cărți, și anul de apariție. 

În cartea lui Lucian Bode, acesta menționează în multe situații doar sursa datelor, lăsând senzația că el este cel care a realizat imaginea sau graficul în baza respectivelor date.

În realitate, Lucian Bode a copiat ilustrații elaborate de alți autori, citând doar sursa datelor utilizate de aceștia (Eurostat, de exemplu), iar CNE s-a folosit de asta pentru a concluziona că autorul imaginii este Bode. În fapt, Bode a plagiat ilustrațiile din alți autori fără a-i cita sau citându-i incomplet.

Un exemplu relevant: CNE concluzionează că imaginea de la pagina 175 este citată corect Eurostat. În realitate, în colțul imaginii plagiate de Bode este vizibil adevăratul autor al hărții, publicația Financial Times, graficul fiind realizat în baza datelor colectate din trei surse: International Energy Agency, Eurostat și US Energy Information Administration. 

Toate aceste informații apar, de altfel, chiar pe imagine: în colțul din dreapta jos este vizibilă mențiunea „FT graphic”, iar în colțul din stânga jos sunt vizibile sursele datelor folosite de Financial Times. 

***

Pentru un număr de șase grafice aflate la paginile 138 – 142, Consiliul Național de Etică stabilește în Raportul Hotărârii nr. 40 că „Sursa datelor cu care s-a efectuat statistica este citată”, dar și că figurile sunt citate, făcând trimitere către Eurostat. 

Și acest caz, concluzia trasă de CNE este în favoarea lui Lucian Bode, deși realitatea arată altceva. 

Respectivele grafice provin dintr-un document realizat de Eurostat, denumit „The EU in the World. 2018 edition”. 

Atât timp cât există o sursă cunoscută a unei ilustrații, aceasta trebuie precizată complet. 

Nu este suficient să spui „Eurostat”, pentru că cititorul va înțelege că graficul este realizat de autorul volumului  – respectiv Lucian Bode  – în baza datelor Eurostat, când în realitate acesta provine dintr-un document cert. 

Mai mult, pe coperta interioară a anuarului „The EU in the World. 2018 edition” se menționează următoarele: „Reuse is authorised provided the source is acknowledged. The reuse policy of European Commission documents is regulated by Decision 2011/833/EU (OJ L 330, 14.12.2011, p. 39)”, adică „Reutilizarea este autorizată cu condiția menționării sursei. Politica de reutilizare a documentelor Comisiei Europene este reglementată prin Decizia 2011/833/UE (JO L 330, 14.12.2011, p. 39)”.

Inclusiv din această precizare reiese clar că documentul în sine trebuia citat, nu doar editorul și proprietarul datelor, Eurostat. Citarea corectă ar fi fost următoarea: Eurostat. (2018). The EU in the world — 2018 edition.

***

Consiliul Național de Etică, care are ca atribuții analizarea producțiilor științifice altele decât tezele de doctorat, s-a autosesizat cu privire la volumul în care Lucian Bode și-a publicat teza de doctorat pe 23 februarie 2023 ca reacție la o contestație depusă de Bode la CNE pe 30 ianuarie 2023 împotriva deciziei prin care teza sa de doctorat fusese declarată plagiată de către Universitatea „Babeș-Bolyai”.

În autosesizare, CNE ia în calcul, potrivit Raportului votat în data de 18 mai 2023, doar 24 de surse din care am arătat că Lucian Bode a plagiat, deși în lucrare există un total de 41 de surse din care acesta a plagiat, inventariate și analizate în detaliu într-un material publicat pe PressOne încă din noiembrie 2022.

Coordonarea „cazului Bode” la CNE, care s-a autosezizat la 24 de zile după ce ministrul de Interne a contestat măsura de retragere a cărții de pe piață – cerută de UBB după verdictul de plagiat – a fost preluată de Eugen Stamate, de la Universitatea Tehnică a Danemarcei, vicepreședinte al organismului.

Președintele Consiliului, Dacian Dragoș, s-a recuzat având în vedere că acesta este și președintele Comisiei de Etică a UBB, cea care a pronunțat decizia de plagiat cu privire la teza lui Bode.

La data de 1 martie 2023, Eugen Stamate a stabilit un grup de lucru format din cinci membri ai Consiliului pentru analizarea volumului lui Bode și le-a repartizat documentele „primite în cadrul contestației”, potrivit Raportului CNE.

Numele celor care au făcut parte din grupul de lucru, deci care au evaluat probele, nu au fost făcute publice. Surse din mediul academic susțin că unul dintre cei cinci membri numiți în grupul de lucru a fost profesorul Virgil Alexandru Iordache, de la Universitatea din București.

În plină analiză a „cazului Bode”, pe 20 aprilie 2023, Iordache publica pe un blog personal un articol intitulat „Plagiatul de idei în textele academice românești”.

Prima propoziție a textului este următoarea: „În acest text mi-am propus să explic pe înțelesul publicului larg ce este plagiatul de idei și de ce este un fenomen binevenit în spațiul academic românesc”.

Sursele citate explică faptul că în martie a existat o întâlnire procedurală a CNE, când au fost puse în discuție chestiuni administrative.

Tot în luna martie, componența Consiliul Național de Etică, rămasă în urma mai multor demisii cu doar 14 membri din cei 19 numiți în 2020 de ministrul Monica Anisie, a fost suplimentată prin ordin al ministrului liberal al Cercetării, Sebastian Burduja.

Acesta a numit un total de 9 membri, astfel că totalul membrilor a crescut de la 19 la 23 de membri.

Majorarea a avut drept efect creșterea cvorumului de prezență și de validare de la 11 la 13 membri, iar componența grupurilor de lucru s-a modificat de la minim trei membri la minim cinci.

Prima ședință în care s-a discutat efectiv „cazul Bode” a fost în 6 aprilie, ședință la care au participat și membrii nou numiți în martie.

Mai mulți membri ai Consiliului cu care am discutat susțin că la ședința din 6 aprilie exista deja un prim draft de lucru al analizei, iar că o variantă finală le-a fost trimisă tuturor cu circa o săptămână înainte de data de 18 mai, când s-a și votat decizia prin care CNE a stabilit că volumul lui Lucian Bode nu e plagiat.

Din raportul CNE reiese că Universitatea „Babeș-Bolyai” a pus la dispoziția Consiliului teza de doctorat a lui Bode, cartea în care și-a publicat teza și un număr de 11 lucrări „invocate în speță”, dintr-un total de 41 pe care le-am pus oficial la dispoziția UBB, în urma unei solicitări în scris primite de la universitate.

Consiliul a analizat totuși 24 de surse, nu doar cele 11 furnizate de UBB, însă – așa cum am explicat – în lucrare există cel puțin 41 de surse distincte din care a fost plagiat conținut.

Cum e definit plagiatul în lumea academică 

De ce sunt esențiale ghilimelele și nu e suficientă atribuirea unui text copiat din alt autor prin notă de subsol? 

„Ghilimelele reprezintă gardul prin care se delimitează o proprietate de o altă proprietate”, a explicat avocatul Gabriel Turcu, specializat în proprietate intelectuală, la un modul de formare în integritate academică care a avut loc în noiembrie 2022, la Universitatea din București. 

În absența ghilimelelor, cititorul nu poate ști unde anume începe sau se termină un text care aparține altor autori, la fel cum în lipsa „gardului” – a unei delimitări explicite – nu ai cum ști unde începe și unde se termină proprietatea unei persoane. 

Din punct de vedere academic, dilemele pe care și le exprimă în scrisoarea sa deschisă vicepreședintele CNE Eugen Stamate au fost demult tranșate. 

Deși definițiile plagiatului diferă de la universitate la universitate și de la țară la țară, toate au un punct comun: e incorect să-ți însușești munca altcuiva și s-o prezinți publicului ca fiind propria ta muncă.

• Oxford University. Probabil cea mai simplă, mai clară și mai completă definiție a plagiatului e cea formulată de Universitatea Oxford: „Plagiatul este prezentarea muncii sau a ideilor altcuiva ca fiind ale tale, cu sau fără consimțământul acestuia, prin încorporarea lor în lucrarea ta fără o recunoaștere completă”. „Recunoașterea completă” presupune, în practica academică, (1) marcarea cu ghilimelele a unui pasaj de text preluat și (2) atribuirea acestuia. Simpla atribuire printr-o notă de subsol a unui text preluat, dar care nu este pus între ghilimele, este considerată plagiat, de vreme ce în aceste condiții „recunoașterea” nu este „completă”. 

• Danmarks Tekniske Universitet (DTU), de care aparține institutul de cercetare la care Eugen Stamate, vicepreședintele CNE, este cercetător senior, are propria sa definiție a plagiatului, pe care îl definește drept „comportament inacceptabil” (alături de fabricarea datelor și falsificarea materialului de cercetare): „Plagiatul este însușirea ideilor, proceselor, rezultatelor, textelor sau termenilor specifici ai altor persoane fără a le acorda credit în mod corespunzător”. 

• Există și asociații profesionale care și-au formulat propriile stiluri de citare: printre cele mai cunoscute și mai utilizate e stilul de citare APA (American Psychological Association), în al cărui Ghid pentru evitarea plagiatului este explicat, fără echivoc, de ce ghilimele trebuie utilizate: „Citarea acordă autorului credit pentru ideile sale, dar ghilimelele dau autorului credit pentru formularea ideii”.

• În România, CNE – care a analizat opera lui Lucian Bode – are, la rândul său, propria definiție: „Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic. În formulare simplificată, dar corectă, plagiatul reprezintă furt intelectual. Din punctul de vedere juridic, se poate discuta de variații ale consecințelor publice ale furtului. Din punctul de vedere moral, însă, indiferent de formă și consecințe, furtul este furt, iar consecințele sale pentru piața produselor de cercetare științifică nu pot fi decât negative”.

Mâine, 30 mai 2023, PressOne va publica probele de plagiat pe care CNE le-a exclus, fără a-și motiva decizia, din raportul de analiză a cărții lui Lucian Bode.

Cronologia cazului Bode

2018, septembrie – Lucian Bode devine doctor în Securitate energetică la Școala doctorală de Relații Internaționale și Studii de Securitate din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, sub îndrumarea prof. univ. Adrian Ivan, în prezent rector-comandant al Academiei SRI;

2019, iunie – Consiliului Național de Atestare A Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) confirmă acordarea titlului, care este formalizat prin ordin de ministru;

2020, martie – ministrul Educației Monica Anisie decide ca toate tezele susținute după 2016 să fie făcute publice pe o platformă digitală, lăsând opțiunea ca tezele publicate să nu fie accesate;

2021, ianuarie – Lucian Bode alege să își publice teza la CA Publishing, fosta editură a coordonatorului său de doctorat, într-un tiraj de doar 100 de exemplare, care nu au ajuns niciodată la vânzare;

2021, august – G4Media scrie că Lucian Bode și-a secretizat lucrarea cu o zi înainte de termenul limită până la care teza trebuia să devină accesibilă pe platforma REI, alegând să publice lucrarea;

2022, octombrie – Lucian Bode amenință că va da în judecată orice persoană care va mai spune că teza sa este secretizată; teza nu era secretă, însă accesul la ea era limitat, iar volumul în care o publicase nu era disponibil la nicio bibliotecă din țară;

2022, octombrie – USR anunță că va transcrie teza lui Lucian Bode la Biblioteca Națională, iar ulterior depune la UBB o sesizare de plagiat;

2022, octombrie – Comisia de etică a UBB anunță că teza ministrului de Interne are doar 2,95% conținut plagiat;

2022, noiembrie – PressOne publică dovezi care atestă că cel puțin 18,5% din conținutul tezei este plagiat;

2023, ianuarie – Comisia de Etică a UBB decide că teza de doctorat a lui Lucian Bode este plagiată, una dintre măsurile luate fiind de a-i cere acestuia să retragă cartea apărută la CA Publishing;

2023, februarie – Lucian Bode contesă la Consiliul Național de Etică decizia UBB prin care i se solicita să alinieze teza cu standardele de etică academică, iar o eventuală republicare a cărții să fie realizată doar după corectarea tuturor abaterilor constatate;

2023, februarie – Consiliul Național de Etică se autosesizează în urma contestației depuse de Bode cu privire la conținutul cărții în care a publicat teza de doctorat;

2023, mai – Consiliul Național de Etică decide cu 18 voturi pentru și o abținere că volumul în care Bode și-a publicat teza de doctorat nu e plagiat, deși la fiecare paragraf analizat constată o abatere de la normele de etică în cercetarea științifică.