„Reformă nordică” pentru copiii români aflați în plasament: 6 din 10 asistenți maternali și-ar putea pierde dreptul de practică pentru că nu au liceul terminat, fără ca statul să aibă un plan B

O reformă bine intenționată, menită să-i protejeze pe copiii din România luați în plasament de abuzurile asistenților maternali, riscă să fie aplicată prost. 

După modificările aduse statutului asistentului maternal, aproximativ 60% dintre cei rămași în sistem nu mai pot primi copii în grijă, pentru că nu au nici măcar liceul absolvit. Ministerul Familiei nu propune însă nicio strategie pentru a preîntâmpina lipsa de personal. 

• Statutul asistentului maternal a fost modificat pentru prima dată în 21 de ani, pentru a proteja copiii luați în plasament de neglijență și abuz
• Printre altele, s-a înăsprit limita minimă și maximă de vârstă, la care copiii pot fi luați în plasament, 21 de ani, respectiv 47, astfel încât copilul să poată fi major, în momentul în care asistentul îndeplinește vârsta de pensionare. De asemenea, nu mai este posibilă continuarea plasamentului după vârsta de 65 de ani a asistentului maternal
• Absolvirea unui liceu a devenit obligatoriu și s-au adăugat 20 de ore în plus pentru formarea asistenților maternali, față de 60 de ore, cât erau impuse în trecut. Totuși, în prezent 60% din asistenții maternali nu îndeplinesc pragul minim de educație absolvit
• Locuința asistentului maternal nu mai poate fi izolată de instituții de invățământ, dispensar și de infrastructură de canalizare funcțională. Cu toate acestea, 68% din asistenții maternali au locuința în mediul rural, iar din populația rezidentă la sat doar 15,8% au un sistem funcțional de canalizare, conform ultimelor date oficiale

Natalia Intotero, ministra Familiei: „Nu dorim să ne batem joc de cei care lucrează în acest domeniu”

Din perspectiva ministrei Familiei, schimbarea legilor vechi de peste 20 de ani ar fi rezultatul „vizitelor neanunțate” în diferite județe ale țării și al sesizărilor făcute de-a lungul timpului de organizațiile neguvernamentale sau de cetățeni. Scopul, susține Natalia Intotero la PressOne, ar fi tocmai „starea de bine a celor care se află în grija asistenților maternali.”

„Când spun stare de bine, nu îmi doresc ca cei care au ajuns să fie îngrijiți de asistenții maternali să fie supuși traumelor. Traume înțelegând chiar și schimbarea mai multor asistenți maternali, chiar și, poate, decesul la un moment dat a unui asistent maternal. Copiii care sunt în sistemul de plasament se atașează de aceștia ca și cum ar fi părinții lor, părinții pe care ei nu i-au avut”, crede Natalia Intotero. 

În dialogul cu reportera PressOne, ministra Familiei insistă că obligativitatea studiilor, pragurile de vârstă, condițiile de locuire și procedura de atestare trebuiau introduse în noul statut pentru că „nu putem vorbi de tineri educați atâta timp cât cei care au acceptat să aibă această meserie nu au reușit să finalizeze cursurile învățământului obligatoriu” sau  pentru că e foarte important ca tinerii să locuiască „în zone unde să fie acces la educație și la servicii medicale.”

Natalia Intotero admite că noile norme ar putea perturba sistemul, mai ales că din țară au început să vină sesizări și contestații, de la asistenții maternali care riscă să rămână fără drept de practică. 

„Vreau să fie foarte clar pentru toată lumea, nu dorim să ne batem joc de cei care lucrează în acest domeniu. Va fi o perioadă de tranziție, în urma consultărilor și cu directorii de la DGASPC-uri, dar în egală măsură cu toții trebuie să înțelegem că fiecare copil este copilul nostru, fiecare tânăr este tânărul nostru, ca și cum ar fi parte din noi. Și de aceea trebuie luate măsuri, având în vedere că am avut și cazuri, din păcate, chiar și deces, și nu este permis așa ceva.” 

Cum explică șeful Autorității Naționale pentru Protejarea Drepturilor Copiilor și Adopție modul de aplicare a noilor modificări aduse statutului asistentului maternal

Din perspectiva președintelui Autorității Naționale pentru Protejarea Drepturilor Copiilor și Adopție (ANPDCA), România deja ar sta bine statistic, pentru că numărul celor aflați în sistemul de plasament (raportat la suta de mii de copii) este sub media europeană. 

Rareş-Petru Achiriloaie afirmă că noile reglementări ar fi de fapt inspirate din mai multe țări cu expertiză în domeniu, inclusiv din Marea Britanie sau statele nordice. Șeful ANPDCA merge până într-acolo încât susține că statul român ar face pionierat și că „ nici o țară din lumea asta nu mai face și nu a mai dus nivelul unde vrem noi să îl ducem, pe partea de asistenți maternali profesioniști.”

„Nu va lăsa nimeni sistemul să cadă sau copiii aceia să ajungă într-un mediu care să nu fie favorabil pentru dezvoltarea lor”, mai spune Rareş-Petru Achiriloaie. Răspunsurile la întrebările PressOne par însă să-l încurce, mai ales că multe schimbări nu pot fi și puse în practică, cel puțin în următorii ani. 

PressOne: Câți asistenți maternali, care nu au absolvit liceul sunt astăzi în sistem? 

Rareş-Petru Achiriloaie: Aproximativ 60% dintre asistenții maternali din prezent nu au studii de liceu.

Retroactiv, ce se va întâmpla cu ei? Mai ales că unii dintre ei au atestatul valabil încă doi sau trei ani, conform legislației vechi. 

Cei care și-au depus cererea de reatestare până să intre în vigoare noua legislație, vor fi evaluați pe baza prevedelor legale vechi. Ulterior, după expirare, dacă nu-și termină liceul între timp sau dacă depășesc vârsta de 65 de ani, ori alte prevederi noi pe care le-am inclus acolo, li se va retrage atestatul. Dar dacă ei până atunci nu-și finalizează studiile de liceu în primul rând, nu se vor mai încadra.

Spuneați că va exista o perioada de tranziție a asistenților maternali care nu mai îndeplinesc condițiile. În ce constă această perioadă? 

Cam aceasta este perioada de tranziție, cei doi, trei ani. Cei care de fapt acum, legal, nu mai îndeplinesc condițiile statutului, dar au atestatul vechi încă valabil și pot duce până la finalitate parcursul.

Ce se va întâmpla cu copiii pe care aceștia îi au în grijă?

De obicei se transferă direct la un alt asistent maternal. Nu mai trec prin CPRU (Centrul de Primire în Regim de Urgență nr.red) sau prin alte structuri.

Aceste măsuri de descurajare a abuzului au intenția de a aduce rezultate în următorii 2-3 ani, când atestatele vechi vor expira. Până atunci, cum vă asigurați că limitați astăzi abuzul pentru copiii luați în plasament de asistenții maternali din sistem?

În primul rând, nu o să rămână toți pe perioada asta de 2-3 ani. Sunt foarte mulți care își vor pierde atestatul în următoarele luni. Mă refer la cei care nu au aplicat pentru reatestare, până să intre noua legislație în vigoare. 

În același timp, n-am putea nici să facem această modificare de pe o zi pe alta, pentru că aproximativ 60% dintre asistenții maternali din prezent nu au studii de liceu. Asta ar fi însemnat ca brusc să ne trezim cu vreo 8 mii de copii pentru care trebuie să găsim soluții. Ori, sistemul rezidențial merge spre închidere. Și nu am fi avut unde să-i punem pe acești copii. Noi vrem oameni pregătiți care să facă asta. Chiar dacă există și foarte mulți oameni bine intenționați care vor să aibă grijă de un copil. 

Cum vă asigurați că în urma acestor modificări nu se va reduce semnificativ rețeaua de asistenți maternală care îndeplinesc criteriile?

Așteptăm mai întâi să vedem cum se calibrează lucrurile în următoarele luni ale anului acesta și, ulterior, dacă va fi necesar, vom reveni cu modificări asupra actului normativ. Încercăm să găsim soluții financiare în plus, să creștem ușor îndemnizația asistentului material astfel încât să atragem oameni mai bine pregătiți.

Numărul asistenților maternali mereu a fluctuat destul de mult. Sunt oameni care intră și oameni care ies din sistem pe diverse motive. Într-adevăr, acum se mai scurtează lista persoanelor care sunt eligibile, din perspectiva învățământului, din perspectiva venitului, din perspectiva localității și așa mai departe. Nu va lăsa nimeni sistemul să pice, pentru că ne preocupă situația acestor copii.

Dar nu mi-ați dat totuși un răspuns concret. Înțeleg că aceste modificări au fost făcute în urma unor date care au arătat niște deficiențe și sperați la un anumit obiectiv. Aș vrea să vorbim mai concret despre ce vă propuneți în raport cu numărul asistenților maternali din sistem care poate scădea semnificativ?

Obiectivul pentru anul următor, cel puțin, este să se mențină aproximativ numărul asistenților maternali de acum. Avem 11.200. Totodată, intră din ce în ce mai puțini copii în sistemul de protecție, în fiecare an. Așadar, este și normal, gradual, să scadă și numărul asistenților maternali, care oricum nu primesc bani decât dacă au copii în grijă. Dar scăzând numărul de copii care intră în sistemul de protecție specială, sperăm că în 10-15 ani nu va mai fi nevoie de 11 mii de asistenți maternali

Care este numărul asistenților maternali cărora urmează să li se suspende sau să le expire validitatea atestatului în viitorul apropiat?

Așteptăm cifrele respective. Colegii de la DGASPC-uri se ocupă.

Altă nouă condiție adusă statutului asistentului maternal este ca asistentul maternal să nu trăiască într-o comunitate izolată de instituții de învățământ, dispensar, infrastructură de canalizare funcțională. Ce se va întâmpla retroactiv cu asistenții maternali care au atestatul încă valabil și trăiesc într-o astfel de comunitate izolată? 

Din cunoștințele mele sunt destul de puține localități totuși în România care încă nu îndeplinesc aceste noi prevederi. Este adevărat că aproximativ 68% dintre asistenții maternali din piață sunt în mediul rural. Va fi la latitudinea colegilor de la DGSPC-uri să regleze realitatea din teren cu normele de aplicare.

Ultimele date oficiale oferite de INS arătă că aproximativ 85% din populația din România care trăiește la sat nu beneficiază de canalizare. Cum comentați acest aspect, în contextul condițiilor de eligibilitate a asistenților maternali?

Să știți că până acum pe unde am fost în vizită și am fost în 25 de județe, nu am găsit un asistent maternal care să nu aibă acces la aceste elemente de bază. Deci, deja s-au orientat colegii din DGASPC-uri către persoane care sunt din localități care să bifeze toate aceste prevederi. În momentul ăsta nu ar fi o problemă. Unde am fost și am vizitat și pe statisticele noastre nu ridică o îngrijorare. 

Susțineți că statisticile respective ar contrazice statisticile INS?

Nu cunoaștem situația tuturor asistenților maternali, dar majoritatea sunt în localități care bifează cerințele respective. Sunt aceleași provocări ca și în cazul studiilor sau vârstei. Ar trebui să găsească soluții colegii din DGSPC-uri pentru a îndeplini noile standarde. Dacă vrem să ne ridicăm la un alt nivel. 

În cazul acesta, ce fel de soluții ar trebui propună DGASPC-urile pentru a ține pasul cu aceste cifre?

Păi nu cred că colegii din DGSPC-uri pot să pună canalizare în localități. Așadar, asistenții maternali trebuie să se orienteze spre localități care au deja aceste facilități incorporate în zona de activitate. 

Au apărut reacții în urma modificărilor din partea asistenților maternali. Unii se simt discriminați de limitele de vârstă, alții se simt puși în dificultate că nu au cele 12 clase absolvite. Cum comentați această situație? 

Cu tot respectul pentru ei și pentru munca lor, dar prin acest element de safeguarding (protejare a persoanelor vulnerabile nr.red), până la urmă, și de prevenție, încercăm să eliminăm cazurile care pot ajunge la nivel de tragedii.

Dacă ar fi să analizăm foarte corect și există asistenți maternali care nu știu să scrie sau să citească, mi se pare normal ca un copil, fie el și în plasament, să poată să se întoarcă acasă după ce merge la școală și să poată lucra la teme cu persoana respectivă, care să aibă abilitățile minime necesare să facă un exercițiu la matematică. 

În prezent sunt 11.200 de asistenți maternali care nu au avut acest filtru și 60% dintre ei nu au absolvit liceul. Fiind o cifră atât de mare, nu vă preocupă că nu există niciun fel de strategie pentru întâmpinarea acestei probleme? 

Suntem într-o zonă de pionierat cu noile reglementări, că nici o țară din lumea asta nu mai face și nu a mai dus nivelul unde vrem noi să îl ducem, pe partea de asistenți maternali profesionișt. Nu va lăsa nimeni sistemul să cadă sau copiii aceia să ajungă într-un mediu care să nu fie favorabil pentru dezvoltarea lor. Avem abordări nordice, avem abordările noastre, în UK este altă situație și așa mai departe.

În afară de numărul de asistenți maternali, pe care îmi spuneți că doriți să-l mențineți, se mai așteaptă și alte rezultate după modificările statutului asistentului maternal?

Nu, în momentul de față nu. Dar în toată lumea asta există în continuare abuzuri în sistemul de protecție specială. Nu a găsit niciun stat de pe lumea asta formula perfectă astfel încât să nu mai existe abuzuri fizice sau chiar sexuale într-un sistem care lucrează 100% fizic, cu oameni. 

Ceea ce încercăm noi să facem prin aceste evaluări psihologice, care sunt incluse în noul statut pentru asistenții maternali, este să continuăm controalele, atât prin corpul de control, cât și inopinate, de către doamna ministru sau de mine, împreună cu colegii din autoritate, și vom avea toleranță zero în continuare pentru orice fapte de abuz care se confirmă și care ajung la noi.

Cazul Piedone și lipsa de reacție a autorităților

Că tot vorbiți de toleranță zero față de situații de abuz. Anul acesta o personalitate politică, candidat la alegerile locale, a făcut un control într-un centru de plasament din București, în care a umilit și dojenit public una din tinerile centrului, minoră, pentru că era însărcinată. Vă e cunoscut incidentul? 

Cel din sectorul 5?

Da. Ce spune acest incident despre România, țara în care autoritățile care trebuie să protejeze de fapt tinerii și copiii din centrele de plasament de astfel de incidente, practică aceste derapaje fără nicio repercursiune?

Nu îmi aduc aminte când a fost exact momentul. Dar eu când vorbesc despre abuzuri, mă refer mult la acele abuzuri fizice și sexuale, care sunt de mare gravitate. Nu spun că abuzul emoțional nu este o problemă în sine, dar cred că mai avem de lucru la nivel de societate, nu numai instituțiile publice, cu tot ceea ce înseamnă partea asta de hărțuire. 

Nu cred că am primit o sesizare și probabil că am văzut ulterior imaginile respective, după ce s-au produs efectele. Noi am lucrat la un moment dat la asta și este important să ne focusăm pe partea aceasta de empowerment (insuflare a capacității nr.red), de a sesiza cazurile respective. Chiar dacă instituțional n-am primit nimic la momentul respectiv cu privire la caz, dacă am fi primit noi sau poliția sau oricine altcineva, ne-am fi făcut treaba. Personal nu știam că se întâmpla într-un centru, că nu scria nicăieri. A apărut informația în presă, dacă îmi aduc bine aminte.

Dvs. sunteți președintele ANPDCA și intră în atribuțiile dvs. să protejați tinerii din instituțiile de plasament și să creați cadrul în care ei să se simtă în siguranță. De ce nu ați reacționat la acest incident? 

Dvs. dați exemplu de un caz specific în care poate nu s-a întâmplat sau poate nu s-au făcut demersuri. Dar haideți să vorbim despre sistem că, la nivel de ANPDCA, coordonăm la nivel de sistem.

Noi nu considerăm în momentul de față că mai este o problemă de sistem cu abuzurile, așa cum există în urma cu 20 de ani. Mai apar cazuri punctuale. Că se întâmplă. Dar nu există o problemă de sistem.

Nu a găsit nicio țară de pe lumea asta formula perfectă ca să elimine cu totul abuzurile din sistemul de protecție sau din serviciile sociale.

Dacă un candidat pentru poziția de primar a avut acest comportament cu ușile deschise, postat și în online, și nu a fost sancționat de nicio instituție a statului. Nu vă preocupă că lipsa reacției dvs. poate lăsa loc pentru viitoare incidente de același fel față de copiii din centre? 

Eu personal știu de cazuri care s-au petrecut în astfel de circunstanțe cu ușile închise, în care chiar colegi din DGSPC au făcut sesizare mai departe și s-a început ancheta poliției.

Eu nu am primit nicio sesizare de la nimeni. Presa, orice cetățean, nimeni.

Considerați că ați fi avut vreo responsabilitatea în această situație?

Sunt astfel de imagini, din păcate, foarte multe în spațiu online, inclusiv publicate de către reprezentanți ai societății civile sau chiar ai presei, care nu respectă dreptul la imaginea copilului. Din păcate, avem o problemă la nivel de societate și trebuie să conștientizăm aceste lucruri. 

Dacă se va prelungi problema pe anii următori, trebuie să ne aplecăm spre ea cu instituțiile media și să punem punctul pe i. Tocmai în spiritul acesta vom înființa acest Centrul de Excelență pentru Siguranța Digitală a Copilului, care este prevăzut inclusiv în Parteneriatul Cadru privind Protecția Copilului ( CPCP) cu Guvernul American, care s-a semnat pe 16 septembrie. 

Speranța este ca în următorii ani, când va deveni funcțional acest centru, astfel de cazuri să poată să fie sesizate foarte ușor, punctual, prin platformă online și mai departe, în funcție de gravitatea conținutului respectiv, ori să fie îndreptate către poliție, ori către cei responsabili să dea conținutul respectiv jos de pe internet.

Și până atunci? Ce măsuri există concret pentru a preveni situațiile de umilire și chiar hărțuire pentru fetele din sistemul de protecție? 

Există proceduri făcute la nivelul DGASPC-urilor pentru astfel de cazuri. Totodată, mediul de acolo este coordonat de o echipă multidisciplinară. Vorbim de asistent social, de psiholog, vorbim de șef de centru și toată structura care există în spate. Totodată, copiii pot semnala la rândul lor astfel de cazuri către cei abilitați în acest sens de către DGASPC-uri. Dar nu este o problemă numai la copiii din sistemul de protecție, dacă îmi permiteți. Întâmpinăm situații similare și în mediul școlar. Și, din nou, subliniez că, majoritatea cazurilor de abuz fizic și sexual au loc în continuare în familie. Cele confirmate. 

Dvs. susțineți că e datoria copiilor să reclame astfel de comportamente atunci când ele se întâmplă? 

Din cunoștințele mele se fac campanii de informare și chiar Ministerul Familiei a susținut campanii de informare și chiar ANPDCA, în cadrul DGASPC-urilor, cu privire la drepturile și obligațiile copiilor și tinerilor de acolo. Printre aceste elemente, evident că s-a discutat și despre acest sistem de reclamații și de abuzuri, să se sesizeze de îndată, pentru că, pe de altă parte, dacă nu există această comunicare, sunt cazuri de care efectiv n-ai cum să afli.

Și din nou, aceste situații nu sunt specifice pentru România și se întâmplă în continuare în toată Europa. În cazul Piedone, cred că a fost sancționat ulterior, când a candidat la primăria Capitalei, pentru că nu l-au ales oamenii.

*PressOne a documentat o serie de articole care atrag atenția asupra neregulilor din sistemul de protecție a tinerilor instituționalizați sau aflați în îngrijirea asistenților maternali, care, de cele mai multe ori, nu beneficiază cu adevărat de nicio pregătire pentru viața independentă de adult. 

*Despre problemele pe care autoritățile se fac că nu le văd și riscurile la care sunt expuși, PressOne a relatat AICI, iar despre perspectiva îndoielnică a angajaților din sistem asupra acestui fenomen, am scris AICI.