România bolnavă (2). „Trăim cu 5 ani mai puțin decât media popoarelor din UE"

Un tânăr medic, inițiator al Legii Asistenței Medicale Mobile, dezvăluie în lucrarea sa de doctorat cât de precară este starea de sănătate a românilor din mediul rural.

Populația rurală a României este neglijată din punctul de vedere al accesului la servicii medicale primare. Lipsa studiilor țintite și a evaluărilor oficiale ale acestui fenomen fac imposibilă intervenția statului, care nu generează, de decenii, politici publice responsabile. 

O asociație de doctori creată în 2014, în care se activează voluntar, a pus cap la cap un model funcțional de serviciu public mobil, care să permită deplasarea cadrelor medicale specializate în rural. În martie 2022, inițiativa Caravana cu Medici – testată deja în peste 150 de deplasări medicale prin țară – a devenit modelul Legii Asistenței Medicale Mobile. 

Unul dintre inițiatorii acestui demers legislativ e Vlad Berbecar, doctor specialist în medicină internă. Berbecar s-a specializat pe această nișă, a nevoii de asistență medicală în satele României, și în 2022 și-a susținut la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila doctoratul „Evaluarea stării de sănătate a populației din mediul rural”. Odată legea adoptată, e nevoie de norme de aplicare, iar doctorii Caravanei s-au apucat să dezvolte acest set. „Noi vrem să venim cu un ajutor. Văd această muncă a noastră ca pe o responsabilitate socială”, îmi spune. 

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.Redacția PressOne

Citește și: Reportaj. România bolnavă. Obezitatea la țară demontează mitul că mâncăm „bine și sănătos”

Într-un articol de la începutul lunii noiembrie, am scris cum arată România rurală, dincolo de mitul trăitului și mâncatului mai sănătos. Plecasem pe urmele unei statistici avansate de Alianța Pacienților Cronici din România – care a efectuat în septembrie 2022 o serie de testări gratuite pentru bolile cardiovasculare și diabet în șapte județe din România – și care arăta cifre înfricoșătoare. 

Așa am ajuns și la cercetarea doctorului Berbecar, care se bazează în cea mai mare parte pe experiența lui, de voluntar, în Caravana cu Medici. A analizat datele culese de la 2.988 de persoane, din opt comune și orașe mici din județele Argeș, Olt, Constanța, Tulcea, Buzău și Bacău.

Acestor pacienți le-a inventariat patologiile identificate în timpul consultului, iar unei părți dintre ei, care a răspuns unui chestionar aplicat la fața locului, i s-a calculat un indice de calitate a locuirii. Acesta din urmă a generat o statistică despre legătura dintre gradul de educație și numărul examenelor medicale efectuate periodic.  

„E o problemă generală a țăranului român, care întotdeauna a fost neglijat. În urmă cu 100 de ani, nu exista această delimitare clară între rural și urban, dar acum, având această separare, cu un urban care s-a dezvoltat enorm de mult în ultimele decenii, e tot mai evident că tot ce ține de rural a rămas într-o stare de delăsare”, spune Vlad Berbecar. 

Datele și statisticile centrate pe mediul rural sunt foarte puține, cu toate că românii care trăiesc în aceste zone sunt printre cei mai vulnerabili cetățeni ai României.

„Am făcut o analiză a resurselor sanitare disponibile, cu distribuția lor pe mediul de rezidență rural-urban, și e clar că întregul sistem sanitar e concentrat în orașe, acolo sunt spitalele, peste trei sferturi din medici și orice instituții sanitare disponibile, cabinete, policlinici existente. E oarecum firesc, e normal să fie accesibilitate mai mare în mediul urban, dar nu e normal să neglijezi complet mediul rural.”

„Nu e normal ca cineva să trebuiască să străbată zeci de kilometri ca să ajungă la un cabinet medical”, mai adaugă doctorul. 

Și totuși, chiar asta se întâmplă de zeci de ani. În mediul rural, e ca și când toate tarele societății românești s-ar accentua. Și indicele de îmbătrânire demografică este mai evident în satele României. Și bolile nediagnosticate și netratate sunt mai prezente.

Numai farmaciile s-au deschis aproape la fel de multe în sate și urbanul mic, ca și în orașele mari și zonele metropolitane. Paritatea este de 60-40, farmacii în urbanul mare față de rural, în statistica făcută de Vlad Berbecaru. Românii de la sate nu au acces la doctori, dar au acces la medicamente.

O statistică a Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, din 2020, arată că 6 din 10 români se tratează fără prescripție medicală și fără să fi fost consultați în prealabil de medici pentru afecțiuni cronice. 

O treime din medicii de familie sunt în mediul rural, față de două treimi în urban, versus o jumătate din populație care trăiește în mediul rural. Raportat la asta, distribuția doctorilor din prima linie a sistemului sanitar nu e echitabilă.

În plus, spune Vlad Berbecar, medicii de familie sunt deprofesionalizați. „Sistemul nu pune accent pe ce ar trebui să facă medicul de familie, adică să consulte bolnavul, ci pe birocrație. Doctorul de familie e mai mult un funcționar, nu un doctor. El trebuie să completeze enorm de multe documente, are foarte multe obligații juridice, financiare, administrative și nu mai rămâne timp de pacient”, adaugă el. 

La începutul secolului al XX-lea, într-un congres internațional dedicat combaterii pelagrei, ținut la Bergamo (Italia), Victor Babeș a susținut un raport amplu în care a spus că regimul alimentar e o problemă socială. Cu alte cuvinte, felul în care mâncăm și alimentele pe care le includem în dieta noastră au nevoie să fie educate, iar educația tinde să fie tot mai precară, cu cât populația este mai săracă. 

Au trecut 100 de ani de la această constatare, care de atunci a fost susținută de mii de studii despre cum alimentația determină starea de sănătate sau favorizează apariția unor boli. 

„Alimentația este evident una din cele mai importante elemente, când vorbim de sănătate, toate sistemele funcționează sau nu în funcție de ceea ce consumăm în mod frecvent. Iar acest lucru se reflectă cel mai bine în rândul populației rurale, unde prevalența hipertensiunii este mai mare decât în mediul urban.

Țăranul mănâncă mai gras, are o dislipidemie care e similară cu cea din mediul urban, dar e necontrolată, netratată. Faptul că el nu merge la medic și nu-și face controale regulate, face ca el să nu știe de ce boli suferă și să nu poată în niciun fel să le prevină. 

Am trecut de era în care erau deficite mari din alimentație, cum erau avitaminozele, carențele, nu mai suntem la acel nivel, dar în continuare alimentația are un impact major”, explică internistul Vlad Berbecar. 

Un factor patologic major în recurența acestor boli este consumul de alcool. Și despre această stare de fapt se vorbește în cercetările făcute încă la sfârșit de secol XIX de doctorii care încercau să le explice diriguitorilor țărilor române importanța existenței unui sistem de sănătate și a prevenției. 

În continuare, o mare parte dintre românii de la sate nu știe de ce boli suferă, îmi spune Berbecar. E remarcabil procentul celor care nu-și cunosc afecțiunile, notează el în lucrarea de doctorat. Și e vorba de boli serioase, care în mai puțin de un deceniu le pot pune viața în pericol. 

Hipertensiunea, dislipidemia (grăsimea din sânge), obezitatea, diabetul sunt nediagnosticate pe scară largă, confirmă Berbecar. „Ele sunt factori de risc pentru boli cardiovasculare, iar în timp pot să determine apariția accidentului vascular cerebral sau a bolii cardiace ischemice”, spune el. 

Prezența acestor boli de care românii nici nu știu că suferă îi face să răspundă mai greu sau chiar deloc în fața unor tratamente standard sau protocoale medicale.

I-am adresat cercetătorului Vlad Berbecar o întrebare dureroasă: în ce măsură această necunoscută a dus la procentajul ridicat al mortalității românilor în fața infecției cu virusul Sars-Cov 2 din totalul raportat oficial al îmbolnăvirilor?

Doctorul a răspuns prudent, fiindcă un răspuns simplu, atunci când e vorba de o pandemie de amploarea celei prin care am trecut în ultimii doi ani și jumătate, e imposibil de formulat. 

„Nu poți spune asta în mod direct. Lucrurile sunt mult prea complexe. E ca și când ai spune că toți oamenii care au murit în ultimele două zile au băut sucuri carbogazoase, iar asta are legătură cu decesul. Nu poți spune că asta a fost cauza, e pur și simplu o observație. E nevoie de niște studii foarte complexe ca să afirmi că există o legătură de cauzalitate. 

Sigur, noi avem o populație rurală neglijată, dar asta nu înseamnă că avem o populație mult mai bolnavă decât alte popoare și că acest lucru a provocat o mortalitate mai mare în pandemie.

Unde se reflectă foarte bine starea generală de sănătate a populației este speranța medie de viață. Iar asta e mai mică cu 5 ani decât media europeană. Trăim mai puțin decât media popoarelor din UE. 

Dar e posibil ca la noi să fi fost prevalente mai mult timp tulpini mai agresive, nu sunt la curent cu datele epidemiologice de specialitate. Iar în acest calcul intră și răspunsul sistemului sanitar la pandemie și rata de vaccinare a populației. Sunt prea mulți factori, ca să putem da o concluzie, în acest moment.”

Asociația Caravana cu Medici a început să activeze în 2014. Pentru fondatorii ei, doctori și rezidenți și studenți la medicină, contactul direct cu populația din mediul rural a fost decisiv. Au înțeles ce serviciu vital poate să fie accesul facilitat la un consult de sănătate pentru oameni care, altminteri, nu au intrat niciodată în viața lor într-un cabinet. 

Așa că au produs împreună cu un deputat USR, Tudor Pop, membru în Comisia pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților, un proiect de lege care fost adoptat sub forma Legii Asistenței Medicale Mobile. 

„Am creat acest model prin care sistemul medical se deplasează în regim mobil în mediul rural și oferă servicii medicale. E foarte bun, a fost foarte de succes și impactul a fost incredibil. În primul an am organizat 5 caravane, în următorul an le-am dublat și am creat și o filială, iar 7 ani mai târziu, aveam 6 filiale, peste 150 de caravane și zeci de mii de oameni consultați.

Modelul e foarte bun și am creat un cadru legislativ, care să poată fi preluat ca model și care poate fi utilizat de oricine, orice entitate sanitară. Legea definește și creează cadrul prin care o echipă medicală se poate deplasa pentru a oferi servicii medicale. Oricine poate organiza astfel de campanii”, explică Berbecar, care se numără printre inițiatorii Legii. 

Până acum, Caravanele se desfășurau în regim de inițiativă umanitară. Pe viitor, inițiatorii speră să integreze legea în sistemul de sănătate astfel încât o parte din investigațiile făcute în regim mobil să poată fi decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca orice consult. 

Caravana cu Medici are astăzi 6 filiale, fiecare cu 15-20 de voluntari activi, care se ocupă de organizarea Caravanelor. Pentru fiecare eveniment e nevoie de o echipă de circa 20 de voluntari, medici, studenți și rezidenți, disponibilă pentru deplasare în weekend. Ei consultă chiar și 200 de pacienți într-o zi sau două. 

Ce îi motivează? „Există această nevoie și atunci motivația e destul de simplă: impactul e major asupra vieții pacienților, beneficiul oamenilor e foarte mare.”