România se usucă: sute de cursuri de apă au secat în ultimii trei ani. Perioade de secetă și de 6 luni consecutive

În ultimii ani, România se confruntă cu o scădere semnificativă a resurselor de apă, fenomen care a dus la o secetă severă în mai multe regiuni din țară, pentru perioade lungi de timp. O analiză PressOne făcută pe baza datelor transmise de Administrația Națională a Apelor Române la solicitarea redacției arată că, între 2011 și 2023, majoritatea regiunilor au înregistrat un deficit sistemic de apă, iar fenomenul se agravează. 

• Lipsa precipitațiilor și temperaturile ridicate prelungite au dus la scăderea drastică a rezervelor de apă și a pus în pericol agricultura și resursele de apă pentru consumul populației.
• De asemenea, numeroase râuri și lacuri sunt la niveluri minime istorice.
• Deficitul de apă a fost resimțit în mod deosebit în zonele vestice, estice și sudice ale țării.
• Aproape toate bazinele hidrografice din țară au înregistrat scăderi ale debitelor în ultimii trei ani.
• 76 de stații hidrometrice din 69 de cursuri de apă au raportat fenomene de secare în 2022. 
• Majoritatea cursurilor de apă afectate de secetă sunt pe râurile Siret, Crișuri, Olt și în zona Dobrogei. 
• În ultimii doi ani, secarea râurilor a variat de la câteva zile până la perioade extrem de lungi. De exemplu, pârâul Renișel din județul Arad a avut 319 zile consecutive de secare. În 2023, perioada medie de secare a fost de aproximativ 70 de zile.

În absența unor măsuri clare și susținute, secetele prelungite ar putea deveni normalitate în România, amplificând riscurile economice și de sănătate publică și vor afecta din ce în ce mai puternic traiul populației.

2022, „un an semnificativ deficitar”. Secetă și în 2023

În perioada 2011-2023, România a înregistrat o lipsă de apă tot mai mare, care a afectat multe zone ale țării, în special vestul, estul și sudul, inclusiv Dobrogea. Potrivit Apelor Române, anii 2012, 2017, 2022 au fost cei mai secetoși din 1990 încoace. 

„Pentru anul 2022, resursa de apă provenită din râurile interioare a fost de 29,85 mld.m3, ceea ce îl caracterizează ca un an semnificativ deficitar, valoarea volumului din acest an fiind cu 24,3% sub cea a intervalului 1990-2023. De altfel, anul 2022 a consemnat abateri negative pentru aproape toate bazinele hidrografice de pe teritoriul țării.”

În ultimele trei decenii, resursele de apă au scăzut constant, situându-se la un nivel mult mai mic decât cel normal. De exemplu, în perioada 2021-2023, resursa de apă multianuală a fost cu 5 miliarde de metri cubi mai mică decât media multianuală (40 miliarde de metri cubi).

În ultimii șase ani, zonele cu cele mai mari abateri negative de la nivelul normal al debitelor au fost bazinele Vedea și Siret, care s-au aflat cu 47%, respectiv 35%, sub media multianuală a intervalului de analiză. 

„Raportat la media pe perioada 2018-2023, cele mai mari abateri negative (peste 30% faţă de media multianuală a intervalului de analiză) au fost înregistrate în cazul bazinelor Vedea (-47,7%), Siret (-34,9%), afluenții mici ai Dunării din zona de câmpie din sudul şi sud-estul țării (-31,7%) şi bazinelor circumscrise spațiului hidrografic Banat (Bega, Timiş, Caraş) unde abaterea negativă a fost de -31,1% în raport cu media multianuală a intervalului 2018-2023.” 

În 2022, au fost 76 de stații hidrometrice unde râurile au secat complet, iar în 43 dintre aceste locuri, secarea este un fenomen frecvent, cauzat de condițiile climatice și de teren.

Potrivit datelor obținute de PressOne, în 2023 resursele totale de apă au fost mai aproape de media normală, dar în continuare au existat zone cu deficit, mai ales în sud și est, iar fenomenul de secare a râurilor a devenit tot mai frecvent. 

Cele mai mari abateri negative pentru anul 2023 (peste 30% faţă de media multianuală a intervalului de analiză) au fost înregistrate în cazul bazinelor Vedea (-53,8%) şi Siret (-33,8%). Cele mai mici abateri negative (sub 20% față de media multianuală a intervalului de analiză) s-au înregistrat în cazul bazinelor Argeş şi Prut. 

Se înmulțesc perioadele continue de secetă 

PressOne a obținut date și de la Administrația Națională de Meteorologie, pentru a putea corela seceta din sol cu încălzirea substanțială a climei. De altfel, măsurătorile meteorologilor arată clar că anii considerați secetoși s-au succedat mult mai rapid după anii 2000. 

Astfel, dacă din 1960 până în 2000, România a trecut, tehnic, prin 9 perioade de secetă agricolă, după acest moment intervalele s-au micșorat, iar seceta s-a manifestat în ani consecutivi:  

„1999-2000, 2000-2001, 2001-2002, 2002-2003, 2006-2007, 2008-2009, 2011-2012, 2014-2015, 2017-2018, 2019-2020, 2021-2022, 2022-2023, 2023-2024” –  se arată în răspunsul ANMH adresat redacției PressOne. 

Specialiștii ANMH transmit că îndeosebi în ultimii 30 de ani, suprafețe agricole extinse din zonele situate în vestul, sudul, sud-estul și estul României au fost vulnerabile la apariția fenomenului de secetă în sol (pedologică), fenomen care se manifestă în România de cinci ani consecutivi, din 2019 până astăzi. 

Numărul anual de zile caniculare şi cel de nopți tropicale a crescut semnificativ în perioada 1991-2020 comparativ cu 1961-1990, iar „evoluția lor la nivelul României indică drept moment al schimbării anii 1987 – 1988”, transmit meteorologii. 

„Creșterile numărului de zile caniculare și cel al nopților tropicale sunt mai mari în extremitatea sudică a României și în regiunile de câmpie din vestul şi sud-estul țării. Valurile de căldură au devenit mai frecvente, mai intense și mai persistente. Numărul de zile de îngheț s-a redus, în special în nordul, estul și sud-estul țării, dar și în unele zone din sud şi în Munții Apuseni.”

Anul 2024

În anul 2024, regimul hidrologic al României a avut din nou un deficit sever de apă, care a afectat aproape toate regiunile țării, potrivit datelor Apelor Române. Cantitatea de apă în râuri a fost cu 30% sub nivelul normal pentru această perioadă a anului, excepție făcând râurile Vedea și Siret, care au avut valori de peste 47%, respectiv 35% sub valorile normale. Iar efectele s-au resimțit atât în agricultură, cât și în alimentarea locuințelor cu apă potabilă.

Cele mai afectate zone au fost estul, sud-estul și sudul țării. De exemplu, râurile Caraș, Nera, Cerna, Olt inferior, Vedea, Călmățui, Suceava, Bârlad și Prut au înregistrat scăderi semnificative ale debitului de apă, de sub 30% din valorile considerate normale, potrivit datelor Apelor Române. Iar pe râurile din Dobrogea, deja o zonă cu resurse de apă limitate, deficitul a fost și mai acut.

Județele în care s-au concentrat cele mai mari deficite de apă în anul în curs sunt: Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, Tulcea, Constanța, Olt, Dolj, Mehedinți, Gorj, Vâlcea,  Argeș, Vrancea, Buzău, Brăila și Ialomița și Teleorman, cu mult sub valorile normale.

Datele complete privind deficitul de apă din 2024 vor fi disponibile în 2025, după ce vor fi verificate și validate de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.).

Restricționarea apei, tot mai frecventă în România

„Sute de localităţi din mai multe judeţe din ţară se confruntă cu probleme în furnizarea apei potabile, pe mai multe râuri înregistrându-se debite scăzute. (…) În condiţiile meteo anunţate, autorităţile fac apel către populaţie «să folosească raţional apa, astfel încât aceasta să ajungă tuturor, cu prioritate pentru băut»” – relata presa centrală în iulie 2024. 

De altfel, în România, perioada medie de secare (zile consecutive) a fost de aproximativ 60 zile (în anul 2022, de exemplu) sau 70 de zile (2023), context în care autoritățile au fost nevoite să impună anumite restricții, în funcție de gravitatea situației. 

Astfel, fiecare bazin/spațiu hidrografic întocmeşte “Planuri de restricţii şi folosire a apei în perioade deficitare”, cu termene şi responsabilități care se actualizează ori de câte ori este necesar. 

„Planul de restricţii se elaborează conform Ordinului nr. 9/2006 al ministrului Mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea planurilor de restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare.”

Planul de restricții are ca scop stabilirea restricţiilor temporare în folosirea apelor în situaţiile când, din cauze obiective (secetă/calamităţi naturale), debitele de apă autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor, după următoarele criterii: 

a) reducerea în trepte a debitelor captate pentru irigații, ţinându-se seama de posibilităţile practice (reducerea la circa 50% a debitelor pentru culturile de câmp; reducerea totală a debitelor pentru culturile de orez; reducerea totală a debitelor pentru culturile de câmp şi culturile de orez şi satisfacerea cerințelor numai pentru culturile de legume); 

b) reducerea temporară, cu maximum până la 50%, a debitului minim pentru curgerea salubră; 

c) diminuarea debitelor alocate amenajărilor piscicole; 

d) reducerea în trepte a debitelor pentru folosinţele industriale (după epuizarea posibilităţilor de raționalizare a folosirii apei, inclusiv efectuarea de revizii, reparații etc.), conform programelor preliminare de restricții elaborate de beneficiari; 

e) restricţionarea parţială sau totală a alimentării cu apă a unităților industriale cu pondere mai mare în procesul de poluare a apelor; 

f) restricţionarea intermitentă a alimentării cu apă a centrelor populate, a unităţilor de deservire a populaţiei, precum şi a unităților zootehnice. 

Responsabilitatea privind accesul la apă potabilă revine autorităților locale și operatorului de apă din zonă. După aceste criterii, autoritățile locale decid măsurile pe care apoi le impun populației și nu numai: 

• eliminarea consumului de apă pentru spălatul străzilor, a trotuarelor şi stropitul zonelor verzi; 
• efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și reparații, a construcțiilor de captare, tratare şi distribuție, pentru reducerea pierderilor de apă; 
• Mărirea gradului de recirculare efectivă a apei în procesele tehnologice ale agenţilor economici până la limita capacității instalaţiilor de recirculare existente; 
• Asigurarea de către autoritățile publice locale împreună cu Inspectoratele judeţene pentru situații de urgență a cisternelor pentru asigurarea alimentării cu apă a populaţiei din localitățile fără sisteme centralizate de alimentare, unde s-a instalat seceta pedologică. 

Probleme majore apar în furnizarea apei potabile către populatie atât din cauza utilizării apei pentru irigații (grădini, curți), cât și din cauza subdimensionării rețelelor de alimentare cu apă ca urmare a dezvoltării urbane.

„Numărul de localităţi care au fost alimentate cu restricții în perioada 2022-2024 a variat între peste 700 de localități (iulie-august 2022) și peste 600 (în perioada iulie -august 2024)”, potrivit datelor transmise redacției. 

Impactul schimbărilor climatice asupra României. Cum va arăta viitorul

În condiţiile schimbărilor climatice, pentru teritoriul României există un semnal clar de reducere a cantităților medii de precipitaţii, în special vara, transmit meteorologii la solicitarea PressOne. 

„De exemplu, studiile realizate folosind un ansamblul de modele climatice regionale sugerează o reducere maximă a cantității lunare de precipitații de până la 32% în iunie, pentru perioada 2071-2100 comparativ cu 1971-2000, în condițiile scenariului pesimist”.

Dobrogea, Bărăganul și vestul țării ar urma să fie regiunile unde precipitațiile se vor reduce în următoarele decenii, iar „studiile arată o creștere a cantității medii de precipitaţii în sezonul rece, mai ales în în regiunile din vestul şi centrul României.”

Reducerea precipitațiilor favorizează declanşarea secetelor și a incendiilor de vegetație în anotimpul cald: „Proiecțiile viitoare ale indicelui Palmer de severitate a secetei, calculat pentru teritoriul României, sugerează că secetele vor fi din ce în ce mai intense, în condițiile schimbării climei, mai ales în bazinele hidrografice din sudul şi estul României.”

Ciclul anual al debitelor râurilor se va modifica, atrag atenția specialiștii, „cu impact asupra resurselor de apă necesare agriculturii și generării de energie electrică în hidrocentrale.”

„O mențiune specială trebuie făcută pentru impactul schimbărilor climatice în mediul urban, unde din cauza izolării solului de atmosferă și a generării insulei de căldură a orașului, atât valurile de căldură, cât și inundațiile urbane sunt și vor fi din ce în ce mai severe”, se arată în răspunsul ANMH. 

În contextul reducerii cantității de precipitaţii, producția de energie de la hidrocentrale s-ar putea reduce vara. Generarea de energie folosind combustibilii fosili și centralele nucleare ar putea fi redusă datorită temperaturilor crescute ale apei și reducerii debitelor râurilor, ce nu mai pot asigura eficient răcirea din procesul tehnologic. 

„Ciclul anual al debitelor râurilor din România se va modifica, cu impact asupra resurselor de apă necesare agriculturii şi generării de energie electrică în hidrocentrale. Impactul schimbării climatice ar putea determina reducerea productivității culturilor agricole în anumite regiuni. Alți factori, cum ar fi dăunătorii și bolile, amplifică creşterea vulnerabilității sectorului agricol față de impacturile climatice, în lipsa măsurilor de adaptare. În viitor, impacturile climatice asupra agroecosistemelor și producției agricole vor afecta veniturile agricole prin efectele asupra prețului, cantității și calității produselor și, în consecință, asupra schimburilor comerciale”, potrivit ANMH. 

Aproximativ 50% din populația urbană va fi afectată de valurile de căldură și temperaturile extreme, până în 2040. Doar 4 români din 100 cred că schimbările climatice ar trebui să fie o prioritate națională.