Spotmedia.ro: Cum e Iohannis ca Iliescu. A lăsat sistemul să lucreze pentru sine. A fost temător, ascuns, acționând în cvasi-clandestinitate

Cultura instituțională pe fond nedemocratică dar caracterizată de un iliberalism tacit,  care cangrenează la noi fațada instituțională a democrației și a statului de drept, i-a servit președintelui Iohannis drept paravan în spatele căruia și-a atins obiectivele politice sau personale.

Dincolo de un bilanț ale unor mandate care nu și-au propus prea multe, felul în care Klaus Iohannis este ridiculizat în ultimele lui luni la Cotroceni arată și vechea poveste în care sistemul care l-a servit pe președinte nu numai îl abandonează, dar se ascunde în spatele acestuia, spune profesorul de științe politice Alexandru Gussi, într-un interviu acordat spotmedia.ro. (…)

Care e acum miza pentru președinte? Mai poate inversa sau măcar influența percepția asupra celor două mandate, felul în care, să spunem în cuvinte mari, rămâne în istorie?

Trebuie să separam lipsa de popularitate a domniei sale și evaluarea pe care o vor face românii peste câțiva ani. Deocamdată este clar că îi e foarte greu să-și închipuie viitorul în afara unei funcții semnificative. Cred că nu e ceva rațional, e un fenomen psihologic care l-a împins, probabil și cu ajutorul unor colaboratori complezenți, să spere ocuparea unor poziții instituționale internaționale care nu i se potriveau deloc.

Lipsa asta de realism e tragică tocmai pentru că undeva dincolo de zidurile Cotroceniului cred că principala sa calitate în timpul mandatului a fost tocmai o formă de realism politic. Și-a pierdut această abilitate și cred că va suferi o cădere în realitate traumatizantă.

Care au fost, din perspectiva dvs, momentele esențiale, decisive ale președinției lui Klaus Iohannis?

Primul pas, ca să reiau titlul cărții domniei sale, a fost greșit, și asta a dat tonul. În 2014 a fost ales pe un val anti-PSD, dar acest val era format din cel puțin două categorii de electorat care veneau din direcții opuse: partea să zicem de dreapta a USL, deci cei pro-PNL Antonescu, și, pe de altă parte, vechea zonă pro-Băsescu. După alegeri, noul președinte trebuia să reconcilieze ambele părți care îl votaseră.

Iohannis a ales însă să fie numai reprezentantul părții liberale a USL.

Și a fost destul de coerent pe linia aceasta, ceea ce l-a ajutat să obțină în 2019 și un al doilea mandat în vădită complicitate cu PSD, apoi guvernarea alianței PSD-PNL care durează, iată, de aproape trei ani.

A avut câteodată un discurs excesiv anti-PSD, dar acest partid s-a dovedit aliatul său cel mai important. Pentru că PNL-ul nu a fost un aliat, a fost un partid subordonat.

Alte momente importante au fost legate de instrumentalizarea energiei civice: cel de după Colectiv, care a dus la căderea lui Ponta în noiembrie 2015, și cel de după OUG 13 din ianuarie-februarie 2017. Când vedem ce rol important în guvernare joacă azi fostul premier Grindeanu, înțelegem mai bine jocul dublu al șefului statului, care a semnalizat spre dreapta cu societatea civilă, dar a luat-o spre stânga pesedistă, mai ales după ce aceasta a fost curățată de Dragnea.

Un alt moment important a fost demisia lui Florian Coldea în ianuarie 2017, care a fost de fapt o demitere la cererea lui Iohannis. Ceea ce Traian Băsescu pare că încercase, iată că președintele Iohannis a reușit.

Citeşte informaţiile integral în articolul publicat de spotmedia.ro