Techsylvania 2023. Cu optimism moderat, despre inteligența artificială și un viitor mai imprevizibil decât ne-am dori

„Toată lumea vrea acum să-și construiască propriul LLM (Large Language Model, n.red)”, a spus Victoria Albrecht de la Springbok.ai pe scena Techsylvania 2023, iar sala a izbucnit în râs. Sigur, dacă ai unul sau două miliarde dolari de investit, fără să știi exact ce iese la final – pentru că atunci când vorbim de machine learning, nu prea ai cum să prevezi ce și cum va învăța AI-ul. 

Dar da, toată lumea vrea acum o bucățică de AI și visează la cum ar fi să aibă propriul Chat GPT la birou. S-a vorbit mult, așa cum era de așteptat, despre AI la Techsylvania, cel mai important eveniment de tech din regiune, care a reușit și anul ăsta să aducă pe scenă vorbitori interesanți, într-o atmosferă relaxată. Dar mai mult, a reușit să pună și alte subiecte pe agendă decât cele „clasice” din zona de tech & business, cum ar fi sănătatea mintală sau sustenabilitatea, plus storytelling, strategie sau criza climatică, și să le abordeze pe toate, clasice sau ne-clasice, într-un mod consistent, cu substanță.

Vrem să putem relata în profunzime despre evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, alătură-te susținătorilor presei independente! Orice sumă contează. Ne ajută dacă donezi acum.

Revenind la propriul nostru Chat GPT din bucătărie, Victoria Albrecht (și nu doar ea) a vorbit despre cum te poți folosi de LLM-urile deja existente, cum poți face software layers peste ele, cum le poți integra și cum poți construi prompt architecture – adică să știi ce și cum să îi ceri inteligenței artificiale încât să și priceapă. 

Fac o paranteză. Circula mema asta cu programatori, dar care se aplică oricărei profesii amenințate de GPT, care lucrează cu clienți care trebuie să vină cu specificații:

Donald Sumbry (Upbound) zice cam același lucru, arătând cum poți folosi AI pentru a eficientiza munca în zona de engineering management. Dar, spune el, ca să reușești pe bune să eficientizezi, trebuie să știi exact ce să-i ceri și cum. Nu părea nici el speriat că inteligența artificială îi va fura jobul, cum nici Scott Chacon, co-fondator la GitButler și GitHub, nu era. Chacon susține că AI-ul poate elimina multe sarcini repetitive sau enervante, că va crește productivitatea și va ușura munca, dar n-o va înlocui. 

De altfel, despre copiloți a vorbit și Qasar Younis (YCombinator, Applied Intuition), spunând că în viitor vom vedea mai puțin modele mari și mai multe modele de AI construite pe verticale de business: cu alte cuvinte, câte un copilot pentru fiecare tip de job, care să asiste profesioniștii din diferite domenii.

Qasar a avut multe observații interesante, dintre care una care doare: piața din România e ciudată, spune el, sunt prea puține companii de produs și prea multe de servicii. Tot el dă un sfat antreprenorilor: deși Sillicon Valley e Mecca start-up-urilor, „don’t be Sillicon Valley centric”. Cu alte cuvinte, decât să încerci să mergi în Sillicon Valley cu ideea ta, ca să găsești finanțare și să te lovești de concurența sălbatică de acolo, folosește mai bine, cel puțin la început, ecosistemul local și piețele pe care le știi nu din filme și de pe bloguri de tech. Și ia-ți încă doi fondatori pentru orice business – trei e optim, preferabil din culturi diferite și cu background-uri diferite. Iar când vrei investiție, concentrează-te pe ideea de a crea o companie bună, un produs bun, nu pe pitching. 

De altfel, Vinny Pujji (co-fondator Left Lane Capital), a susținut același lucru – cel mai bine începi pe piața ta și, dacă ești bun, mergi mai departe. Iar când vrei să te extinzi pe alte piețe, ia-ți oameni de la fața locului, care vorbesc limba, știu cultura, sunt conectați, extroverți și nu se tem să vorbească. Vinny vine și cu o veste bună, probabil nu tocmai pentru noi – există mulți bani disponibili global pentru investiții și un potențial mare de creștere pentru companiile mici și mijlocii. 

L-am urmărit cu oarecare teamă pe Tom Mason, CTO la Stability AI, cum părea că inaugurează un soi de occupy pe tot ce înseamnă zonă creativă. Stability AI are diverse modele open-source pentru cam tot ce făceau oamenii din industriile creative înainte să se apuce de covrigi, pentru că acum le ia AI-ul pâinea de la gură – generare de imagini, inclusiv imagini realiste, pe bază de text, generare de text, generare de video și animații, de voce, de muzică.

Mason le-a prezentat pe toate și i-a fost cam greu să treacă prin ele – modelele erau multe, minutele de prezentare puține. Practic, deja devine un lucru banal să-ți faci ușor propriul spot video și, de ce nu, să-ți generezi în mod convingător propriile știri false, la un loc cu componentele vizuale care să-ți convingă publicul. 

Preferatul meu a fost – și nu pentru că eram neapărat de acord cu ce zice, ci pentru atitudine și pentru faptul că a venit cu o prezentare care a dat de gândit – Bradford Cross, Founder & CEO Two Lions. Cross a aruncat de pe scenă mai multe idei radicale – într-un viitor mai apropiat decât credem, am putea vedea colapsul celor mai mari și mai puternice țări ale lumii, cum ar fi SUA sau China, și o dezvoltare a orașelor stat descentralizate, așa-numitele „orașe start-up”.

Comparând eficiența guvernelor cu cea a industriilor, Cross susține că guvernele nu fac o treabă foarte bună și că în curând vor deveni irelevante, neavând capacitate de inovație – guvernele sunt cele care au creat o lume nesustenabilă, atât climatic, cât și economic și militar. Tot el susține și că blockchain-ul va disrupe sistemul financiar global, înlocuind monedele și diminuând capacitatea statelor de a controla industriile. 

Cross a punctat de asemenea că, în timp ce căscăm cu toții gura la ce face Chat GPT, în alte zone se întâmplă lucruri mult mai interesante cu privire la AI, cum ar fi automatizarea în Research & Development, de exemplu, prin descoperirea – cu ajutorul inteligenței artificiale – a noi materiale sau medicamente. 

Iar acest lucru va avea un impact mult mai mare decât subiectele despre care vorbim acum, cum ar fi automatizarea unor job-uri din servicii. Iar asta ar putea duce la schimbări majore și la o „nouă ordine mondială” (oricât de desuetă ar fi sintagma) dată de tehnologie. Mi-a plăcut tehno-anarhismul și punk-ul lui Cross, pentru că a fost neașteptat. 

Despre impact social a vorbit și Yossi Mattias, VP la Google, deși bineînțeles că nu atât de radical – doar reprezenta poziția companiei. Mattias a vorbit despre un AI responsabil, benefic pentru societate, testat să evite prejudecățile din construcție. „Riscul existențial trebuie tratat cu seriozitate”, a spus Yossi Mattias și, în general, zice el, riscurile posibile trebuie analizate de la început.

A dat câteva exemple, alese cu grijă din ce face Google, de feluri în care poate fi folosit AI-ul pentru binele omenirii – de exemplu, la eficientizarea semafoarelor prin analiza traficului (ceea ce ar scădea poluarea) sau la predicția inundațiilor după analiza datelor fizice și de mediu. A evidențiat, de asemenea, și zona de sănătate unde, spune el, impactul va fi cel mai mare în viitor, prin diagnosticare mai precisă și acces mai echitabil la servicii medicale în zonele mai puțin dezvoltate.

Lars Rasmussen, fondatorul Google Maps, cu care am discutat recent într-un interviu pentru PressOne, a povestit despre începuturile hărților care ne-au devenit indispensabile acum, dar a mai zis ceva interesant, dacă tot vorbim de start-ups – unul dintre orașele europene aflate mai puțin în lumina reflectoarelor, Atena, unde s-a mutat recent și de unde investește bani în diferite business-uri, e definită în acest moment de două lucruri – de reziliență și antreprenoriat. Și e musai de urmărit ce se întâmplă acolo.

Rămânem oarecum în regiune, cu Patrick Warnking, Google VP pentru Europa de Est, care a venit entuziast pe scenă întrebând dacă putem folosi inteligența artificială pentru dezvoltarea profesională. Warnking a vorbit și despre criza umanitară generată de războiul din Ucraina (impresionat fiind de răspunsul României la criza refugiaților de la începutul războiului) și despre susținerea talentului local. Învățați oamenii cum să folosească noile tool-uri de AI, spune el, învățați-i pe copii. Suntem într-un punct de inflexiune, când practic tehnologia este legată de orice aspect al vieții și societății noastre. 

JP Castlin, strateg și excelent vorbitor, a plecat de la ideea că planning-ul, așa cum se face el acum, e ineficient, și a susținut nevoia unei schimbări de paradigmă atunci când vine vorba de planificare și strategie. De unde avem noi toți obsesia planificării? Răspunsul e chiar interesant: suntem învățați de mici, în grădiniță și școală, că există un singur răspuns corect la o întrebare și că trebuie să studiem din greu pentru a-l găsi. Astfel, ajungem să credem că există o singură cale spre succes. Mai mult, planificarea ne dă iluzia controlului și a predictibilității. Ne dă iluzia că știm ce se va întâmpla și când se va întâmpla. 

Există în companii, spune el, frica de eșec și rezistența la schimbare a angajaților, dar există și autonomia lor. Succesul vine adesea, spune Castlin, de la angajații care evită obstacolele și rezolvă problemele, chiar dacă asta înseamnă să ignore planul inițial. Mai mult, planurile se bazează pe date istorice, ceea ce presupune că viitorul va semăna cu trecutul, pe când viitorul este imprevizibil, iar piața are prostul obicei de a fi foarte dinamică. Castlin a observat și că, de multe ori, în special în companiile mari, ideile bune, inovația, sunt date la o parte, tocmai pentru că nu se potrivesc planului. Ca abordare corectă, spune el, este importantă flexibilitatea: să te adaptezi contextual, să fii conștient de limitările planurilor detaliate și să rămâi conectat cu realitatea. 

Al Doan, de la Missouri Star Quilt Company, a fost o prezență oarecum atipică: a arătat cum poți ajunge, la propriu, de la o mașină de cusut la un business online – offline imens, și proprietar al două orașe. Mici, dar orașe. Deși sună ca un clișeu de business „pornit în garaj”, povestea lui a fost cu adevărat interesantă (și el): la precedenta criză economică, fără niciun venit în familie, Doan i-a luat mamei lui o mașină de cusut, în speranța că familia o să reușească astfel să-și acopere facturile. A început să o filmeze pe aceasta la lucru și să posteze pe YouTube. De aici până la milioane de vizualizări pe fiecare video, multe ateliere, vânzări uriașe și două orășele transformate în Disneyland-uri ale cusutului nu a fost, bineînțeles, decât un pas. 

În cele din urmă, m-a bucurat prezența lui Daniel David, de la UBB Cluj-Napoca, la Techsylvania, pentru simplul motiv că a punctat câteva lucruri importante, dintr-o perspectivă diferită: pe lângă faptul că tehnologia poate facilita accesul la suport psihologic, în cazul tulburărilor sau afecțiunilor mintale este esențial tratamentul bazat pe dovezi. Pe știință. Nu după ureche – nu terapie cu îngeri sau cu cristale, nu pseudo-știință, nu spiritualism. Când vorbim, de pildă, de depresie sau anxietate, avem nevoie fie de un tratament fie medicamentos, fie prin psihoterapie – bazat pe dovezi.

Iar Daniel David a atras atenția în mod special la felul în care se răspândesc soluțiile „spirituale” la probleme de sănătate mintală inclusiv în companii.

Și mă bucur că a spus asta cu subiect și predicat pe scenă și că a promovat o cultură de suport și incluziune în companii în privința sănătății mintale. 

Pe scena Techsylvania am văzut și reprezentanți instituționali ai altor state, care au venit ca să vorbească despre ecosistemele tech din țările lor și despre cum și ce am putea face și noi (Prințul Constantijn van Oranje din Olanda și Reuven Azar, ambasadorul Israelului în România). 

Cum arată viitorul văzut de la Techsylvania? Destul de optimist din multe puncte de vedere, în special dacă ne uităm la partea de cercetare în zona medicală și la tot ce promite AI-ul că va face; optimist și în privința oportunităților de business pe care le deschid noile tehnologii și a colaborării om-AI pe care le facilitează; în privința eficientizării unor procese pe care le facem repetitiv, nu cu multă plăcere; dar – și aici e un punct sensibil – și al eficientizării sau automatizării în zone care țineau, până acum, intrinsec de natura umană, cum ar fi creativitatea. 

Nu știm încă dacă Bradford Cross avea dreptate cu a sa „nouă ordine globală” dată de tehnologie, dar ce știm e că suntem într-un punct al schimbărilor majore, într-un ritm rapid, și că vor exista implicații ale acestor schimbări pe care cel mai probabil nu le înțelegem încă. Undeva între entuziasmul absolut cu privire la orice înseamnă inteligența artificială și noile tehnologii și scepticismul sau chiar teama că acestea vin cu riscuri importante pentru societate sau chiar umanitate, există o zonă a conversației negenerate de Chat GPT în care trebuie să discutăm, din cât mai multe perspective posibile, despre toate aceste lucruri.