Tinerii europeni, dezamăgiți de politica tradițională. Extrema dreaptă, mai atrăgătoare pentru ei decât activismul climatic al Gretei Thunberg

Articol de Philipp Fritz

Ascensiunea partidelor de extremă dreapta în rândul tinerilor alegători din întreaga Europă, din Germania până în Polonia și Franța, a șocat mulți observatori. Ceea ce a fost văzut cândva ca o afinitate generațională pentru mișcările verzi și progresiste s-a transformat într-o schimbare spre dreapta, alimentată de preocupările economice, problemele legate de migrație și o frustrare crescândă față de partidele politice tradiționale.

În luna mai a acestui an, un videoclip filmat cu telefonul mobil din insula Sylt din Germania, un refugiu al clasei superioare, a devenit viral. Pe sunetul clasicului Eurodance „L’amour Toujours”, tinerii petrecăreți scandau sloganul xenofob „Deutschland den Deutschen,Ausländer raus” (Germania pentru germani, străinii afară).

Miniștrii federali au denunțat scandările ca fiind rasiste, iar cancelarul Olaf Scholz a calificat sloganurile drept „dezgustătoare” și „inacceptabile”. Cu toate acestea, videoclipul a stârnit mai mult decât indignare – a declanșat o conversație despre tendințele politice din rândul tinerilor din Europa.

În ce direcție mergi tinerii europeni?

Aproape șase luni mai târziu, așa-numitul videoclip Sylt a devenit un preludiu sumbru al realității politice care modelează Europa în prezent. La alegerile europene din perioada 6-9 iunie a acestui an și la alegerile statale ulterioare din Turingia, Saxonia și Brandenburg, partidele naționaliste de dreapta au obținut rezultate excepționale în rândul tinerilor alegători.

În Germania, Alternativa pentru Germania (AfD), clasificată de serviciul german de informații interne drept „parțial extremistă de dreapta”, a obținut 16% din voturile tinerilor cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani, pe locul al doilea (la un punct distanță!) după Uniunea Creștin-Democrată (CDU), care a obținut 17%.

În Franța, 25% dintre alegătorii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au sprijinit formațiunea populistă de dreapta Rassemblement National (RN), condusă de președintele său Jordan Bardella, în vârstă de 30 de ani. În Polonia, partidul de extremă dreapta Konfederacja, care se situează în mod clar la dreapta partidului naționalist de dreapta Lege și Justiție (PiS), a obținut 30,1% din voturile tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani.

În toate cele trei țări, partidele de dreapta au înregistrat câștiguri comparativ cu alegerile UE din 2019: cu 11% în Germania, 10% în Franța și 11,6% în Polonia.

Aceste cifre spun o poveste îngrijorătoare: Atitudinile de dreapta au ajuns în societatea majoritară și, mai ales, la tineri. Sylt este un cifru; videoclipul ar fi putut la fel de bine să fie realizat în Franța, Italia sau Polonia, în funcție de contextul național.

Undele de șoc sunt mai puternice în Germania. La alegerile statale din septembrie, AfD a devenit cea mai puternică forță politică în Turingia și a obținut 31% din voturile tinerilor în Brandenburg. Aceste cifre sunt duble față de cele de la alegerile anterioare.

Pe întregul continent, această schimbare are loc în detrimentul forțelor progresiste, în special al Partidului Verde. La alegerile europene, Verzii au înregistrat o scădere devastatoare de 23% a sprijinului acordat tinerilor. În alegerile din landul Brandenburg, Verzii au pierdut 20%.

Sociologul german Harald Welzer a descris acest declin dramatic drept „sagenhaft” (fabulos, fără nicio conotație pozitivă). Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetare a Generațiilor, 25 % dintre respondenții din Germania de Vest și 30 % din cei din Germania de Est au declarat că le este de-a dreptul „frică” de Verzi, percepându-i ca pe un partid extremist și de „prohibiție.”

Timp de mulți ani, partidele verzi au fost considerate partidele tinerilor europeni. Mișcarea Vinerea Viitorului, condusă de Greta Thunberg, a marcat punctul culminant al activismului climatic și al succesului politic al partidelor verzi din întreaga Europă, dar mai ales din Germania în 2019 și 2020. Acele zile au trecut.

Tinerii europeni sunt acum mai preocupați de probleme precum declinul economic, inflația și migrația în masă, iar partidele de extremă dreapta se grăbesc să profite de ocazie.

Voturile de protest nu sunt pe viață

Cu toate acestea, întoarcerea tinerilor spre dreapta nu este neapărat permanentă. Unii experți susțin că o mare parte din sprijinul lor pentru dreapta este determinată de proteste sau resentimente, mai degrabă decât de un angajament ideologic profund.

„Nu există un automatism de dreapta în rândul tinerilor. Dar protestul sau resentimentul joacă un rol. Acesta poate fi libertarian, de dreapta sau ecologist’, a declarat pentru Visegrad Insight Pawel Zerka, expert în opinia publică și analist de date la European Council on Foreign Relations (ECFR). El remarcă faptul că partidele de dreapta „fac apel direct la tineri, de exemplu pe rețelele sociale”, ceea ce le conferă un avantaj în mobilizarea nemulțumirii tinerilor față de sistemul tradițional. După cum explică Zerka, „o mare parte din tinerii europeni au încă atitudini progresiste. Adesea, este vorba despre a vota împotriva presupusului mainstream sau a presupusului establishment.”

Este posibil ca tinerii alegători să nu fi renunțat la partidele progresiste sau de stânga. Majoritatea cercetătorilor electorali nu presupun că 30% dintre tineri sunt de fapt extremiști de dreapta. Mai degrabă, voturile lor pot fi considerate „voturi de protest” împotriva unui curent politic dominant care nu abordează probleme importante pentru tineri.

Acest lucru are implicații importante pentru înțelegerea peisajului electoral. La fel cum Verzii, cu Germania ca avangardă europeană, erau în frunte acum cinci ani, iar acum obțin uneori doar rezultate cu o singură cifră sau sunt eliminați din parlamentele de stat, este posibil ca atracția AfD sau a altor partide de extremă dreapta să scadă dacă problemele care determină voturile de protest evoluează. O caracteristică a tinerilor alegători este faptul că preferințele lor de vot nu sunt fixe.

În prezent, migrația este problema definitorie pentru mulți tineri. AfD din Germania, de exemplu, a trecut de la opoziția sa inițială față de euro la un partid anti-imigrație în timpul crizei refugiaților. Succesele sale actuale nu ar putea fi explicate fără problema migrației. Același lucru se poate spune despre RN în Franța sau despre Fratelli d’Italia (Fdl) din Italia, sub conducerea prim-ministrului Giorgia Meloni. Deși RN și Fdl pot părea mai puțin extreme decât AfD, migrația rămâne în fruntea platformelor lor.

Studiul 2024 Youth Choice realizat de Institutul de cercetare generațională din Augsburg pune în lumină această schimbare a priorităților tinerilor, sugerând că aceștia sunt direct afectați de migrație, în special în ceea ce privește accesul la locuință, la muncă și la siguranță.

Actualul sistem european de azil are slăbiciuni enorme. Europenii nu par să fie pregătiți pentru migrația în masă a secolului XXI, iar țări precum Germania se luptă cu politicile de deportare a solicitanților de azil respinși. Însă chiar și cei care au comis infracțiuni rămân adesea în Europa.

În principiu, solicitanții de azil din Germania primesc după 18 luni așa-numitele beneficii analoge, asemănătoare cu cele ale beneficiarilor de asistență socială din Germania, inclusiv spații de locuit și asigurare de sănătate obligatorie. Solicitanții de azil respinși, chiar și persoanele care au comis infracțiuni, continuă să primească astfel de beneficii.

Pentru mulți tineri, care, potrivit studiului menționat mai sus, resimt acest aflux mai direct, acest lucru este aproape de neînțeles. Faptul că solicitanții de azil respinși primesc, de asemenea, beneficii sociale se bazează pe principiul demnității umane. Conform legislației germane, persoanele care sunt obligate să părăsească țara și să continue să locuiască în Germania trebuie să primească și un anumit nivel de trai.

Solicitanții de azil respinși sau cei obligați să părăsească țara sunt adesea în imposibilitatea de a pleca din motive juridice sau practice. De exemplu, pentru că fac apel împotriva deciziei de azil sau pentru că țara lor de origine nu dorește să îi primească înapoi.

Această deconectare între inacțiunea politică și experiențele trăite de tineri creează un deficit de credibilitate pentru partidele consacrate. Pe de o parte, partidele principale, în special Verzii, au ignorat sau au minimalizat migrația, permițând partidelor de protest să capitalizeze pe această temă.

În Germania, retorica noului partid Bündnis Sarah Wagenknecht (BSW) amintește puternic de AfD. Pe de altă parte, partidele centriste, conservatoare și tradiționale de dreapta au adoptat elemente din retorica extremei drepte, legitimând aceste partide extreme și coborând pragul de susținere a extremei drepte de către alegătorii de centru. Ca răspuns, țările din întreaga Europă își înăspresc politicile privind migrația, în special în ceea ce privește azilul. Dacă aceste eforturi reușesc să reducă fluxul de migranți, acest lucru ar putea, în mod contraintuitiv, să slăbească sprijinul pentru partide precum AfD și RN, deoarece problema pentru care protestează alegătorii se diminuează.

Previziuni privind climatul politic: ecologismul de extremă dreapta

Înseamnă aceasta cu adevărat că tinerii alegători au trecut de la verde la maro? Sau coexistă atât restricționarea migrației, cât și preferințele politice ecologice? Deși este greu să tragem concluzii definitive, este clar că angajamentul politic al tinerei generații este multidimensional.

Mișcarea ecologistă, în special în Germania, nu este în mod inerent progresistă; ea își are rădăcinile în tradiții ecologice cu istorii complexe și uneori tulburătoare. Ecologia a jucat un rol chiar și în cel de-al Treilea Reich. Conservatorii peisajelor, mișcările naturii și așa-numita „Naturdenkmalschutz” și-au găsit locul în cadrul mișcării național-socialiste, deoarece se bazau pe credința că natura și națiunea erau interconectate. În loc să fie progresiste, aceste mișcări erau adesea reacționare, antimoderne sau anticapitaliste.

Cu toate acestea, corelarea motivațiilor ecologice ale partidelor de dreapta sau afiliate naziștilor din țările vorbitoare de limbă germană cu eforturile actuale de conservare este adesea o tactică defăimătoare, de rea credință, folosită de adversari. La urma urmei, naziștii erau departe de ecologismul modern, deoarece protecția mediului în forma sa actuală nu exista în anii 1920 sau 1930.

În plus, alianțele dintre creștin-democrații conservatori și Verzi au fost observate în Germania de mai mulți ani, deoarece politicile ecologice și climatice pot fi, de asemenea, localizate în impulsurile conservatoare.

Prin urmare, tinerii nu reprezintă neapărat o forță pentru o schimbare radicală. Mai degrabă există o voință radicală de conservare, o atitudine conservatoare – fie că este vorba de conservarea mediului în cadrul mișcării climatice sau de conservarea culturală și socială în cadrul sentimentelor critice privind migrația. Generația actuală este preocupată de păstrarea mediului cu care este obișnuită, de locuri de muncă sigure și de siguranța în spațiile publice.

Generația anterioară era preocupată de conservarea climei și, prin urmare, a condițiilor lor de viață. Această tendință arată că tinerii de astăzi pot fi înțeleși mai bine ca fiind preocupați de menținerea a ceea ce ei percep ca fiind stabilitate.

Cum pot răspunde partidele consacrate la orientarea tinerilor către partidele de extremă dreaptă sau naționaliste? Poate deloc – unele pot alege să se concentreze asupra generațiilor mai în vârstă, unde numărul alegătorilor și angajamentul politic sunt mai mari.

Alții ar putea explora alianțe conservatoare-verzi, care să exploateze această dorință de conservare a tinerilor prin combinarea unor politici mai dure în materie de migrație cu acțiuni decisive în domeniul climei. Acest lucru este imaginabil pentru Germania. Dar, pe întregul continent, țările vor trebui să depună eforturi atât pentru a atrage, cât și pentru a păstra tinerii alegători, pe fondul unor valuri extrem de schimbătoare.

Textul original în limba engleză: © Visegrad Insight.

Philipp Fritz a studiat științe politice și studii culturale la Universitatea din Bremen și la JU din Cracovia. Și-a început cariera jurnalistică la Berliner Zeitung și a mai scris articole pentru Die Zeit și Tageszeitung, iar în Polonia pentru Gazeta Wyborcza. Din 2018, este corespondent străin pentru WELT și WELT AM SONNTAG, responsabil pentru Europa Centrală și de Est. Rapoartele și analizele sale apar, de asemenea, în Elveția și în presa franceză și poloneză. Philipp este expert în chestiuni legate de statul de drept, politica internațională și politica de securitate în Europa.