Trei ore pe zi de machiaj. Poveștile adolescenților români care își sacrifică anii de liceu ca să arate ca vedetele de pe Instagram (2)

Tulburarea corporală dismorfică. E la un simplu search pe Google distanță: „Obsesia pentru un defect fizic imaginar sau preocuparea excesivă în legătură cu un defect fizic minor. Obsesiile nu dispar, chiar dacă persoana respectivă primește asigurări din partea prietenilor, familiei sau medicilor.” (definiție via ATLAS)

Însă șansele ca această căutare să te ajute sunt destul de mici. Cu excepția unor articole medicale, nu se vorbește despre asta, deși e una dintre cele mai mari și periculoase problemele ale adolescenților și tinerilor cu acces la rețele de socializare din zilele noastre.

Larisa și Bogdan, prinși în jocul oglinzilor de pe social media, au sfârșit prin a-și sacrifica timp și ani, trăind într-o realitate pe care nu o înțelegeau, pe care nimeni nu le-o putea explica și de care nu știau cum să se protejeze: aceea a influencerilor care îi făceau să se simtă rău cu ei înșiși de fiecare dată când se uitau în oglindă. 

Citește și: De la Snapchat la bisturiu. Cum ajung tinerii la operații estetice din cauza filtrelor de pe social media (1)

„Mi se spunea «buboasa»”

Larisa are 19 ani și e din Cluj. A crescut cu social media și a simțit pe pielea ei cât de mult te poate afecta un mediu toxic, dacă îl lași. Experiența ei începe tot în liceu, când s-a confruntat cu o problema foarte comună în rândul adolescenților: acneea. 

„Abia intrasem la liceu și începuse sa mi se umple fața de coșuri și alte pete. M-am speriat foarte tare, nu avusesem niciodată probleme cu tenul până în acel moment. Mama m-a programat la un dermatolog și am început un tratament de care m-am ținut cu sfințenie.”

Liceul era pentru Larisa o perioadă cu totul nouă. Se mutase într-un alt oraș, nu cunoștea pe nimeni și locuia singură. Cu greu a reușit să își facă doi-trei amici la liceu, pentru că mereu prefera să stea în spatele clasei și să analizeze ce se întâmplă în jurul ei. 

Totul s-a schimbat după ce a început să sufere de acnee. A trecut de la a fi „tolerată”, la a fi ținta unor glume și răutăți. 

„Mi se spunea «buboasa», «nu se spală pe față, de aia are coșuri», «are râie», și altele. Am fost foarte rănită de cuvintele alea. Efectiv niște copii se luau de mine pe baza unei probleme de sănătate, pentru care chiar urmam un tratament și de care mă chinuiam să scap. A fost o lovitură cruntă.” 

De acolo, viața Larisei a luat cu totul altă direcție. Avea conturi pe rețele de socializare și urmărea frecvent tot ce se întâmpla, iar asta a fost o și mai mare problemă pentru ea. Se judeca aspru când vedea fete frumoase cu un ten perfect și curat, în timp ce ea se confrunta cu acneea și cu răutățile colegilor. Voia să fie și ea așa, ca ele, și deși încercase toate tratamentele prescrise de la dermatolog, nu reușea.

„Am recurs la o altă metodă: machiajul. Dacă nu puteam să scap de condiția mea, trebuia neapărat să o acopăr. Orice doar să nu se mai râdă de mine și să am și eu un ten curat, ca influencerițele de pe Instagram.”

Larisa a început să urmărească fel de fel de creatori de conținut pe Youtube cu cunoștințe de make-up și să le încerce tutorialele. Încet-încet și-a dat seama că produsele ei puține de machiaj, de fată de 15 ani, nu erau tocmai suficiente pentru a reproduce tot ce făceau fetele care o învățau. Trebuia să investească în niște produse de calitate ca să reușească sa își acopere defectele. 

Nimeni, în tot timpul ăsta, nu i-a spus Larisei cât de normală e acneea și că nu e nevoie să își acopere tenul. Nimeni de pe social media nu vorbea despre cum poate să își accepte afecțiunea. Nimeni nu a intervenit.

Și-a creat o colecție măricică de produse și a început să se machieze în fiecare zi.

În fiecare dimineață se trezea la ora 5 ca să se pregătească pentru liceu, pentru că o oră îi lua doar machiajul. 

Dar dacă înainte colegii aveau ceva de comentat la adresa ei din cauza acneei, acum se luau de machiajul ei: „Ești prea machiată”, „Unde mergi așa? La nuntă?”, „Ascunzi urâțenia sub glet”. 

Alte cuvinte dureroase, alte lacrimi, aceeași Larisa. 

Dar pe Larisa o consola cumva lumea asta a vedetelor, așa că nu s-a oprit. Dacă ele mereu sunt machiate și perfecte fără să fie judecate, ea de ce nu ar putea fi? Așa că a continuat să se trezească la 5 dimineața ca să se machieze timp de aproape trei ani, fără să realizeze că are o problemă. 

Deschidea Instagram-ul și vedea, la un scroll distanță, 2-3 fete machiate, aranjate și zâmbărețe, deci și ea era bine. 

„Acneea mi-a dispărut în timp, dar eu tot continuam cu rutina mea de machiaj. Am ajuns în punctul în care eu eram cea machiată, nu cea care se trezea dimineața și se uita în oglindă. Tipa aia care se uita în oglindă nu era Larisa, Larisa eram abia după ce mă machiam.”

Nu mai era nici despre bullying acum, pentru că el încetase. Era despre ea, ea cea perfectă. Perfectă precum Kylie Jenner, cu tenul și machiajul always on point. 

„Îmi amintesc un episod. Cum eram dintr-un alt oraș, când mergeam acasă îmi luam toata trusa de make-up după mine, normal. Odată am uitat trusa aia acasă și efectiv am refuzat sa merg la liceu timp de câteva zile până a venit mama și mi-a adus trusa.”

O prietenă foarte bună a Larisei a fost singura care a avut curajul sa îi spună ca nu e ok ce se întâmplă și că ar trebui să se iubească și fără un strat de machiaj. Larisa lucrează și în prezent la a se accepta și aprecia și este mândră de ea de fiecare dată când reușește să meargă undeva fără machiaj. 

„Eram prea rușinat ca sa mă pot mișca”

Bogdan, din Hunedoara, are acum 20 de ani. Dar era un puștan de clasa a noua, paralel cu tot ce însemna modă sau haine când a început să urmărească obsesiv diferiți creatori de conținut. 

„Cred că nu trecea o oră în care sa nu-mi deschid telefonul să văd ce mai face Alina Ceușan sau cum s-a îmbrăcat Maluma azi. Încercam să-mi cumpăr produsele pe care le cumpărau și ei, în limita bugetului, să vorbesc ca ei, sa mă comport ca ei. Singura problema era că nu arătam ca ei și mi-am propus să schimb asta.”

Nici el nu a scăpat de umilința de a nu fi în pas cu moda. „În clasa noua a trebuit să prezint balul. Cea mai dureroasă amintire și probabil chiar lucrul care a dus la o mare schimbare în comportamentul meu, a fost când copiii din grupul de organizare m-au luat peste picior și au râs de felul cum eram îmbrăcat.

În public, de față cu alți 15-20 de oameni care erau în sală la momentul respectiv. A fost o umilire imensă. Eram prea rușinat ca sa mă pot mișca sau să zic ceva. Am stat acolo și mă gândeam cum aș vrea sa dispar, să plec cât mai departe de acolo.”

Bogdan a decis să le demonstreze tuturor că nu mai este acel băiat de care s-a râs, așa că a început să urmărească influencerii și să încerce să le copieze stilul. Toți banii lui, pentru o lungă perioadă de timp, mergeau doar către cumpăratul colecțiilor acestor oameni sau către orice piesă vestimentară pe care o promovau ei în acel moment. 

În plus, „mă așteptam ca orice fată, viitoare iubită, prietenă sau mai știu eu ce, să arate cât mai aproape de imaginea perfectă pe care o portretizau celebritățile. Fete perfecte, corpuri superbe, absolut zero imperfecțiuni. Așteptările astea au fost foarte toxice pentru un adolescent în liceu.”

Câțiva ani mai târziu, Bogdan încă încearcă să depășească acest efect secundar dat de social media. „Acum mă îmbrac relativ ok, dar mă simt sărac sufletește. Accentul pe care am ajuns să-l pun pe aspectul fizic mă sperie.”

„Ar trebui să începem să postăm și realitatea pe social media”

„Vedetele și influencerii de pe social media devin modele pe care tinerii le urmează”, explică Marius Pentilie, psiholog clinician, “deoarece aceștia au nevoie de modele. Doar că un influencer poate nu conștientizează ca odată cu puterea vine și multă responsabilitate.

Ar trebui să începem să postăm și realitatea pe social media. Dacă normalitatea este promovată pe rețelele sociale, dacă ne arătăm fără machiaj, nefericiți, imperfecți, atunci aceste aspecte vor fi mai ușor de acceptat pentru tineri. Putem să începem să dăm like sau să apreciem conținuturi care promovează normalitatea, corpuri imperfecte și oameni imperfecți.

Dacă vom reuși să aducem realitatea pe social media cred că acest lucru ar fi un pas foarte important ca tinerii să poată să se accepte și atunci cred că viața virtuală nu ar fi mai interesantă decât viața reală”, mai explică psihologul.

În octombrie 2021, Frances Haugen, fostă angajată a companiei Facebook, atrăgea atenția cu privire la cât de nesigure sunt platformele precum Instagram pentru copii și tineri. Tot ea își exprima profunda îngrijorare legată de faptul că aceste platforme pot face oamenii să se izoleze de comunitățile reale și pot avea un impact negativ asupra sănătății mintale și felul în care oamenii ajung să se perceapă. 

„Ultimul lucru pe care [tinerii, n. red.] îl văd înainte de culcare este pe cineva fiind crud cu ei. Primul lucru pe care îl văd dimineața e un comentariu cu ură”, spunea ea atunci.

Conform American Psychiatric Association și Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, până la 76,4% dintre pacienții cu tulburare dismorfică corporală caută soluții cosmetice, inclusiv proceduri chirurgicale.

În timp ce în SUA și în alte țări din lume problema e bine cunoscută și tinerii beneficiază de sprijin, România e din nou codașă la acest capitol. Nu se știe, nu se vorbește despre acest subiect, deși majoritatea adolescenților se confruntă cu problema asta în tăcere. Rețelele de socializare continuă să ne prezinte o ficțiune, care, din păcate îi absoarbe cu totul pe cei nepregătiți. 

Într-o luptă cu niște standarde nerealiste, cei mai mulți pierd. „E foarte greu să renunți la o «față» pe care ai purtat-o ani de zile și pe care o vezi peste tot pe Instagram”, recunoaște Larisa. 

Și multe din traumele acestei perioade a vieții rămân cu ei mult timp. „Timpul nu-l pot da înapoi, dar sunt multe zile în care aș da orice să mai fiu copilul ăla de a noua”, conchide Bogdan.