Trump după o lună la Câmpulung. De ce nu aș mai vota USR: cu Lasconi și Năsui, partidul pune cruce proiectului „vrem o țară ca afară”

În ultimii 5 ani, vocile progresiste/social-liberale au dispărut aproape complet din Uniunea Salvați România. Ori în urma unor scandaluri și „epurări” succesive, ori din cauza unor schisme motivate mai degrabă de orgolii personale decât de neînțelegeri ideologice. 

Dintr-un partid „centrist”, de tip big tent, care coagulase oameni de toate orientările politice în jurul unor teme precum lupta anticorupție și reforma statului, USR s-a transformat mai întâi într-un PNL mai mic, „cinstit” și radical economic.

Odată ce frâiele partidului au fost preluate de Elena Lasconi, USR s-a mutat și mai la dreapta. O dreaptă mai populistă și conservatoare social, care caută să fure procente de la George Simion și Diana Șoșoacă. 

În 2017, formațiunea înființată de Nicușor Dan era singura din Parlamentul României care hotăra, în urma unui referendum intern, să se poziționeze împotriva inițiativei Coaliției pentru Familie (CpF) de a defini familia, constituțional, drept uniunea exclusivă dintre un bărbat și o femeie. N-a fost o poziționare care să fi beneficiat de sprijin unanim în interiorul partidului. 

Rezultatul votului intern a fost atât de controversat încât a determinat plecarea lui Nicușor Dan din USR. Politicianul a argumentat atunci că USR fusese gândit ca un partid de tip big tent, care să atragă oameni de toate orientările politice mainstream – conservatori, progresiști, liberali, ecologiști etc. Astfel, poziționarea împotriva unui subiect atât de sensibil la vremea aceea risca să-i alieneze pe membrii conservatori ai partidului. Lucru care s-a și întâmplat, pentru că mai mulți USR-iști care au susținut cauza CpF s-au transferat ulterior în AUR și PNL. 

Apoi, pe la colțuri a început să se vorbească despre faptul că referendumul de poziționare ar fi fost o „manevră” a opoziției interne. Aud de ani buni, de la foști membri sau persoane care au colaborat cu partidul, că a fost o temă împinsă de politicieni precum Dan Barna și Cristian Ghinea – și nu pentru că aceștia ar fi interesați la nivel personal de soarta comunității LGBT (cea mai afectată de inițiativa CpF), ci pentru că ar fi vrut să-i „fure” partidul lui Nicușor.

Fiind zvonuri răspândite de foști membri/colaboratori care ieșiseră cu scandal din partid, după ciocniri publice cu noua conducere, nu le-am băgat foarte mult în seamă. Știam că Nicușor Dan a scris, la un moment dat, un editorial homofob în Dilema Veche. Sigur, se întâmpla cu vreo 17 ani înainte să iasă din USR, iar în 2017 susținea că opiniile lui despre subiect au evoluat odată cu trecerea timpului. Însă, când a demisionat, a spus cu gura lui că motivul demisiei este poziționarea, nu vreo manevră à la Frank Underwood pusă la cale de ceilalți lideri ai partidului.

Un USR posedat de duhul libertarianismului

În același timp, evoluția ulterioară a USR-ului confirmă faptul că „uzurpatorii” nu doreau să pună partidul pe un făgaș care ar putea fi considerat „progresist”, nici măcar raportat la contextul foarte provincial și defazat al politicii românești. Sigur, într-o societate profund conservatoare, a te opune unui demers homofob e mare lucru. Dar pe alte planuri, mai ales cel economic, reformele propuse de USR din 2017 încoace numai „progresiste” nu pot fi numite. 

De ani de zile, Claudiu Năsui este creierul din spatele acestor reforme. După ce a lucrat toată viața la privat, în consultanță financiară și sectorul bancar, Năsui a hotărât, în 2016, să se angajeze la stat. Mai întâi în guvernul Cioloș, unde a ocupat funcția de consilier al ministrului Finanțelor Publice, apoi în Parlament, ca deputat, fiind ales pentru prima oară pe listele USR. În timpul scurtei guvernări PNL-USR, a ocupat și fotoliul de ministru al Economiei. 

Par malițios când spun „a hotărât să se angajeze la stat”, nu? Nu par, chiar sunt. Știu despre existența lui Claudiu Năsui de cel puțin 11 ani, când eram tovarăși de ideologie și membri ai aceluiași grup de Facebook, Romanian Libertarians. De când îl știu, Claudiu este un susținător înfocat al ideologiei libertariene. Pe scurt, libertarianismul presupune o credință aproape oarbă în puterea capitalismului, respectiv a pieței libere de a crea Raiul pe Pământ, adică cea mai bună, justă și liberă lume posibilă. 

De aceea, intervenția și însăși existența statului, a oricărui stat, este privită cu scepticism de libertarieni. Statul este cel care vine și strică, inevitabil, belșugul creat de piața liberă, de „interacțiunile voluntare” dintre oameni. Pentru români și alte popoare care au trăit decenii la rând sub cizma comunismului, poate fi o idee seducătoare, pentru că statul, mai ales în forma sa socialistă, este asociat cu foametea, cozile și frigul.

Gradul de militantism variază de la un libertarian la altul. Unii-s anarho-capitaliști și propun desființarea totală a statului modern. Disoluția lui vine la pachet cu dispariția ideii de bun sau spațiu public. Nimic nu mai este „public” în utopia anarho-capitalistă: toate spitalele, clădirile, pământurile, străzile, apele, pădurile, frecvențele radio și bogățiile solului devin private. 

Libertarienii mai pragmatici se declară „minarhiști”. Sunt de acord cu existența unui „stat minimal” care are atribuții limitate în apărare, justiție și ordinea publică. De restul serviciilor publice se va ocupa Piața Liberă. Dacă ai fost atent la discursul USR-ului din ultimii ani, s-ar putea ca ideea de stat minimal să pară familiară. Mai toate partidele de dreapta postdecembriste au tras în direcția aceasta, dar puține au făcut-o cu zelul și convingerea pe care le văd, de peste un deceniu, la Năsui. 

Lumea văzută prin ochii lui Claudiu Năsui

Diligently plotting to take over the World and leave you alone. Acesta este mesajul care te întâmpină și azi, când intri în grupul de libertarieni în care l-am descoperit pe Claudiu Năsui. Eram într-un moment al vieții în care voiam să fiu lăsat în pace (nici eu nu știu de cine), deci am rezonat, o perioadă bună de timp, cu individualismul extrem propus de libertarieni. 

Apoi, Rusia a anexat Crimeea și a început, mai întâi la scară redusă, războiul împotriva Ucrainei. Mi-a fost clar, cam din prima clipă, că este o situație de „X nu o lasă pe Y în pace, deci Y are dreptul să se apere”. Mulți tovarăși de ideologie vedeau lucrurile puțin altfel. Printre acești „mulți” se afla și Claudiu Năsui. 

„Situația e inevitabilă având în vedere că sunt două categorii de populație care nu vor să trăiască împreună și care sunt împărțite geografic. Dar nu cumva să susțineți împărțirea Ucrainei în două, asta merge împotriva «suveranității»”, scria Năsui pe un ton ironic, când rușii demarau ocupația de 10 ani a regiunii Donbas. Nu este singura postare sau singurul comentariu din grup în care actualul deputat făcea, în perioada aceea, apologia agresiunii rusești. 

Unii vor citi rândurile anterioare și ce scrie în screenshot-uri și vor concluziona că Năsui este putinist/propagandist pro-rus. Sau că a fost cândva. Eu nu cred asta. Sigur, la vremea aceea repeta punctajul rusesc în privința conflictului. Dar sunt convins că nu o făcea pentru că îl simpatiza în mod sincer pe Putin (simbol al statului autoritar), ci din orbire ideologică. 

Năsui chiar crede în libertarianism. Dacă ar fi o religie, ar fi unul dintre cei mai habotnici adepți ai săi. În cea mai extremă versiune a sa, ideologia nu dă doi bani pe integritatea teritorială a unui stat. Așadar, dacă populația unei regiuni votează – la îndemnul unui stat agresor care a trimis omuleți verzi și înarmați prin zonă – să se separe de țara mumă și să facă parte din statul agresor, acela este un referendum legitim și trebuie respectat. Indiferent de context și de câte norme internaționale încalcă (ce-s alea?). 

Postările din ultimii 2 ani ne arată un Claudiu Năsui schimbat, aliniat discursului euro-atlantic. Și care condamnă ferm invazia rusească, în timp ce-și acuză adversarii politici că fac propagandă putinistă. Este foarte posibil ca opiniile lui în privința subiectului să fi evoluat odată cu trecerea timpului. Să le fi revizuit după ce s-a maturizat și a mai citit una sau alta despre ambițiile imperiale ale dictatorului de la Kremlin. 

Îndoiala apare când văd că, în alte privințe, Năsui a rămas fix așa cum l-am cunoscut. Sigur, între timp s-a angajat la stat și a intrat într-un partid fondat de Nicușor Dan – om pe care-l acuza, tot în 2014, de păcatul socialismului. Dar politicile economice și reformele statului pe care le propune de când activează în Parlamentul României (și, sporadic, în guvern) arată un Claudiu Năsui la fel de loial cauzei libertariene. 

Idei puține, dar fixe

Libertarianismul vrea taxe mici și puține? Năsui încearcă, prin pârghiile pe care le are dispoziție, să reducă taxele. Este autorul proiectului „zero taxe pe salariul minim”, o propunere care sună bine când o auzi pentru prima oară (de ce n-ai vrea ca cineva care câștigă 3.700 lei brut să rămână cu toți banii în buzunar?), dar care a fost criticată în repetate rânduri – inclusiv de economiști care cochetează cu libertarianismul – pentru lipsa de viziune/aplicabilitate. 

De exemplu, propunerea prevede că și ceilalți salariați ar plăti taxe doar pe ce depășește un salariu minim. Ceea ce ar însemna că statul român – deja aflat în deficit bugetar și cu o incapacitate cronică de a colecta ce scrie în lege că ar trebui să colecteze – ar fi văduvit de niște zeci de miliarde de lei. Lucru care l-ar băga într-un deficit bugetar și mai mare și l-ar forța să se împrumute de la alții. Sau să adopte, din nou, măsuri de austeritate.

Înțeleg de ce lui Năsui nu-i pasă de consecințe. Crede că statul este Scaraoțchi și trebuie înfometat până își dă duhul. Apoi se va ocupa Mâna Invizibilă a Pieței de noi și ne va da fix ce merităm – iar el merită să fie milionar. Dar pentru românul mediu, subfinanțarea ar însemna servicii medicale mai proaste decât cele de care beneficiază acum, un sistem de educație asemenea, mai puține investiții în infrastructură și o plasă de siguranță socială mai firavă. Năsui crede că toate acestea pot fi preluate de privat.

Sub influența deputatului, USR a propus (și uneori a trecut de Parlament) de-a lungul anilor mai multe politici care ar pava drumul către privatizarea celor două sisteme publice. Oameni din USR sau apropiați de partid s-au aflat în spatele introducerii lobby-ului privat în Consiliul de conducere al Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) – subiect tratat pe larg în PressOne. 

USR este cel care a militat, inclusiv prin vocea lui Claudiu Năsui, pentru desființarea inspectoratelor școlare (care urmează să fie înlocuite oricum, independent de propunerea partidului, de așa-numitele direcții județene de învățământ) și „dreptul de a alege în educație”. 

„Sistemul de educație din România avea nevoie de deschidere către concurență. Să existe sute de școli din care părinții să-și poată alege. Una nu funcționează pe placul lor, pot încerca alta. (…) Asta muta puterea de la inspectorate către părinți și copii”, scria Năsui în 2023, criticând noua lege a educației. 

„Finlanda a desființat inspectoratele școlare în anii ’90. Acum are printre cele mai bune rezultate în educație. La noi când? #DreptulDeAAlegeInEducatie”, argumenta tot el, câteva luni mai târziu.

Sistemul de educație din Finlanda este finanțat integral de stat și funcționează pe principiul „cea mai bună școală este școala de cartier”. Statul finlandez nu încurajează țopăitul din școală în școală privată, până părintele/copilul o găsește pe „cea mai bună”. 

„Dreptul de a alege” este doar un cal troian

Argumentul „dreptului de a alege” este folosit și în sănătate. Deputatul Claudiu Năsui a inițiat un proiect de lege care le-ar da românilor posibilitatea de a redirecționa 50% din contribuția la sănătate (aferentă valorii brute a salariului minim) către un asigurator privat de servicii medicale. Argumentația lui pornește de la probleme reale ale sistemului public de sănătate și situații (uneori tragice) de care ne-am lovit toți.

Dar la fel ca „0 taxe pe salariul minim”, proiectul a fost criticat de specialiști pentru lipsa de aplicabilitate în lumea reală, unde sistemul public de sănătate este deja subfinanțat. Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate publică, argumenta într-un interviu Hotnews din februarie că un abonament la o rețea privată de sănătate acoperă, de regulă, servicii de bază. Bolile cronice și urgențele medicale – cele mai costisitoare, de regulă – ar rămâne, și după adoptarea proiectului, tot în grija statului. A unui stat cu mai puțini bani sau care ar trebui să facă rost de ei prin noi taxe și impozite – lucru pe care Năsui sigur nu și-l dorește.  

„(…) niciunul nu vrea să accepte ideea că, dacă face un cancer, îl costă banii pe 50 de ani, că dacă face un accident îl costă terapia intensivă și 10.000 de euro pe zi. Vorbim despre acești oameni care au venituri cât de cât rezonabile și care au și un abonament la o clinică privată – dar acel abonament costă 200 de lei. Dar să te văd dacă mâine trebuie să scoți din buzunar 50.000 de euro pentru un cancer”, declara Paveliu în iarnă.

Criticile specialiștilor arată că autorul proiectului nu s-a gândit și la impactul bugetar/social pe care l-ar avea o asemenea măsură. Și cred că omiterea costurilor este intenționată, pentru că Năsui este mânat în cruciada „dreptului de a alege” de 2 credințe pe care le are de când îl știu: concurența produce automat servicii mai bune și la privat lucrurile sunt gestionate întotdeauna mai bine, indiferent de domeniu. 

O altă credință importantă care pare să-l ghideze se referă la „sanctitatea” proprietății private. S-a manifestat, de exemplu, când Năsui a contestat la CCR o lege care reglementează dobânzile abuzive percepute de IFN-uri, pe motiv că aceasta ar încălca dreptul IFN-urilor la proprietate. 

USR nu este un partid „tehnocrat”

Există o întreagă literatură academică și multiple exemple din lumea reală care contrazic credințele lui Claudiu Năsui. În același timp, există multe indicii care mă fac să cred că politicianul USR-ist nu este interesat de fundamentarea științifică a reformelor pe care le propune. USR în general nu mai proiectează aura aceea de partid tehnocrat, care plutește deasupra ideologiilor și lasă „specialiștii” să vorbească. 

În fiecare an, de ziua lui, deputatul USR își încurajează urmăritorii de pe Facebook să doneze bani către Institutul Ludwig von Mises România. Organizația poartă numele unui filosof/economist austriac care este considerat unul dintre „tăticii” libertarianismului modern. În literatura de specialitate, abordarea lui („praxeologia”) este considerată de mulți economiști „pseudoștiințifică”, pentru că respinge, în mare parte, modelele empirice, statistice și matematice de analiză economică. 

În 2021, în plină pandemie și într-o perioadă în care Năsui făcea parte din guvernul care se lupta cu ea, Institutul Ludwig von Mises România publica/traducea articole de opinie care criticau măsurile de carantinare, respectiv vaccinare anti-COVID. Textele vorbeau despre seruri „experimentale”, „socialism medical”, dictatură, „deținutul politic” Djokovic și alte teme ale propagandei „coronasceptice”. 

„În psihoza pandemică pe care o traversăm, la care se adaugă în mod nefericit reverența seculară în fața științei – adesea ostentativă și prost dozată – specia aceasta de liberal pare că e pe ducă. Apărarea libertății personale și a proprietății private, în pandemie, e un moft care – se spune adesea pe un ton gălăgios și justițiar – riscă să pună în pericol specia umană însăși”, spunea un astfel de articol în martie 2021.

În ceea ce privește războiul din Ucraina, institutul lui Năsui propune „soluții pașnice” și „rapide”, à la Viktor Orban, face false echivalențe între Ucraina, NATO și regimul de la Kremlin, critică sancțiunile impuse Rusiei pentru încălcarea „dreptului la proprietate”, se lamentează, după modelul patentat de Putin, privind „extinderea NATO” și pune sub semnul îndoielii ideea că Ucraina ar duce un „război just de apărare”. 

„Precum în fiecare an, «donez» ziua mea unei asociații care face o muncă extraordinară, și anume ține flacăra liberalismului în viață în România: Institutul Ludwig von Mises”, scria Năsui și anul acesta. 

Ultimul cui în coșciug: duhul libertarianismului se mărită cu duhul conservatorismului social

De când Nicușor Dan a părăsit partidul, USR a trecut prin multiple schimbări de conducere, fuzionări cu alte partide, „divorțuri”, scandaluri și „epurări”. Din punct de vedere economic, formațiunea a înclinat dintotdeauna la dreapta. Însă radicalismul lui Năsui era, cândva, temperat de vocile mai progresiste, „centriste” sau chiar de stânga din partid. 

Aceste voci ori au dispărut, respectiv migrat către alte partide, ori s-au „adaptat” și învățat să tacă. În 2016, Năsui era al 6-lea pe lista candidaților USR la Camera Deputaților (circumscripția București). 4 ani mai târziu, deschidea aceeași listă pentru Camera Deputaților. În 2024, Lasconi l-a pus, din nou, în fruntea listei. Deși rezultatele electorale ale USR-ului au fost tot mai slabe, Năsui și ideile lui despre economie par să fi rămas singura constantă într-un partid trecut prin multiple transformări și frământări interne. 

În ciuda acestor evoluții, mulți ani am crezut că USR reprezintă „răul mai mic”. Obișnuiam să am dezbateri aprinse cu zoomeri și mileniali de stânga care în preajma alegerilor susțineau că nu vor merge la urne, pentru că nu mai au cu cine vota. Fatalismul lor mă scotea din minți. Le argumentam că, cel puțin pe plan social, USR rămâne totuși cel mai „progresist” și „liberal” partid din România. Le aminteam de fiecare dată că a fost singurul partid parlamentar care s-a opus în mod asumat referendumului CpF.

Dar suflul adus de Elena Lasconi și consilierii ei duc USR într-o direcție care nu mă reprezintă nici în cele mai pragmatice ipostaze ale mele. Pe plan social, cu greu mai pot argumenta în fața cuiva că USR Lasconi este „progresist” și că pentru un votant oarecum de stânga reprezintă „răul mai mic”. Nu pentru că ar fi ea însăși conservatoare – mi-e greu să-mi dau seama în ce crede, cu adevărat, Elena Lasconi. 

Știu însă că șefa USR s-a lăudat public că a votat „DA” la referendumul pentru familie, ca apoi să iasă la suprafață o poză cu spatele buletinului ei, de pe care lipsea abțibildul cu „Votat” din 2018. A fost un prim semn că, indiferent de ce crede în sinea ei, Lasconi curtează un public mai conservator decât predecesorii săi. Tendința a fost confirmată de faptul că s-a înconjurat de sfătuitori conservatori – un american care a lucrat foarte mult cu Partidul Republican din Statele Unite și cu un trumpist român, George Rîpa.  

„Îngrozitor. Femeile trebuie apărate de nebunia woke și de progresismul extremist care a luat mințile multora”, posta Rîpă pe Facebook în aceeași perioadă în care începea să lucreze pentru campania Elenei Lasconi, rostogolind narațiunea falsă că algerianca Imane Khelif n-ar fi, de fapt, femeie. Postarea a fost ștearsă între timp, însă nu e singura situație în care bărbatul a diseminat în spațiul public narațiuni pe care te-ai aștepta să le vezi în ograda lui George Simion sau a Dianei Șoșoacă, nu a USR-ului.  

Deși a fost poreclită „Kamala de Câmpulung”, toate datele indică o „trumpizare” a USR-ului, nu o „kamalizare”. La sfârșitul lunii septembrie, politiciana declara că va crea, ca președinte, un departament pentru „eficientizarea statului”. Cu doar câteva săptămâni înainte, Donald Trump își exprima intenția de a înființa, odată întors la Casa Albă, un departament de eficientizare a guvernului care va fi condus de miliardarul Elon Musk (unul dintre idolii lui Năsui, de altfel).

Multe dintre reformele „năsuiste” despre care am scris până acum au fost asumate în mod public de campania Elenei Lasconi. Sunt politici economice care au mai multe în comun cu platforma Partidului Republican decât cu cea a Partidului Democrat. Iar curtarea conservatorismului social, inclusiv prin susținerea lui Vasile Bănescu – fost purtător de cuvânt al BOR și un promotor vocal al ideilor conservatoare – ca membru CNA, nu face decât adauge percepției că USR-ul de astăzi nu mai este USR-ul de odinioară.

USR nu va construi o „țară ca afară”

Un vot pro-Lasconi și o eventuală calificare a ei în al doilea tur i-ar semnala partidului că se îndreaptă în direcția corectă. Că mimarea conservatorismului social este o strategie câștigătoare și România are nevoie de mai multe exemple ca AUR. De asemenea, un vot pro-USR la parlamentare i-ar transmite partidului că a făcut bine când l-a lăsat pe Năsui să monopolizeze ideologic discursul despre economie. 

Dar nu cred că statul minimal va înfrânge, ca prin minune și cu mai puține resurse la dispoziție, corupția de care se plânge electoratul anti-PSD. Privatizările parțiale sau totale nu vor rezolva problemele sistemelor de sănătate și educație. La fel ca marxiștii, libertarienii sunt uneori buni la depistarea problemelor pe care le are un stat sau anumit sistem. Când vine vorba de soluții, însă, simt că ascult și privesc oameni care trăiesc în altă realitate.

Îmi doresc pe bune „o țară ca afară”. Și când mă uit la statele luate ca model de bula USR-istă, inclusiv la cele guvernate de partide de dreapta, nu văd nicăieri utopii libertariene. Ceea ce în bulă este numit „socialism” (taxarea progresivă și reducerea inegalității, de exemplu), în statele respective se numește „normalitate”. Asta vreau și eu. Și nu cred că USR mai este partidul care poate oferi această „normalitate”.