Ultimele zile înaintea alegerilor americane. 3 scenarii pentru ce s-ar putea întâmpla în relația UE-SUA

Relația transatlantică dintre Uniunea Europeană și Statele Unite a fost mult timp o piatră de temelie a diplomației occidentale și a securității globale. Totuși, după alegerile prezidențiale din 2024 din SUA, această alianță ar putea întâmpina schimbări majore, în funcție de rezultatul acestora.

În cadrul Forumului Viitorului Europei organizat de Visegrad Insight la Varșovia, în luna septembrie, mai mulți oficiali de rang înalt din administrațiile de pe ambele maluri ale Atlanticului au prezentat, sub condiția anonimatului, câteva scenarii potențiale pentru relațiile UE-SUA, bazate pe diferite rezultate electorale și direcțiile de politici ulterioare.

Scenariul 1: „America First” Redux – O nouă administrație Trump și securitatea tranzacțională a țărilor din CEE

Dacă Donald Trump recâștigă președinția în 2024, relația dintre UE și SUA este probabil să înfrunte tensiuni sporite, dar ar putea oferi și oportunități pentru țările din Europa Centrală și de Est (CEE).

Administrația anterioară a lui Trump s-a caracterizat prin fricțiuni în ceea ce privește comerțul, clima, apărarea și multilateralismul, toate acestea fiind foarte probabil să reapară. Politica sa externă izolaționistă și tranzacțională ar putea îndepărta SUA de la prioritizarea NATO și a apărării colective în Europa.

Acest lucru ar putea exacerba diviziunile din cadrul UE, deoarece țările din Europa Centrală și de Est (CEE), precum Polonia, Ungaria și România, ar căuta legături bilaterale mai strânse cu Washingtonul, în timp ce puterile de bază ale UE, precum Germania și Franța, ar continua să susțină o mai mare autonomie strategică europeană.

Retorica lui Trump de „America First” nu înseamnă neapărat o retragere completă din regiune. Totuși, aceasta ar avea consecințe specifice în Europa, deoarece SUA s-ar putea concentra mai degrabă pe țările din CEE și pe reînnoirea Inițiativei celor Trei Mări, creând o zonă tampon împotriva Rusiei, dar și întărind o coaliție regională de state care sunt mai aliniate cu viziunea lui Trump asupra lumii.

Un astfel de pivot ar putea marginaliza națiunile din Europa de Vest, diminuând influența UE în relațiile transatlantice. Deși ar putea exista unele îngrijorări că o administrație Trump ar abandona prezența SUA în zonă, există semnale puternice că acest lucru nu ar fi cazul. Ceea ce s-ar putea schimba, însă, este natura sprijinului american: o relație mai tranzacțională cu o administrație care insistă ca aliații să „plătească” pentru securitatea lor. Securitatea ar veni la un preț mai ridicat, dar tot ar veni.

Țările din CEE ar putea de asemenea să aibă succes în obținerea echipamentelor militare necesare, dacă își ajustează diplomația și vizează direct statele, orașele și chiar companiile americane care furnizează aceste echipamente.

Mesajul ar trebui să fie foarte clar, conform unui oficial polonez care a cerut anonimatul: „Europa nu este doar un călător gratuit, în special Polonia, și trebuie să transmitem acest mesaj. De asemenea, trebuie să putem ajunge direct la alegătorii din statele-cheie pentru a răspândi acest mesaj.” La rândul lor, acești factori de decizie locali și regionali ar crește presiunea asupra administrației Trump pentru a menține o prezență puternică în zonă. 

O administrație Trump reînnoită ar face, de asemenea, ca Europa să fie mai puțin dispusă să sprijine Ucraina pe termen lung, în special unele țări. De exemplu, italienii nu sunt pro-Ucraina, chiar dacă guvernul lor ajută. Giorgia Meloni ar putea, prin urmare, să își schimbe politicile dacă Trump câștigă. La fel ar face și alte țări care, până acum, au ajutat Ucraina din cauza presiunii din partea aliatului lor american. Dacă această presiune dispare sau se concentrează pe o pace grăbită în Ucraina, acest lucru ar complica foarte mult lucrurile pentru ucraineni. 

O administrație Trump ar fi, de asemenea, mai negativă față de instituțiile UE, ceea ce ar încuraja țările care au probleme similare. Aceasta, la rândul său, ar putea avea consecințe grave pentru democrațiile emergente din zona CEE. 

În același timp, focalizarea lui Trump asupra Chinei ar juca, de asemenea, un rol crucial în relațiile transatlantice. Acest lucru va fi cel mai provocator pentru Europa, deoarece nu există o mare coordonare privind politicile față de China. O reînnoire a alinierii UE în politica față de China este aproape imposibil de obținut cu o administrație Trump izolaționistă și nu ar avea aceeași coeziune văzută în NATO, ducând la fracturi în cadrul blocului. 

Cu toate acestea, așa cum a afirmat un înalt oficial european în timpul sesiunilor de elaborare a scenariilor: „Indiferent de cine câștigă alegerile, direcția principală a politicii UE ar trebui să fie aceeași: consolidarea capacităților de apărare. Izolaționismul în SUA nu mai este doar o problemă retorică, este ceva mai profund. Americanii ne-au spus foarte deschis că interesul lor strategic se află în Asia de Sud-Est. Și că nu sunt capabili să poarte două războaie în același timp.” 

În context, un alt mesaj major pe care țările din CEE ar trebui să-l transmită americanilor este că, dacă doresc un partener de încredere în Europa și chiar un furnizor de securitate, trebuie să accepte dezvoltarea industriei de apărare proprii a Europei. Aceasta poate fi dezvoltată într-un mod autonom, dar în armonie cu SUA. Asta nu înseamnă că europenii ar trebui să cumpere doar arme americane. Și europenii nu ar trebui să depindă de cine câștigă alegerile americane.

Scenariul 2: „Pivotul spre Asia” se intensifică – O președinție Kamala Harris

O administrație Harris, continuând multe dintre politicile lui Biden, dar cu o viziune mai tânără și mai progresistă, ar continua probabil sprijinul pentru Ucraina și ar consolida investițiile actuale în apărare în țările din CEE, dar ar căuta, de asemenea, să continue pivotul către Asia. Recunoașterea tot mai mare la Washington că interesele strategice ale SUA se află din ce în ce mai mult în Indo-Pacific ar putea duce la o nouă distanțare transatlantică.

După cum a afirmat un înalt oficial din guvernul polonez, „centrul lumii americane va fi diferit, iar noi nu vom fi o prioritate pentru politicienii americani.”

Deși se așteaptă ca Harris să aprecieze multilateralismul, diplomația și cooperarea pe probleme de mediu cu Europa, administrația ei ar putea privi teatrul european ca pe o prioritate mai mică, în special în comparație cu gestionarea ascensiunii Chinei.

Pe termen scurt, dacă Kamala Harris va fi aleasă, este puțin probabil să câștige respectul Moscovei. Acest scenariu ar putea oglindi dinamica anilor 1960, când președintele Kennedy s-a confruntat cu provocări semnificative din partea Kremlinului. Dacă Harris va fi testată într-un mod similar de către Moscova, ea ar putea să își schimbe abordarea, adoptând o poziție mai fermă față de președintele Putin, determinată de presiunile geopolitice. Totuși, pivotul către Asia ar avea loc în cele din urmă.

Accentul politic al lui Harris pe durabilitatea mediului și cooperarea economică bazată pe tehnologie ar putea totuși să întărească legăturile cu UE în domeniul energiei verzi și al inovației. Cu toate acestea, ar putea apărea tensiuni în privința cheltuielilor de apărare și a împărțirii responsabilităților în cadrul NATO. Europa, în acest scenariu, s-ar putea regăsi din nou sub presiunea de a-și asuma mai multă responsabilitate pentru propria apărare, în special în contextul războiului din Ucraina, accelerând inițiativele precum Fondul European de Apărare și Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO).

În ciuda acestor provocări, relația UE-SUA ar putea prospera în continuare pe baza valorilor comune, în special în abordarea provocărilor globale precum schimbările climatice, guvernarea democratică și reglementarea tehnologică.

Disponibilitatea Europei de a se angaja în inițiative de securitate colectivă, chiar dacă atenția SUA se îndreaptă spre Asia, ar putea asigura relevanța NATO.

Scenariul 3: Blocaj transatlantic – O alegere contestată și o paralizie politică 

Unul dintre cele mai destabilizatoare rezultate pentru UE ar fi un rezultat contestat al alegerilor din 2024 în SUA. În cazul în care nici Trump, nici Harris nu câștigă în mod decisiv președinția, iar ambele partide contestă rezultatele în instanță sau pe străzi, SUA s-ar putea confrunta cu o perioadă prelungită de paralizie politică. Acest scenariu ar vedea guvernul SUA consumat de conflicte interne, lăsând UE cu un partener mai slab și distras. 

Într-o astfel de criză, UE ar fi forțată să navigheze într-o lume în care leadership-ul global al SUA este efectiv absent. Incertitudinea politică ar afecta încrederea în SUA ca aliat de încredere, împingând națiunile europene să accelereze cooperarea în domeniul apărării. 

Țări precum Franța, care au susținut de mult autonomia strategică europeană, și-ar vedea cauza amplificată, în timp ce membrii estici ai UE s-ar putea simți din ce în ce mai vulnerabili fără o garanție clară de apărare din partea SUA. 

Repercusiunile economice ale unei crize prelungite în SUA ar putea fi semnificative pentru Europa, mai ales dacă piețele financiare reacționează negativ la instabilitatea internă din Washington. O SUA blocată ar putea fi, de asemenea, incapabilă să se angajeze în forumuri internaționale, lăsând spațiu pentru China și Rusia să își afirme mai agresiv influența pe scena mondială. 

Pentru Europa, acest lucru ar putea însemna o reevaluare urgentă a alianțelor sale globale, precum și o pivotare spre o mai mare independență în domeniul apărării și diplomației. De o importanță majoră aici este redefinirea conceptului de autonomie strategică ca mai degrabă o responsabilitate strategică – pe măsură ce Europa își asumă din ce în ce mai mult controlul asupra propriei sale securități, nu poate face acest lucru singură, pe o cale divergentă de SUA. 

Ce ar trebui să facă Europa, indiferent de cine se află la Casa Albă pe 6 ianuarie 2025 

Viitorul relațiilor UE-SUA post-2024 depinde în mare măsură de rezultatul alegerilor din SUA și de politicile urmărite de administrația ulterioară. 

Dar, fie că este vorba de o schimbare către izolaționism condusă de Trump, de o administrație Harris concentrată pe Asia sau de o alegere contestată care duce la paralizie, Europa trebuie să se pregătească pentru toate eventualitățile. 

Responsabilitatea strategică a UE, inițiativele de apărare colectivă în cadrul regiunii CEE și parteneriatele cu alte democrații vor fi esențiale pentru un cadru de securitate puternic, care să reziste oricăror furtuni de pe ambele maluri ale Atlanticului.

Acest articol este versiunea în limba română a unei analize apărute pe Visegrad Insight, partener media internațional al PressOne.