Victoria populismului în SUA. Istoric: „Trump le-a spus americanilor exact ceea ce voiau să audă”

Învingător la alegerile prezidențiale din SUA, Donald Trump se pregătește să devină cel de-al 47-lea președinte american, după ce a obținut atât votul popular, cât și pe cel al electorilor. Trump a câștigat în forță alegerile, contrar așteptărilor analiștilor, care dădeau un rezultat strâns. Acum Trump promite că va opri războaie și că va urma „era de aur” pentru țara sa. Victoria lui aduce însă și mai multă incertitudine pe frontul din Ucraina și alimentează temerile că revenirea la Casa Albă pentru un al doilea mandat va provoca schimbări radicale în întreaga lume.

„Cert este că ceea ce a fost considerat până acum o constantă, imposibil de supus revizuiri,  prezența americană militară în Europa, cu siguranță va fi rediscutat”, spune la PressOne istoricul Cosmin Popa. 

Istoricul crede că rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA nu este, în sine, victoria „patriotismului”, așa cum clamează Trump, ci mai degrabă a „populismului”.

L-am întrebat pe Cosmin Popa ce înseamnă alegerea lui Donald Trump pentru Europa și cum ar putea evolua relația cu China. 

PressOne: Ce urmări ar putea avea realegerea lui Donald Trump la Casa Albă pentru liberalismul democratic și curentul progresist din întreaga lume?

Cosmin Popa: Dacă vă referiți la ceea ce americanii numesc ideologia woke, victoria lui Trump poate fi considerată un recul al acesteia. Însă asta nu înseamnă că pozițiile nu vor continua să se radicalizeze, pentru că victoria lui Trump va fi percepută ca fiind un pericol la adresa libertăților câștigate, la adresa noilor cutume formate prin corectitudine politică și, cu siguranță tabăra suveranistă, tradiționalistă, pe care pretinde Trump că o reprezintă își va radicaliza și ea poziția. 

Ne așteaptă o perioadă de confruntări ideologice destul de contondente în toată lumea, nu doar în America. 

Dar este victoria lui Trump una a patrioților asupra globaliștilor, așa cum susțin trumpiștii și, după cum vedem, chiar și liderii ultraconservatori din România?

Nu, nu este o victorie a patrioților, este o victorie a populiștilor care se drapează cu mesaje patriotarde. Dacă acești oameni ar spune „noi vrem să desființăm democrația liberală așa cum o cunoaștem, noi vrem să limităm drepturile civile”, ar fi foarte ok, dar ei prezintă aceste politici sub forma patriotismului, sub forma unui tip de suveranism. 

Nu este o victorie a patriotismului, este o victorie a populismului și a realismului în campanie.

Pentru că Trump le-a spus americanilor, sau celor mai mulți dintre americani, exact ceea ce voiau să audă. Ceea ce nu înseamnă că este și adevărat.

Ce le-a spus Trump americanilor, din ce voiau ei să audă? 

Că venirea sa la putere va însemna o stopare a creșterii prețurilor, o stopare a creșterii prețurilor la case, va însemna o scădere a impozitelor. Sigur că aceste lucruri pot fi făcute, însă scumpirea generală a vieții, peste tot în lume, este un curent general care nu poate fi stopat doar din măsuri populiste. E nevoie de o reformă mult mai profundă a capitalismului și a economiei mondiale.

Ce înseamnă victoria lui Donald Trump pentru Europa? Mai ales că a amenințat în repetate rânduri că va crește tarifele la importurile din UE.

Uniunea Europeană are nevoie de o regândire a relației cu SUA pe viitor, pentru că încheierea acordului comercial între UE și America trenează de foarte mult timp. A trenat chiar și-n timpul primul mandat al lui Trump. 

În același timp, pentru că formăm împreună o comunitate de idei și de valori, e nevoie de o regândire a relațiilor economice. Mai ales pe fondul presiunilor concurențiale majore venite din partea economiilor emergente. Și aici mă refer, în primul rând, la China, dar există și o serie de alte țări, precum India sau Indonezia, care pun o presiune concurențială fantastică pe întreaga economie occidentală, nu doar cea americană.

Concret, această regândire cum ar trebui să arate? Sub ce scenariu ar trebui să se desfășoare? 

Ar trebui să arate prin formarea acestei comunități economice, compatibilizarea intereselor divergente economice dintre cele două spații, astfel încât să putem rezista împreună concurenței acestor economii. Cum, în ce fel, când și dacă Trump și-a propus să facă acest lucru, rămâne de văzut. Până acum nu a fost făcut niciun anunț în direcția asta. 

Poate fi văzută victoria lui Trump și ca un impuls pentru ca Uniunea Europeană să înceapă un proces de reformare și să facă pași în anumite industrii esențiale precum, poate, apărarea? 

Cred că este nevoie de o reformă politică a Uniunii Europene, nu numai economică, pentru că, evident, până la anunțurile solide, venirea lui Trump aduce o doză de incertitudine în relația din interiorul NATO.  Este clar că aici UE are nevoie de mai multă coerență, de mai multă unitate și de mai multă implicare politică și militară în afacerile internaționale de pe o poziție unitară, nu de pe poziția fiecăruia dintre statele naționale care o compun. 

Cred că Trump va schimba, în funcție de felul în care noul președinte va înțelege să guverneze și în funcție de felul în care vede rolul Americii în afacerile internaționale, dar dacă Trump va continua pe linia pe care am văzut-o în primul mandat, acest lucru va reprezenta o schimbare de priorități în agenda internă a Uniunii Europeane, în sensul unei unități mai mari de acțiune.

Și sigur, de ce nu și în politica de apărare. Este deja în curs de aplicare acest principiu al politicii de apărare inteligente, care include și industria de apărare și care presupune folosirea în comun a unor capacități de apărare, producerea în comun a unor capacități militare, astfel încât toate aceste costuri mari generate de apărare să fie mai ușor suportabile, iar capacitățile Europei să fie întărite. Pentru că războiul ne-a arătat că, din punct de vedere militar, Europa este o armată liliputană. 

Legat de război, cu acest rezultat posibil al alegerilor din SUA, ce șanse sunt ca Ucraina să aibă parte de „o pace justă”, așa cum își dorește Kievul? 

Șansele pentru o astfel de pace justă, în conformitate cu dreptul internațional, dacă este să dăm crezare declarațiilor anterioare ale lui Trump, scad proporțional. Eu unul mă bazez însă pe mentalitatea tranzacționistă a lui Trump, pentru că în pofida bravadelor declarative, Trump este conștient, la fel ca mai toți liderii politici americani, de impactul devastator pe care o victorie totală a Rusiei în Ucraina l-ar avea pentru sistemul euroatlantic. Asta ar însemna nu doar o destructurare a sistemului de apărare comună, dar și o scădere remarcabilă a importanței SUA în afacerile globale.

Considerați că această mentalitate l-ar putea determina Donald Trump să susțină în continuare cu fonduri eforturile din Ucraina?

L-ar putea împinge să facă acest lucru până la găsirea unei soluții acceptabile de către ambele părți, publicul american și scena internațională, dar și de către Putin. Mă tem însă că perspectiva înghețării războiului prin recunoașterea indirectă cel puțin a unei părți din cuceririle Rusiei în Ucraina, prinde din ce în ce mai mult. 

Dacă acest scenariu care amintește de Războiul Rece ar fi însoțit și de un plan detaliat și foarte hotărât de consolidare politică, economică și militară a teritoriilor pe care le controlează guvernul de la Kiev, atunci sigur că s-ar putea spune că mai există speranță. Deocamdată nu știm cum arată o pace convenabilă pentru SUA, ca superputere, în mintea lui Trump.

Cum credeți că vor evolua relațiile dintre Statele Unite și China sub acest nou mandat al lui Donald Trump, având în vedere declarațiile făcute de-a lungul timpului de candidatului republican?

Nu putem să ne referim decât la primul mandat. Declarațiile din campania electorală trebuie circumstanțializate în cazul țărilor democratice. În cazul primul mandat, Trump a reușit, datorită mentalității tranzacționiste de care vorbeam, să obțină o detensionare a relațiilor comerciale chinezo-americane, o reașezare pe baze mai echitabile. 

Nu același lucru s-a întâmplat și-n Corea de Nord și iată că noul mandat îl găsește pe Trump cu o Coree de Nord implicată direct militar în Ucraina de partea Rusiei, ceea ce este o chestiune nouă și aducătoare de complicații ulterioare.

Bazându-mă pe precedentul mandat și pe dorința manifestată a Chinei de a participa în mod pașnic la controlul sistemului mondial, inclusiv prin aderarea la globalizare, urmărindu-și totuși agenda de politică externă, cred că noul mandat a lui Trump va aduce o oficializare a rolului internațional în creștere al Chinei.

Atunci în ce cheie putem interpreta declarațiile lui Trump din timpul campaniei, când a spus că ar putea crește taxele pentru bunurile importate din China și cu până la 60%? 

Lucrul acesta l-a propus tot timpul, exact în contextul negocierilor care urmează să aibă loc. Este o pregătire a pozițiilor de negocieri și un avertisment adresat Chinei că, de data asta, lucrurile trebuie să ajungă pe poziții ceva mai echitabile decât până acum. 

Economia funcționează pe baza principiului vaselor comunicante. Nu e de ajuns să spui că introduci o creștere exponențială a taxelor. Important este să ai și o structură economică capabilă să preia producția acestor produse al căror preț devine prohibitiv. Și să o facă la standarde și la prețuri accesibile pentru economia în cauză. Căci această taxare suplimentară sigur că va poate duce la o revigorare a activității economice americane, dar va duce la o creștere a prețurilor de producție în America. Atunci lanțul scumpirilor, pe care pretinde Trump că îl va stopa, nu va face decât să se accelereze. 

În acest context, din perspectiva dumneavoastră, cât de radicală ar urma să fie poziția Statelor Unite față de China, în viitorul mandat al lui Donald Trump?

În chestiuni internaționale, radicalizarea pozițiilor ține și de semnalele pe care le primești de la partenerul de negocieri. Aici depinde și de felul în care acționează China. Sigur că se poate spune că Trump pornește de la aceste premise radicale, însă în ce măsură ele vor fi puse în practică depinde foarte mult și de China și de evoluția economiei americane, dar și de evoluția relațiilor între Europa și Statele Unite. 

Cert este că Trump nu poate deschide dintr-o dată atât de multe fronturi pe cât a pretins el în campania electorală.

Ce urmări poate avea realegerea lui Trump în chestiunea în Taiwan și a relațiilor SUA-Taiwan?

Angajamentul de securitate al SUA față de Taiwan rămâne în vigoare. Taiwanul nu este doar o chestiune în sine, nu este doar un angajament al SUA. Taiwan este important și pentru accesul neîngrădit al Statelor Unite la rutele comerciale navale. Din acest punct de vedere nu mă aștept să se schimbe ceva fundamental.

Ce influență considerați că a avut ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu războiul declanșat de Israel în Gaza, cu ceea ce se întâmplă în Liban, în alegerile americane? 

Este greu de cuantificat această influență directă. Cert este că doar 4% din alegătorii americani au indicat politica externă ca fiind domeniul care le modelează opțiunile electorale.

Acum, că această politică externă înseamnă și disputa destul de vie din interiorul sistemului academic și din societate între cei care susțin politica israeliană și cei care susțin cauza arabă este o altă discuție. Dar este limpede că Trump s-a profilat încă din primul mandat și în declarațiile sale ca un susținător al cauzei israeliene. În ce măsură lucrurile se vor petrece exact așa cum au debutat în primul mandat cu mutarea capitalei și ambasadele americane la Ierusalim, vom vedea. 

Totuși, cum spuneam, America nu poate deschide atât de multe fronturi în același timp, încercând să obțină schimbări spectaculoase și radicale peste noapte.

Statele Unite ale Americii au avut o mare deschidere către Europa. Dacă ne uităm la discursul susținut de Trump după aflarea rezultatelor parțiale, auzim că SUA ar trebui și ar urma să-și închidă granițele, să privească spre interior și să aibă grijă de-ai lor. Ce înseamnă pentru toată lumea o Americă decisă să privească mai spre interior decât spre exterior? 

Istoric, poziția SUA este cea pe care o potențează acum Trump, a unui stat orientat preponderent către nevoile sale interne, către piața sa internă, către propria populație. 

Angajarea americană în Europa este de dată recentă, a debutat odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pe fondul pericolului extinderii comunismului în toată Europa și a transformării Europei într-un teritoriu ostil pentru interesele americane. Deci din punctul ăsta de vedere, de ce Uniunea Europeană, de ce statele europene au continuat să se bucure de protecția americană și să se angajeze foarte puțin în cheltuielile de apărare, este o discuție foarte importantă. 

Însă, istoric vorbind, America izolaționistă este America evocată atât de cald de Trump, nu cea implicată în chestiunile europene. 

Putem să ne imaginăm cum va arăta lumea peste 4-5 ani, după un nou mandat al lui Donald Trump?

Sunt atât de multe necunoscute de luat în calcul. Cert este că ceea ce a fost considerat până acum o constantă, imposibil de supus revizuirii, și anume prezența americană militară în Europa, cu siguranță va fi rediscutată. Asta va atrage după sine o redistribuire a rolurilor politice și militare a țărilor europene. 

Se poate compara primul mandat al lui Donald Trump cu ceea ce dorește să facă în acest viitor mandat?

Donald Trump este o persoană predispusă la răspunsuri spectaculoase. Este o persoană care se adaptează din mers, sub presiunea circumstanțelor în funcție de întâlnirile pe care le are. 

Iată cât de important a devenit acum Elon Musk pentru campania lui Donald Trump. Cine putea să prevadă această implicare masivă a șefului Tesla în campanie? Din punctul ăsta de vedere, Trump de acum este cu totul altă persoană decât Trump din primul mandat. Lumea este foarte diferită, Europa este foarte diferită, deci este imposibil ca al doilea mandat să semene cu primul. Și pentru că actorii sunt alții și scena este alta. 

Ce rol considerați că a avut Elon Musk în campanie și implicit X, platforma prin care au fost răspândite masiv știri false, până în punctul în care au fost înregistrate sute de milioane de afișări strict pe subiectul campaniei electorale?

Elon Musk a oficializat și propagat și populismul, dându-i un puternic parfum de credibilitate. De ce a făcut lucrul ăsta e o chestiune care ține, mă tem, de foarte multe aspecte personale legate de viața lui Elon Musk. Dar este o implicare care atrage atenția asupra impactului pe care îl are interferența marilor corporații americane în exercițiu politic. Ori acesta este doar începutul, pentru că odată interferența petrecută și oficializată cu Trump cu siguranță vor urma altele. 

Din acest acest punct de vedere, Trump a reușit să pună spiritul inovativ și, dacă vreți, gândirea laterală pe care o practică în mod constant, în slujba unor obiective care, în esență, contrazic ceea ce încearcă el să promoveze prin afacerile pe care le derulează.

Mulți miliardari din Silicon Valley și figuri proeminente din zonă tech și-au arătat susținerea pentru Donald Trump în campanie. De ce credeți că s-a întâmplat asta?

E vorba, în primul rând, de impozitare. Când e o chestiune legată de bani și de felul în care sunt impozitate aceste afaceri. Trump a manifestat, prin exemplul propriu, o simpatie deosebită față de marile corporații, față de multimiliardarii americani. 

Ei recunosc în Donald Trump o persoană care a trecut prin aceleași situații prin care trec și ei, probabil că unii dintre ei văd lumea de o manieră asemănătoare. Și mai e o chestiune. Foarte multe dintre aceste companii sunt companii care doar în mică măsură depind de lanțurile logistice internaționale. 

America produce foarte multe din produsele pe care le folosesc aceste companii. Hardware inteligent și așa mai departe. Sigur că această economie virtuală este foarte importantă și are reflexe consistente în lumea reală, însă ea nu se reduce doar la atât. 

Citește și: Victoria lui Trump „va normaliza ce era extremist și inacceptabil social și politic”. Efectele asupra României