Voturi pe spinarea „drogaților”. Derapaj grav al candidatului Piedone la adresa unor oameni neajutorați

România electorală a anului 2024 are în prim-plan drogurile ilegale drept temă asupra căreia se pot năpusti, cu fel-de-fel de propuneri și practici dăunătoare, toți politicienii. De la miniștri anunțând (în mod evident mincinos) că România poate fi un model internațional de luptă antidrog, la parlamentari care propun înăspriri draconice de legi și alte măsuri ineficiente și contraproductive, până la candidați locali care ies cu telefoanele pentru a căuta „drogații” și a identifica seringile.

Cel mai recent și vizibil episod îi aparține lui Cristian Popescu Piedone, actual primar al sectorului 5 și candidat la Primăria Generală a Capitalei. Într-o ieșire mediatică caracteristică, în care primarul își asumă rolul de cercetaș care cutreieră sectorul, în loc de administrator al acestuia, Cristian Popescu Piedone este filmat interacționând cu câteva persoane care par să fie consumatoare de substanțe injectabile.

Intitulat „Gata cu Drogurile”, videoclipul de 77 de secunde reușește să surprindă limbajul înjositor al primarului, îndreptat către niște oameni aflați în suferință evidentă; practici halucinante de a lua seringile din mâinile consumatorilor; și lipsa opțiunilor de tratament într-o țară în care consumatorul de droguri este, de fapt, cel mai vânat infractor.

Limbaj degradant, batjocoritor și țipete 

Și te injectezi? Și tu te injectezi, mă? Ia să văd! Ia să văd, mă! Ai o rană? Ia! Ce ai în mână?! Scoate tot! Ia! Scoate mă, mâna! Arunc-o jos! Arunc-o jos!!!

Vorbind astfel, Cristian Popescu Piedone întărește și perpetuează stigma – principalul motiv pentru care astfel de oameni nu cer, nu le este oferit și nu pot accesa ajutor. 

Stigma personală este cel mai important obstacol care împiedică consumatorii de droguri cu diferite probleme din a cere ajutor – și care îi împinge pe cei mai vulnerabili în a-și injecta diferite substanțe în spatele curților de bloc, cartiere sau străzi lăturalnice, în medii insalubre.

Filmând interacțiunea în care li se adresează consumatorilor precum unor sub-oameni sau ne-oameni, candidatul Piedone generază și o stigmă socială, atașând etichete debilitante asupra unor persoane neajutorate.

Mai mult decât atât, „ordinele” date acelor persoane împing falsa-idee cum că dependența de droguri ar fi o alegere a invidizilor respectivi, și nu o afecțiune care le depășește liberul-arbitru.

În ansamblu, întreaga intervenție condusă de Piedone denotă stigmă structurală. Prima „instituție” care ia contact cu acele persoane consumatoare de droguri injectabile nu sunt nici medici, nici asistenți sociali, nici echipe de prim-ajutor – este primarul sectorului care îi înjosește, îi filmează și strigă la ei, în încercarea de a câștiga voturi din audiența filmului.

Confiscarea și distrugerea seringilor din mâinile oamenilor

Ce ai în mână?! Ia! Dă-n coa asta, mă. Ce-ai, mă, în mână? Aruncă, mă, seringile astea. Ia uite-le. Ia uite-le. Astea, nu mai…

Seringile sterile sunt indispensabile persoanelor consumatoare de substanțe injectabile și fac parte din minimul pe care trebuie să îl garanteze orice stat consumatorilor, pentru a preveni infecțiile cu transmitere prin sânge, precum virusul HIV (care poate duce la boala SIDA) sau hepatica C. 

Și România oferă astfel de materiale, atât prin programe naționale, cât și prin Asociația Română Anti-SIDA (ARAS) sau ONG-uri precum Sens Pozitiv. Ele pot fi deținute legal de către orice persoană. Studiile arată că astfel de programe de „schimb de seringi” pot reduce infecțiile cu virusul HIV cu până la 50%.

Pe lângă faptul că filmul surprinde o potențială infracțiune de furt și/sau distrugere a primarului Piedone, care își însușește seringile consumatorilor și le calcă în picioare, o astfel de practică crește riscurile de sănătate ale oamenilor respectivi, forțându-i să împartă sau să reutilizeze ace. 

Mai mult decât atât, impactul psihologic asupra consumatorilor filmați și supuși la astfel de practici degradante este evident și denotă lipsa de etică și moralitate din partea primarului Piedone, totul în timp ce exacerbează problemele consumatorilor, stârnește ura publicului și scade eficiența programelor de reducere a daunelor consumului.

Reabilitare – unde?

Echipa de intervenție de aici! Acuma îi ridicați și îi duceți! Să îi recuperăm! Îi duceți în centre să îi recuperăm. Aici stați – s-a terminat combinația cu drogurile.

Lipsa totală a centrelor de dezintoxicare publice și lipsa personalului calificat din România este adusă în discuție continuu de către specialiști. În esență, este imposibil pentru o persoană dependentă să beneficieze în sistemul public de sănătate din România de întreg suportul de care are nevoie, de la ieșirea din criză, până la (inclusiv) tratamentul post-cură, un proces care poate dura cel puțin câteva luni de zile. 

Spre exemplu, Ministerul Sănătății a aprobat abia anul trecut înființarea specializării de medicina adicției, ignorând vreme de peste 15 ani solicitările breslei medicale. Aidoma, s-au investit milioane de euro în centre de dezintoxicare publice, dar care nu au fost deschise niciodată și au intrat în paragină. 

Printre amenințările cu poliția și înăspririle de legi care fac mai mult rău decât bine, guvernanții menționează acum înființarea a 8 centre de dezintoxicare în România – după modelul celor 8 spitale regionale promise încă din 2005 ani și neconstruite, pentru care România a pierdut jumătate de miliard de euro.

Aceste realități sunt ultima dovadă că astfel de incursiuni „pe teren” ale lui Cristian Popescu Piedone nu au scopul de a contribui cu nimic pozitiv în subiectul drogurilor, nici de a ajuta persoanele suferinde. Din contră, „problema” drogurilor devine o soluție folosită constant de politicieni iresponsabili pentru exerciții mediatice și electorale de demonizare a consumatorilor și de păcălire a votanților că prin degradare, țipete, distrugere și minciuni, s-ar rezolva ceva. În realitate, totul devine mai rău.

Soluții rapide pentru un oraș administrat mai eficient, pentru consumatorii de droguri injectabile

• Camere de consum de droguri

Zeci de orașe europene, unele dintre ele cu legislații antidrog generale asemănătoare cu ale României, derulează de zeci de ani proiecte prin care consumatorii de droguri injectabile își pot administra substanțele sub supravegherea personalului medical, în medii sterile și cu ustensile curate.

Forțele de ordine nu intervin pentru arestarea consumatorilor, acele camere fiind zone de amnistie și/sau de înțelegere tacită cum că nu este în beneficiul consumatorului și nici al Statului să se intervină pe latura penală. Spre exemplu, Elveția a redus decesele prin supradoză cu 64% și infecțiile cu HIV cu 84% și cu ajutorul a astfel de facilități, în marile orașe.

• Campanii de reducere a stigmei și de reducere a daunelor consumului

În loc de mai multă poliție pe străzi ori camere de luat vederi, peste 260 de orașe ale lumii, din peste 100 de țări, derulează proiecte sub sigiliul campaniei „Ajută-i, nu-i pedepsi” (Support, Don’t Punish). În schimbul campaniilor de demonizare a consumatorilor, au loc campanii de disipare a tabuurilor și de reducere a stigmei, care asigură consumatorii că pot cere ajutor fără a fi judecați. De asemenea, se informează corect și se distribuie materiale (inclusiv medicale) care pot salva oamenii de la supradoză în momentele critice (precum naloxona pentru supradoza de heroină).

• Servicii sociale cuprinzătoare

În special pentru consumatorii de substanțe injectabile crește probabilitatea ca aceștia să sufere de o combinație de probleme, printre care lipsa unei locuințe, a unui loc de muncă, a accesului la tratamente medicale de bază. În majoritatea orașelor din România există nenumărate scandaluri cu evacuări, atribuiri frauduloase și în general lipsă acută de locuințe sociale. Pe lângă subfinanțarea tuturor serviciilor sociale din administrarea primăriilor, are loc, concomitent, împingerea persoanelor consumatoare de droguri către internări temporare la psihiatrie și apoi (re)întoarcerea pe stradă. 

Atât țările, cât și administrațiile locale responsabile, înțeleg conexiunea dintre lipsa unei locuințe, a unui loc de muncă și consumul de droguri injectabile ori alte probleme conexe și acționează pentru a redresa neajunsurile cu care se confruntă persoanele consumatoare, fără a le înjosi, filma, umili, amenința sau pedepsi.

Vlad Zaha este criminolog specializat în politicile publice din domeniul drogurilor și criminologie publică intervenționistă.