Voucherele nu rezolvă sărăcia. Statul român acoperă lipsa investițiilor cu tichete și alimentează mitul asistaților social

Statul român emite anual milioane de vouchere, în special sociale, dar nu investește într-un sistem care să-i scoată pe cei expuși la sărăcie din situațiile dificile. Și tot prin instrumentul voucherelor guvernul acordă anumite privilegii bugetarilor, fără a se mai obosi să le măsoare și eficiența. În an electoral, „voucheriada” ia amploare. 

PressOne a stat de vorbă cu specialiști în economie, cercetători ai politicilor de excluziune și inechitate socială, dar și cu jurnaliști specializați pe teme sociale, care au ridicat o serie de probleme pe care această abordare a statului român mai degrabă le acutizează, decât le rezolvă:

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

• Riscul de creștere a inflației prin acordarea excesivă a voucherelor

• Utilizarea voucherele ca instrument electoral pentru a atrage voturi

• Limitările voucherelor în reducerea inegalităților sociale pe termen lung

• Întreținerea mitului asistaților social

Mai multe categorii de vouchere 

Mai multe țări europene folosesc voucherele ca pe o componentă suplimentară a investițiilor statului în servicii sociale și sisteme de asistență pentru a sprijini persoanele vulnerabile. 

România însă se oprește la acordarea de vouchere, care conform ultimelor date Eurostat, nu au îmbunătățit semnificativ reducerea gradului de sărăcie. Din contră, în România a fost înregistrat cel mai mare risc de sărăcie și excluziune din Uniunea Europeană, de 34,4%, în 2022. 

Voucherele sociale și cele de consum, cum este programul „Rabla”, de exemplu,  reprezintă beneficii pe care statul român le oferă cetățenilor de peste un deceniu, iar cele mai recent adăugate pe listă sunt voucherele pentru energie.

La începutul acestui an, guvernul a anunțat continuarea programelor existente, dar și introducerea unor noi categorii de vouchere, care acoperă nevoi specifice, cum ar fi renovarea locuințelor, achiziționarea electrocasnicelor, susținerea consumului cultural pentru elevi, sprijinirea victimelor infracțiunilor, bonificarea prestatatorilor casnici, achiziționarea de autovehicule și acordarea de vouchere de vacanță pentru funcționarii publici.

Astfel de exemple există peste tot în lume, dar în ultimii ani se observă o creștere a volumului și diversității pentru care sunt acordate voucherele în România, explică pentru PressOne Dragos Cabat, expert în economie și analist financiar. 

„Sistemul bazat pe vouchere e utilizat pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de sume suplimentare. Pentru că o bună parte dintre aceste vouchere nu sunt fiscalizate, ele fiind un ajutor de la stat dat persoanelor în nevoie.”

„În România însă lucrul ăsta s-a exarcerbat însă foarte tare, în sensul că nu se mai dau vouchere atât persoanelor defavorizate, ci mai degrabă se dau persoanelor angajate la stat, de exemplu. Se dau vouchere pentru diverse programe pe care le dorește statul și ele nu mai au legătură neapărat cu câți bani au oamenii respectivi.”

Un exemplu sunt voucherele de vacanță pentru bugetari, reactualizate la începutul acestui an pentru a încuraja turismul din țară. Valoarea lor este de 1.600 de lei pe an și pot fi acordate doar personalului care nu depășește pragul salarial de 8.000 de lei net lunar. Tichetele de masă și voucherele de vacanță sunt impozitate cu 20% (10% impozit și 10% CASS) începând de anul acesta. 

În prezent, România are 1,2 milioane de locuri de muncă ocupate în instituțiile și autoritățile publice, conform ultimelor date ale Ministerului Finanțelor. 

„În momente de criză este eficientă majorarea voucherelor într-un anumit sector, dacă sectorul acela afectează mult persoanele vulnerabile. Dar în niciun caz, dacă ele se permanentizează, așa cum este cazul voucherelor pe care le primesc bugetarii, nu mai este ok, pentru că în momentul acela distorsionezi piața, economia în general. Și, în același timp este inechitabil, pentru că unora le oferi niște venituri suplimentare care nu sunt taxate ca și salariile.”

Inflația în România crește cu fiecare categorie de vouchere nouă  

Dragoș Cabat, economist și analist financiar, e de părere că Implementarea unei noi categorii de vouchere este eficientă atunci când este determinată de o situație de criză și doar ca soluție temporară, pentru a nu pune presiune pe cetățenii cu veniturile cele mai mici.  

„Pe termen lung nu este eficient un sistem bazat pe vouchere, ele ar trebui să aibă o limită clară de timp. În cazul în care ai o criză energetică, cum a fost recent, prețurile la energie au crescut foarte tare. În loc să te apuci să plafonezi prețurile la energie, o măsură care s-a dovedit a fi nu tocmai una inteligentă și benefică, dai voucherele care există pentru pensionari și pentru persoane cu venituri mai mici de un anumit nivel”, adaugă economistul. 

Într-o mișcare începută în primăvara anului 2022, România a adoptat una dintre cele mai ample și costisitoare măsuri de plafonare a prețurilor la gaz și electricitate din cadrul Uniunii Europene. Această intervenție guvernamentală, prevăzută să dureze până în martie 2025, se menține în vigoare chiar și după ce criza energetică s-a atenuat și piața și-a regăsit echilibrul. Unii experți liberali consideră însă nivelul acestor plafonări prea generos. O retragere abruptă a acestor limite ar putea conduce însă la o escaladare semnificativă a costurilor energiei pentru consumatori, depășind cu mult nivelurile anterioare perioadei de creștere explozivă a prețurilor. 

Pentru a ține pasul cu plata facturilor la energie, românii au primit vouchere de energie în timpul iernii, în valoare de 1.400 de lei. Cabat atrage acum atenția că prin permanentizarea unui sistem bazat pe vouchere apar riscuri economice care pot dezechilibra un stat, precum inflația. 

„Voucherele sunt generatoare de inflație dacă depășesc nivelul acela minim, care înseamnă voucherele de subzistență sau sociale. În momentul în care începi să te arunci mai mult decât strictul necesar și să dai din ce în ce mai multe vouchere, în special persoanelor care nu au nevoie strictă de ele, faci un dezechilibru, pentru că cererea începe să devină tot mai mare. Pentru aceleași oferte de bunuri și servicii tipărești tot mai mulți bani și atunci generează clar inflație, pentru că se scumpesc prețurile la bunurile și serviciile respective. Deci e clar că toate acestea se duc direct în majorări de prețuri, ceea ce înseamnă inflație.” 

Voucher pentru vot

Nu în aceeași categorie însă intră voucherele sociale, care nu pot fi condiționate de timp, dar nici nu ar trebui să excludă o intervenție integrată a statului, crede Cabat.

„Nu poți limita în timp vouchere sociale, pentru că vor exista tot timpul persoane care nu vor avea suficiente venituri încât să-și acopere cheltuielile la un nivel minim de trai. Dar statul este cel care ar trebui să rezolve la nivel structural problema aceasta. Adică să înțelegi de ce sunt unii oameni atât de săraci și ce poți să faci pentru asta. Faci schimbări în piața muncii, majorezi salariile, crești salariul minim pe economie, diverse politici și investiții în anumite zone.”

Banii pentru vouchere provin din bugetul de stat, dar distribuirea lor se face la nivel local, prin primării și consilii județene. Cabat este de părere că acest sistem de gestionare influențează beneficiarii să voteze în favoarea partidului aflat la conducerea actuală, în speranța că vor primi mai multe vouchere în viitor.

Într-un an cu patru tururi de alegeri, Cabat crede că anumite beneficii materiale, precum unele dintre vouchere anunțate de actuala coaliția de guvernare ar putea fi doar formale:

„Este vorba de o strategie electorală, acesta este ideea, când omul primește un voucher, el are sentimentul că i-a dat cineva ceva. Primarul, statul, oricine. Și în special în ani de alegeri, tendința omului cu venituri mici, care de multe ori este corelată și cu o educație mai precară, este aceea de a spune: mi-a dat voucherul cine este la guvernare și atunci pe ăla îl votez”. 

De aceeași părere este și Diana Oncioiu, jurnalistă specializată pe teme sociale, care susține că formele de ajutor prin voucher nu vizează de fapt soluții pe termen lung.

„E clar că politicienii se preocupă de acești beneficiari acum pentru că este an electoral. Nu există niciun dubiu. Și de ce spun asta? Pentru că ei nu investesc deloc în servicii”, crede jurnalista. 

Lipsa serviciilor sociale decente din România

În ultimii doi ani, guvernul român a introdus programul “Sprijin pentru România“, oferind persoanelor defavorizate și pensionarilor vouchere sociale pentru mâncare în valoare de 250 de lei la fiecare două luni, distribuite automat printr-un card electronic. Anul acesta, plafonul salarial pentru acordarea voucherelor sociale a crescut de la 1.700 de lei net anul trecut, la 2.000 de lei net. Persoanele eligibile primesc prin poștă cardul deja activat.

În teren însă lucrurile nu sunt la fel de simple, e de părere Diana Oncioiu. Deși sunt la bază o idee bună, voucherele ar trebui să fie susținute și de servicii de îngrijire, pentru a aduce cu adevărat rezultate.

„Sunt convinsă că oamenii au nevoie de o formă de ajutor financiar, clar. Doar că ajutoarele nu trebuie gândite ca o chestiune care să îi țină pe oamenii în zona asta. Ei trebuie ajutați să iasă. Ajutorul sub formă de bani e menit pentru o anumită perioadă, dar trebuie combinat cu servicii sociale decente. Ori, dacă ne uităm, oamenii ăștia nu au servicii sociale. Ei primesc niște bani, mai mulți când sunt campaniile electorale, după care sunt uitați.”

Din experiența ei, oamenii pot beneficia în România zeci de ani de ajutor social, fără ca viața lor să se îmbunătățească în vreun fel. Iar statul român se face că nu observă. 

„Nimeni nu s-a uitat vreodată să vadă de câți ani iau unii beneficiari ajutor social. Îl vezi în pungile astea de sărăcie, în ghetouri. De când avem ghetoul din Ferentari? De ani de zile. Sunt peste 20 de ani de când vorbim de ghetoul din Ferentari. Oamenii ăștia niciodată nu au fost  ajutați să iasă cu adevărat din sărăcie. Nici un tichet, nici un voucher nu i-a ajutat să facă treaba asta. Voucherele i-au ajutat tot pe politicieni să mai câștige niște voturi.” 

România, o țară a inegalităților sociale

2,5 milioane de oameni vor beneficia de carduri sociale în acest an, iar necesitatea lor este suținută de mai mulți specialiști în politici publice. Dar și ei atrag atenția că tichetele în sine nu pot rezolva problema fundamentală: riscul de sărăcie crescut din România. 

„În teorie, voucherele ar trebui să reducă inegalitatea socială. În practică, nu a testat nimeni impactul exact asupra reducerii inechității. Dacă ne uităm pe datele din ultimii zece ani referitoare la inegalitate, vom vedea fenomenul că nu a scăzut în România. Atât în ceea ce privește veniturile, cât și accesul la servicii publice, educație, sănătate sau accesul la locuire. Putem constata mai degrabă că nu au avut un impact”, afirmă Sebastian Țoc, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române și profesor la SNSPA. 

Sebastian Țoc explică la PressOne că soluțiile ar trebui să fie țintite, dacă statul și-ar propune cu adevărat reducerea inegalităților. Din punctul lui de vedere potențialele soluții presupun „creșterea beneficiilor sociale de natura financiară acordate persoanelor vulnerabile, criterii mai accesibile pentru acordare acestora și investițiile în servicii publice de calitate.”

În plus, e de părere că România ar trebui să treacă la impozitarea progresivă pe venit, adică cei care au venituri mai mici să plătească contribuții reduse. Astfel, cu cât serviciile publice sunt mai ușor de accesat și mai de calitate, cu atât există mai puțină inegalitate socială.

În orașele mici și foarte mici de exemplu, oamenii își pun de multe ori problema supraviețuirii în România, iar oferirea unor vouchere fără politici publice concrete s-ar putea să nu schimbe în vreun fel situația familiilor respective, crede Țoc.

„Dacă cineva are acoperișul spart la casă sau nu și-a mai putut plăti apa și îi dai vouchere educaționale copilului, degeaba și-a luat rechizite școlare dacă n-are cu ce să se spele”, afirmă cercetătorul. 

Mitul asistaților social

În timp ce voucherele oferite de statul român par singura investiție în multe din sectoarele importante ale României, de exemplu turism, câteva din cele deja promise au rămas până acum cu titlul de „va urma”. În aceste categorie intră voucherele pentru protejarea victimelor infracțiunilor, voucherele pentru cultură, pentru renovarea locuințelor, cumpărarea electrocasnicelor și voucherele de curățenie, care ar urma să fie implementate anul acesta. 

Bugetele alocate pentru vouchere depășesc în România câteva sute de milioane de euro, adunate. O cifră exactă nu există, inclusiv pentru că de multe ori nu sunt stabilite de la început sursele de finanțare. Doar pentru voucherul de renovare a locuințelor și cumpărare a electrocasnicelor, Ministrul Boloș declara anul trecut că există un buget de 150 de milioane de euro, pentru apoximativ 200 de mii de familii. 

Sistemul bazat exclusiv pe vouchere nu reduce inegalitatea socială, dar poate întreține mitul asistaților sociali „care nu vor să muncească”, mai crede Diana Oncioiu, jurnalistă la Dela0.  

A scris deseori despre mitul asistaților social și crede că presa „a contribuit enorm” la crearea unei imagini false asupra conceptului, pentru că nu a oferit explicații care să pună în context cifrele. Și există același risc și când vine vorba de tichete. 

„Voucherele îți rezolvă parțial o problemă, poate cea de supraviețuire. Ori tu, ca om, nu vrei doar să supraviețuiești în viața asta, nu? Gândește-te că în realitate vorbim de niște sume mici pe care le dă statul. Un politician niciodată nu va putea da suficient încât să zici că îți rezolvă toate nevoile de bază. Adică nici o țară nu poate să facă voucherele atât de mari, încât să zici se descurcă omul, n-are nicio treabă. Și atunci ai nevoie de servicii. Voucherele sunt gândite pentru o perioadă temporară în care tu să vii cu niște soluții integrate pentru familiile respective sau pentru beneficiarii respectivi. Dacă nu faci asta sunt degeaba”, afirmă Oncioiu.

România are în prezent 167 de mii de persoane asistate social, conform ultimelor date de pe site-ul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) iar deseori sunt stigmatizați pentru că acceptă ajutorul. 

„Toată lumea-i condamnă pe oamenii ăștia că primesc. Păi și ce ar trebui să facă? Să facă o revoluție? Când mori de foame, n-ai curent, n-ai canalizare și apă caldă, n-ai ce pune pe masă și te gândești numai la ziua de mâine, e mai e greu cu revoluții, să răstoarne ei primării și să nu primească. E ușor să zici să nu primești când ești cu burta plină, știi?”